Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilia 21 la Faptele Apostolilor [57]
Traduceri patristice
*
vol. 6
*
Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Dr. Gianina Maria Cristina Picioruș
***
†
Sfântul Ioan Gură de Aur
(n. 347/349-407, † 14 septembrie,
prăznuit la 13 noiembrie în Biserica Ortodoxă)
Comentariul la Faptele Apostolilor
*
Traducere și comentarii de
Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș
*
Omiliile 1-9: aici, p. 78-259. Apoi, începând cu Omilia 10: prima parte, a doua, a 3-a, a 4-a și a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a, a 19-a, a 20-a, a 21-a, a 22-a, a 23-a, a 24-a, a 25-a, a 26-a, a 27-a, a 28-a, a 29-a, a 30-a, a 31-a, a 32-a, a 33-a, a 34-a, a 35-a, a 36-a, a 37-a, a 38-a, a 39-a, a 40-a, a 41-a, a 42-a, a 43-a, a 44-a, a 45-a, a 46-a, a 47-a, a 48-a, a 49-a, a 50-a, a 51-a, a 52-a, a 53-a, a 54-a, a 55-a, a 56-a.
***
[Sfântul Pavlos] Încerca, zice, să se alăture ucenicilor (9, 26) (Recapitulare). Nu a venit la ei netulburat/ imperturbabil, ci într-un mod delicat/ discret. Toți erau numiți ucenici în acea vreme, datorită marii lor virtuți, căci asemănarea ucenicilor se vedea în mod evident.
Dar toți se temeau de el. Vedeți cum se temeau de primejdii, ce mare era încă frica în ei.
Dar Barnabas etc. (9, 27) – mi se pare mie că Barnabas era de mult prieten al lui – și le-a spus etc: luați aminte cum Pavlos nu spune el însuși nimic din toate acestea și nici nu ar fi fost obligat să le dea la iveală înaintea celorlalți.
Și el era cu ei, intrând și ieșind la Ierusalim și vorbind cu îndrăzneală în numele lui Iisus (9, 27-28). Aceasta le-a dat lor tuturor încredere.
Dar ei căutau să-l ucidă. Dar aflând frații etc (9, 29-30). Vedeți cum, atât acolo (la Damasc), cât și aici, ceilalți au grijă de el și pregătesc pentru el mijloacele prin care să plece și cum nicăieri nu îl aflăm pe el, până acum, primind ajutor de la Dumnezeu (în mod minunat)?[1] Astfel încât să se arate râvna firii sale.
În Chesaria și [de aici] l-au trimis pe el mai departe în Tarsos (9, 30). Încât, presupun, nu și-a continuat călătoria pe pământ, ci mai departe a navigat.
Iar această (plecare) este poruncită în mod providențial, ca să propovăduiască și acolo. Și asemenea erau și urzelile împotriva lui, îngăduite de purtarea de grijă a lui Dumnezeu, [precum] și venirea lui la Ierusalim, pentru ca să se creadă ceea ce se spunea despre el [, anume că s-a convertit].
Căci era vorbind cu îndrăzneală, zice, în numele Domnului Iisus. Și vorbea și se sfădea cu elinii (9, 28-29). Și iarăși: Și el era cu ei, intrând și ieșind etc., încât Biserica din toată Iudea și Galilea și Samaria avea pace (9, 31) – adică: creștea. Și pacea era cu ea, acea pace care este cu adevărat pace [între frați], căci războiul dinafară nu le-ar fi făcut niciun rău – zidindu-se și umblând în frica Domnului și creștea în mângâierea Sfântului Duh (9, 31).
Iar Duhul îi mângâia pe ei atât prin minuni, cât și prin lucrări, și, în afară de acestea, în persoana fiecăruia în parte.
Și s-a întâmplat etc. Și i-a zis lui Petros: Eneas, etc. (9, 32-34). Căci înaintea propovăduirii, înaintea îndemnurilor, i-a spus el însuși schilodului: Iisus Hristos te-a făcut pe tine întreg/ sănătos. Acest cuvânt el l-a crezut fără să se îndoiască și a fost făcut sănătos.
Vedeți cât de smerit este, căci nu zice: în numele, ci mai degrabă relatează minunea însăși ca pe un semn [al lui Dumnezeu] și vorbește ca Evanghelist/ vestitorul al ei[2].
Și l-au văzut pe el toți cei care locuiesc [în] Lida și assaronii/ saronii, [și] care s-au întors către Domnul. Și în Ioppi era etc. (9, 35-36). Vedeți pretutindeni întâmplându-se semne/ minuni. Să le credem și noi, ca și cum le-am vedea acum.
Nu se spune pur și simplu că a murit Tavita, ci că a murit după ce a fost într-o stare de slăbiciune[3]. Și totuși, ei nu l-au chemat pe Petros mai înainte ca ea să moară. Apoi au trimis rugându-l să nu întârzie a trece până la ei (9, 38). Luați aminte că au trimis și l-au chemat pe el prin alții.
Iar el vine: nu a gândit aceasta ca pe o dovadă de dispreț/ de lipsă de respect, ca să fie chemat prin doi bărbați – căci zice: au trimis la el doi bărbați.
Nenorocirea/ restriștea, iubiții mei, este un lucru mare, și ne strânge sufletele la un loc. Niciun cuvânt de tânguire acolo, nici de jeluire[4]. Luați aminte cum lucrurile sunt curățite cu adevărat!
Spălând-o pe ea, au așezat-o în foișor/ camera de sus: adică au făcut ceea ce se cuvenea pentru trupul mort. Și apoi, venind Petros, s-a rugat așezându-se în genunchi. Și întorcându-se către trup[ul mort], a zis: Tavita, scoală-te! (9, 40).
Ei [Apostolii] n-au lucrat toate minunile cu aceeași ușurință. Dar aceasta era de folos pentru ei, căci cu adevărat Dumnezeu S-a gândit nu numai la mântuirea altora, ci și a lor înșiși.
El, cel care i-a vindecat pe atâția numai cu umbra sa, cum se face că, acum, trebuie să facă mai întâi atât de multe lucruri? Sunt situații, de asemenea, în care a lucrat împreună și credința solicitanților [, a celor care cereau să fie vindecați].
[Dar] aceasta este prima persoană moartă pe care el o învie. Vedeți cum el o trezește ca dintr-un vis: mai întâi ea își deschide ochii, apoi se așază văzându-l pe Petros.
Și s-a făcut cunoscut [acest lucru] în toată Ioppi și mulți au crezut în Domnul (9, 42). Luați aminte câștigul, luați aminte la rod, căci [învierea Tavitei] nu a fost spre arătare [a Sfântului Petros, pentru lauda de sine]. Cu adevărat, de aceea îi scoate pe toți afară, urmându-și Învățătorul și în aceasta.
Căci unde sunt lacrimi…Sau, mai degrabă, unde sunt minuni, acolo nu ar trebui să fie lacrimi. Nu acolo unde se slujesc asemenea taine.
[1] Dumnezeu l-a chemat la credință în mod minunat, dar nu l-a salvat iarăși, prin minuni, de cei care doreau să-l omoare, ci a lăsat ca ceilalți, care au cunoscut râvna lui, să-l salveze.
[2] Din adâncă smerenie, Sfântul Petros mai degrabă vorbește ca vestitor al minunii decât ca însuși cel care a lucrat-o.
[3] După ce a zăcut o vreme din cauza unei boli.
[4] Trimișii nu se tânguiesc în fața Sfântului Petros, ci îi spun despre ce e vorba, iar el înțelege imediat situația pentru care este chemat.