Sinaxa Întâistătătorilor Bisericii Ortodoxe [Geneva, 22-27 ianuarie 2016]

sinaxa, 22 ianuarie 2016

Sinaxa ortodoxă a început în ziua de „vineri, 22 ianuarie 2016, în jurul orei 16:00 (ora României), la Geneva”. Și ședințele sinaxei s-au ținut la „Centrul Ortodox al Patriarhiei Ecumenice de la Chambésy”.

Delegația Bisericii Ortodoxe Române a fost formată din PFP Daniel Ciobotea, ÎPS Iosif Pop, ÎPS Nifon Mihăiță, Pr. Michael Tiţa, Pr. Viorel Ioniță și Pr. Ștefan Ababei.

Temele Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe din anul 2016 au fost stabilite în anul 1976 și ele sunt în număr de 10: 1 diaspora ortodoxă, 2. autocefalia şi modul declarării acesteia; 3. autonomia şi modul declarării acesteia; 4. dipticele (ordinea pomenirii Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe la slujbe); 5. calendarul comun; 6. impedimente la căsătorie; 7. rânduielile bisericeşti privind postul; 8. relaţiile Bisericilor Ortodoxe cu restul lumii creştine; 9. Ortodoxia şi mişcarea ecumenică; 10. contribuţia Bisericilor Ortodoxe locale la promovarea idealurilor creştine ale păcii, libertăţii, frăţietăţii şi dragostei între popoare. Ele au fost reamintite de SS Bartolomeos I Arhontonis [Αρχοντώνης] al Constantinopolului.

Însă, totodată, Patriarhul Ecumenic a subliniat faptul că doar 8 teme din 10 au fost validate prin consens panortodox, iar „Sfântul şi Marele Sinod este de interes direct şi vital atât pentru laici, clerici şi monahii ortodocşi, cât şi pentru restul lumii creştine”. În aceeași alocuțiune, „Sanctitatea Sa a precizat că la desfăşurarea Sfântului şi Marelui Sinod ar trebui să participe în calitate de observatori persoane (clerici, monahi, laici) din cadrul Bisericii Ortodoxe, precum şi din cadrul altor Biserici creştine sau confesiuni (aflate deja în dialog cu Biserica Ortodoxă). Patriarhul Ecumenic a dat ca exemplu faptul că la desfăşurarea lucrărilor Conciliului Vatican II Biserica Ortodoxă a delegat persoane în calitate de observatori”.

Tot pe 22 ianuarie 2016, la deschiderea lucrărilor Sinaxei, în cuvântul său, PFP Daniel Ciobotea a precizat faptul că „sinodalitatea trebuie să devină, de asemenea, o regulă a Ortodoxiei la nivel universal, de întruniri sinodale periodice (la fiecare cinci, şapte sau zece ani). Din acest punct de vedere, trebuie să considerăm viitorul Sfânt şi Mare Sinod nu ca fiind un eveniment eshatologic (care precede sfârşitul lumii), ci un eveniment istoric important pentru a dezvolta practica sinodalităţii la nivel panortodox”.

Fotografii din ziua de 22 ianuarie 2016.

Pe 24 ianuarie 2016, în zi de duminică, au slujit împreună Dumnezeiasca Liturghie la Geneva, în Biserica Sfântul Apostol Pavlos, „† Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, † Teodor al II-lea, Patriarhul Alexandriei și al Întregii Africi, † Teofil al III-lea, Patriarhul Ierusalimului, † Kiril, Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii, † Irineu, Patriarhul Serbiei, † Daniel, Patriarhul României, † Neofit, Patriarhul Bulgariei, † Ilia al II-lea, Patriarhul Georgiei, † Chrisostom al II-lea, Arhiepiscopul Ciprului, † Anastasie, Arhiepiscopul Tiranei și al întregii Albanii, † Ratislav, Mitropolitul Cehiei şi al Slovaciei”.

Însă, „la evenimentele din aceste zile nu au participat Preafericitul Părinte Ieronim al II-lea, Arhiepiscopul Atenei și al întregii Elade (din motive personale), iar Preafericitul Părinte Ioan al X-lea, Patriarhul Antiohiei şi al Întregului Orient, şi Preafericitul Părinte Sava, Mitropolitul Varșoviei și al întregii Polonii, din cauza unor probleme de sănătate, dar au avut reprezentanţi la această Sinaxă. Astfel, Patriarhia Antiohiei a fost reprezentată de Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Siluan de Marea Britanie şi Irlanda, Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Isaac de Germania şi Europa Centrală, şi Pr. Porfirie George; Biserica Greciei de Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Gherman de Elis, Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Hrisostom de Peristeriu, şi Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Hrisostom de Messinia; Biserica Poloniei de către Preasfinţitul Părinte Episcop Gheorghe de Siemiatycze”.

Și tot pe 24 ianuarie 2016 am aflat că Sinodul Ortodoxiei va avea loc nu în Istanbul, ci în Creta. În iunie 2016, înainte de Cincizecime.

Pe 25 ianuarie 2016 Patriarhul României s-a întâlnit în mod particular cu Patriarhul Constantinopolului.

*

În articolul de aici, din limba rusă, ni se vorbește despre discursul PFP Kirill I al Rusiei, de la Sinaxă, din ziua de 22 ianuarie 2016. În care acesta a spus că Sinodul Ortodoxiei este dovada clară și cea mai convingătoare a unității Bisericii. După care s-a bucurat de recunoașterea unanimă a ÎPS Ratislav, ca Mitropolit al Cehiei şi al Slovaciei, dar și-a exprimat regretul pentru întreruperea comuniunii liturgice între Biserica Antiohiei și cea a Ierusalimului. După care Patriarhul Rusiei a vorbit despre problema Ucrainei, despre schisma de acolo, și și-a arătat îngrijorarea față de acțiunile unor Ierarhi din Patriarhia Ecumenică, care au venit în Ucraina și au încurajat schisma.

Totodată Patriarhul Rusiei a afirmat că problema stabilirii unei date exacte a Paștiului nu e o problemă actuală, pentru că fixarea ei poate aduce mari probleme la nivelul credincioșilor. Însă, problema autocefaliei și a modului declarării ei a considerat-o o problemă foarte importantă, pentru că întemeierea de noi Biserici autocefale trebuie să fie stabilită prin consens panortodox.

*

Discursul ÎPS Hrisostomos al II-lea al Ciprului, din data de 22 ianuarie 2016, e publicat aici. Și în el ne spune că s-au scurs deja 55 de ani de când se pregătește Marele Sinod al Ortodoxiei din 2016. După care afirmă că e nevoie de o nouă metodă și de un nou limbaj pentru vremea noastră, pentru că trebuie să ne modernizăm armele de luptă ale slujirii teologice. Pentru că marea înșelare a zilei de azi e aceea că „lumea poate trăi fără Dumnezeu, fără preocupări metafizice, fără relația cu Biserica [ο κόσμος μπορεί να ζήσει χωρίς Θεό, χωρίς μεταφυσικά ενδιαφέροντα, χωρίς εξάρτηση από την Εκκλησία]”. Pentru ca în final să facă apel la protejarea unității Bisericii și la evitarea discreditării noastre.

*

Aici găsim omilia Patriarhului Ecumenic din ziua de 24 ianuarie 2016. Din timpul Dumnezeieștii Liturghii. Și în aceasta, Patriarhul Bartolomeos  a afirma că sinaxa Întâistătătorilor Bisericii Ortodoxe exprimă unitatea [τῆς ἑνότητος] Bisericii Ortodoxe. Și că ea are în primul rând fundament euharistic și doxologic. Și pe sinaxa euharistică se fundamentează orice act al nostru administrativ, pastoral și filantropic.

*

De aici, de pe saitul Bisericii Ortodoxe Sârbe, aflăm componența delegațiilor Bisericilor Ortodoxe la Sinaxa de la Geneva:

„-Цариградска Патријаршија: саветници председника: Митрополит француски Емануил и архимандрит Вартоломеј (Смамарас); Архиепископ амерички Димитрије, Архиепископ телмски Јоав;

-Александријска Патријаршија: Његово Блаженство Патријарх александријски Теодор II, Митрополит леонтопољски Гаврило, Митрополит гвинејски Георгије;

-Антиохијска Патријаршија: Митрополит Британских острва и Ирске Силуан, Митрополит Немачке и Средње Европе Исак, презвитер Порфирије Георги;

-Јерусалимска Патријаршија: Његово Блаженство Патријарх јерусалимски Теофило III, Архиепископ константински Аристарх, Архиепископ антидонски Нектарије, архиђакон Евлогије, Т. Јангу;

-Московска Патријаршија: Његова Светост Патријарх московски и све Русије Кирил, Његово Блаженство Митрополит кијевски и све Украјине Онуфрије, Митрополит волоколамски Иларион, протојереј Николај Балашов;

-Српска Патријаршија: Његова Светост Патријарх српски Иринеј, Митрополит црногорско-приморски Амфилохије, Епископ бачки Иринеј, презвитер Владимир Вранић;

-Грузијска Патријаршија: Његова Светост Католикос-Патријарх све Грузије Илија II, Митрополит зугдидски и цаишки Герасим, Митрополит горијски и атенски Андреј, протопрезвитер Георгије Звиададзе;

-Румунска Патријаршија: Његово Блаженство Патријарх румунски Данило, Митрополит Западне и Јужне Европе Јосиф, Митрополит трговиштански Нифон, протојереј Михаило Тица, протојереј Стефан Абабеј;

-Бугарска Патријаршија: Његова Светост Патријарх бугарски Неофит, Митрополит варнски и великопреславски Јован, Митрополит неврокопски Серафим, архимандрит Герасим, Иван Димитров, Т. Атанасов, Д. Арнаудов;

-Кипарска Архиепископија: Његово Блаженство Архиепископ кипарски Хризостом, Епископ карпасијски Христофор, ђакон Кипријан Кундурис;

-Јеладска Црква: Митрополит илијски Герман, Митрополит перистеријски Хризостом, Митрополит месинијски Хризостом;

-Албанска Црква: Његово Блаженство Архиепископ Тиране и све Албаније Анастасије, Митрополит ђирокастровски Димитрије, Митрополит корчански Јован, ђакон Спиридон Топадза;

-Пољска Црква: Епископ семјатички Георгије;

– Православна Црква Чешких земаља и Словачке: Његово Блаженство Митрополит Чешких земаља и Словачке Растислав, Архиепископ михаловско-кошицки Георгије, Архиепископ прашки Михаило, архимандрит Серафим (Шемјатовски).

У секретаријат су ушли: Митрополит швајцарски Јеремија, архиђакон Јован Хрисавгис, Власије Фидас и К. Деликостандис (Васељенска Патријаршија)”.

Cutremure…

Astăzi se face pomenire de cutremurul care a avut loc „la sfârșitul împărăției lui Teodosie cel Mic [403/408-450], fiul lui Arcadie și al Evdoxiei, în ziua duminicii, la două ceasuri din zi”, din care cauză „au căzut zidurile cetății” și „multă parte de case s-au surpat”, și care a ținut…trei luni[1].

Pentru care „împăratul, făcând litanii cu tot soborul, cu lacrimi zicea: «Scapă-mă, Doamne, de dreapta Ta urgie și șterge păcatele noastre prin pocăință; căci Tu ai clăti[na]t pământul și l-ai cutremurat pentru păcatele noastre»”[2].

Neculce ne dă mărturie despre ceva asemănător, eveniment petrecut însă în vremea sa, în Moldova anului 1737, în timpul domniei lui Grigore Ghica:

„Iar în 31 de dzile a lui mai, la 4 ceasuri de dzi, s-au făcut un cutremur mare, de-au cădzut mănăstirea Golie și multe casă și mănăstiri în gios, Răchitoasa și altă mănăstire la Focșeni. Și s-au cutremurat mai bine de 1 lună, mai în toate dzileli”[3].

Da, e adevărat, la noi nu a ținut decât o lună. După care, imediat, „s-au început mare ciumă în Ieș[i] [Iași], ș-au ținut păn’ despre iarnă omorul [moartea], toată vara păn’ la luna lui dechemvrie”[4].

Însă, când se întâmplă asemenea lucruri, Dumnezeu așteaptă pocăința noastră, iar nu învârtoșarea noastră, cu întrebări de genul: „dar ce-au făcut bieții oameni, ca să li se întâmple așa ceva?”.

Și dacă nu ne mai mustră în felul acesta nu este pentru că merităm mai puțin sau pentru că am devenit mai buni, ci pentru că nu mai avem credință și pentru că mai mult ne-am răzvrăti împotriva Lui, în loc să ne smerim.


[1] Cf. Mineiul lunei lui ianuarie, ediția a III-a, Tipografia Bisericească din Sf. Monastire Cernica, 1926, p. 406.

[2] Ibidem.

[3] Ion Neculce, Letopisețul Țării Moldovei, Ed. Minerva, București, 1980, p. 318.

[4] Ibidem.