1. Fericit [este] omul care nu a mers în sfatul neevlavioșilor și în calea păcătoșilor nu a stat și pe scaunul ciumaților [λοιμῶν] nu a șezut,

2. ci astfel în legea Domnului [este] voia lui și în legea Lui va cugeta ziua și noaptea.

3. Și [el] va fi ca un pom sădit lângă întretăierile apelor [τὰς διεξόδους τῶν ὑδάτων], care rodul lui îl va da la timpul lui și frunza lui nu va cădea și [prin] toate câte are să facă va prospera [κατευοδωθήσεται].

4. Nu [sunt] așa neevlavioșii, nu [sunt] așa, ci astfel [sunt]: ca praful pe care îl suflă vântul de pe fața pământului [ὡς χνος ὃν ἐκρίπτει ὁ ἄνεμος ἀπὸ προσώπου τῆς γῆς]!

5. Pentru aceea nu se vor ridica neevlavioșii în[tru] judecată și nici păcătoșii în[tru] sfatul drepților.

6. Că[ci] cunoaște Domnul calea drepților și calea neevlavioșilor va pieri.

Did you like this? Share it: