1. Întru sfârșit, în al imnurilor [ἐν ὕμνοις], pentru cea a opta [ὑπὲρ τῆς ὀγδόης], psalmul lui David.

2. Doamne, nu [cu] mânia Ta să mă mustri pe mine și nici [cu] urgia Ta să mă pedepsești pe mine!

3. Miluiește-mă, Doamne, că slab sunt! Vindecă-mă, Doamne, că au fost tulburate oasele mele!

4. Și sufletul meu a fost tulburat foarte. Și Tu, Doamne, până când [întârzii]?

5. Întoarce-Te, Doamne! Izbăvește sufletul meu! Mântuiește-mă pentru mila Ta!

6. Că nu este în moarte cel care Te pomenește pe Tine. Iar în Iad cine se va mărturisi Ție [ἐν δὲ τῷ ᾅδῃ τίς ἐξομολογήσεταί σοι]?

7. Trudit-am în suspinul meu. Spăla-voi în fiecare noapte patul meu [τὴν κλίνην μου], în lacrimile mele așternutul meu [τὴν στρωμνήν μου] voi uda[1].

8. Tulburatu-s-a de mânie ochiul meu, îmbătrânit-am în[tre] toți vrăjmașii mei.

9. Depărtați-vă de mine toți cei care lucrați fărădelegea! Că a auzit Domnul glasul plângerii mele.

10. Auzit-a Domnul rugăciunea mea. Domnul rugăciunea mea a primit.

11. Să se rușineze și să se tulbure foarte toți vrăjmașii mei! Să se întoarcă și să se rușineze foarte degrabă!


[1] Iar spălarea la care se referă aici Sfântul David este plânsul. Plânsul de pocăință.

Did you like this? Share it: