1. Întru sfârșit, pentru teascuri [ὑπὲρ τῶν ληνῶν], psalmul lui David.
2. Doamne, Domnul nostru, cât de minunat [este] numele Tău în tot pământul! Că s-a ridicat mareacuviință [ἡ μεγαλοπρέπειά][1] a Ta mai presus de ceruri.
3. Din gura pruncilor și a celor care sug ai pregătit laudă. Pentru vrăjmașii Tăi [ai făcut aceasta], [pentru] a nimici pe vrăjmaș și pe răzbunător.
4. Că vedea-voi cerurile, lucrurile degetelor Tale, luna și stelele pe care Tu le-ai întemeiat.
5. Ce este omul că îl pomenești pe el? Sau fiul omului că îl cercetezi pe el?
6. Mișcoratu-l-ai pe el [cu] puțin anume față de Îngeri. [Cu] slavă și [cu] cinste l-ai încununat pe el.
7. Și l-ai pus pe el peste lucrurile mâinilor Tale. Pe toate le-ai supus sub picioarele lui.
8. Oile și vacile, pe toate [animalele], și încă și dobitoacele câmpului [le-ai supus lui].
9. [Dar și] păsările cerului și peștii mării, pe cele care străbat căile mărilor [le-ai supus lui].
10. Doamne, Domnul nostru, cât de minunat [este] numele Tău în tot pământul!
[1] Slava Ta.
Lasă un răspuns