Ioannis, cap. 14, BYZ
1. „Să nu se tulbure inima voastră! Credeți întru Dumnezeu și credeți întru Mine!
2. În casa[1] Tatălui Meu sunt multe locașuri [μοναὶ πολλαί]; iar dacă nu [εἰ δὲ μή] [ar fi așa], vă spuneam [aceasta] vouă [εἶπον ἂν ὑμῖν]. [Căci] merg să vă pregătesc vouă loc [τόπον].
3. Și dacă am să merg, vă voi pregăti vouă loc; [și] iarăși vin și vă voi lua pe voi cu Mine, ca unde sunt Eu și voi să fiți.
4. Și unde Eu merg, [voi] știți, și știți [și] calea [τὴν ὁδὸν]”.
5. Îi zice Lui Tomas [Θωμᾶς]: „Doamne, nu știm unde mergi! Și cum putem să știm calea?”.
6. Îi zice lui Iisus: „Eu sunt calea și adevărul și viața! Nimeni [nu] vine către Tatăl, decât numai prin Mine.
7. Dacă M-ați fi cunoscut pe Mine și pe Tatăl Meu L-ați fi cunoscut; și de acum Îl cunoașteți pe El și L-ați [și] văzut pe El”.
8. Îi zice Lui Filippos [Φίλιππος]: „Doamne, arată-ne nouă pe Tatăl și este de ajuns nouă!”.
9. Îi zice lui Iisus: „De atât timp sunt cu voi și nu M-ai cunoscut pe Mine, Filippe [Φίλιππε]? Cel care M-a văzut pe Mine, L-a văzut pe Tatăl! Și cum zici tu: «Arată-ne nouă pe Tatăl»?
10. Nu crezi că Eu [sunt] în Tatăl și Tatăl este în Mine? Cuvintele pe care Eu le vorbesc vouă, nu le vorbesc de la Mine; ci Tatăl, Cel care rămâne în Mine, Acela face lucrurile [acestea].
11. Credeți Mie că Eu [sunt] în Tatăl și Tatăl în Mine! Iar dacă nu [credeți aceasta], credeți Mie pentru lucrurile acestea!
12. Amin, amin zic vouă, cel care crede întru Mine, lucrurile pe care Eu le fac și acela le va face [κἀκεῖνος ποιήσει], și mai mari [decât] acestea va face [καὶ μείζονα τούτων ποιήσει]; căci Eu merg către Tatăl Meu.
13. Și ce lucru aveți să cereți în numele Meu, pe acela îl voi face, ca să fie preaslăvit Tatăl în Fiul.
14. Dacă ceva aveți să-Mi cereți în numele Meu, Eu voi face.
15. Dacă aveți să Mă iubiți pe Mine, păziți poruncile cele ale Mele!
16. Și Eu Îl voi ruga pe Tatăl și alt Mângâietor vă va da vouă, ca să rămână cu voi întru veac [ἵνα μένῃ μεθ᾽ ὑμῶν εἰς τὸν αἰῶνα],
17. Duhul Adevărului, pe care lumea nu poate să-L primească, căci nu-L vede pe El și nici [nu]-L cunoaște pe El. Dar voi Îl cunoașteți pe El, căci cu voi rămâne și în voi va fi[2].
18. Nu vă voi lăsa pe voi orfani [ὀρφανούς], [ci] vin[3] către voi.
19. Încă puțin și lumea, pe Mine, nu mai Mă vede, dar voi Mă vedeți pe Mine; căci Eu trăiesc și voi veți trăi.
20. În ziua aceea[4] voi veți cunoaște că Eu [sunt] în Tatăl Meu și voi în Mine și Eu în voi.
21. Cel care are poruncile Mele și le păzește pe ele, acela este cel care Mă iubește pe Mine; iar cel care Mă iubește pe Mine, va fi iubit de către Tatăl Meu; și Eu îl voi iubi pe el și îi voi arăta lui pe Mine Însumi [καὶ ἐμφανίσω αὐτῷ ἐμαυτόν]”.
22. Îi zice Lui Iudas, [dar] nu Iscariotis: „Doamne, și care a fost [motivul], că nouă vrei a Te arăta pe Tine și nu lumii?”.
23. I-a răspuns Iisus și i-a zis lui: „Dacă cineva are să Mă iubească pe Mine, cuvântul Meu va păzi, și Tatăl Meu îl va iubi pe el și către el vom veni[5] și locaș cu el vom face [καὶ μονὴν παρ᾽ αὐτῷ ποιήσομεν][6].
24. Cel care nu Mă iubește pe Mine, cuvintele Mele nu le păzește; și cuvântul pe care îl auziți nu este al Meu, ci al Tatălui, al Celui care M-a trimis pe Mine.
25. Acestea vi le-am spus vouă stând cu voi.
26. Dar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe Care Îl va trimite Tatăl în numele Meu, Acela vă va învăța pe voi toate, și vă va aminti vouă, toate [cele] pe care [Eu] vi le-am spus vouă[7].
27. Pace vă las vouă, pacea Mea dau vouă; nu precum lumea dă, Eu dau vouă. Să nu se tulbure inima voastră și nici să se înfricoșeze!
28. Căci ați auzit [ce] Eu v-am spus vouă: «Mă duc și vin către voi». Dacă Mă iubeați pe Mine, ați fi fost bucuroși că am spus: «Merg către Tatăl»; căci Tatăl Meu este mai mare[8] [decât] Mine.
29. Și acum, v-am zis vouă [mai] înainte de a fi [aceasta]; ca, [atunci] când are să fie [aceasta][9], să credeți [că Eu sunt].
30. Nu voi mai vorbi multe cu voi; căci vine arhonul/ stăpânitorul lumii [ὁ τοῦ κόσμου ἄρχων][10] [acesteia] și [el] în Mine nu are nimic [καὶ ἐν ἐμοὶ οὐκ ἔχει οὐδέν][11];
31. dar [Mă dau spre moarte] ca să cunoască lumea că iubesc pe Tatăl și precum Mi-a poruncit Mie Tatăl, astfel fac. Sculați-vă, [ca] să ne ducem de aici!”.
[1] În Împărăția lui Dumnezeu.
[2] Pentru că harul Duhului Sfânt, care e harul întregii Preasfintei Treimi, rămâne în cei care trăiesc în sfințenia Lui.
[3] Căci după Înălțarea Sa la dreapta Tatălui, El vine duhovnicește în noi, dimpreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, pentru ca să Își facă locaș în noi.
[4] Când Eu voi învia din morți și Mă voi arăta vouă cu trupul transfigurat, plin de slava Mea.
[5] Noi, Treimea.
[6] Pentru că Treimea, prin harul Ei, coboară acolo unde omul credincios dorește tot ceea ce dorește Dumnezeul treimic. Unde el conlucrează cu Treimea pentru ca să crească mereu în sfințenie.
[7] Vă va aminti cuvintele Mele și vă va învăța profunzimea lor. Pentru că Duhul Sfânt vă va învăța, în mod duhovnicește, ceea ce Eu v-am propovăduit fiind cu voi.
[8] Mai mare în comparație cu umanitatea Lui. Pentru că, după dumnezeire, Fiul este egal și dimpreună-veșnic și fără de început cu Tatăl și cu Duhul Sfânt.
[9] Când Mă veți vedea pe Mine murind pe Cruce.
[10] Vine Satana, dimpreună cu slujitorii lui.
[11] Pentru că Eu nu am niciun păcat. De aceea Satana nu are în Mine niciun lucru al lui, pentru ca să Mă stăpânească în umanitatea Mea.