Sfântul Ieronim Mărturisitorul, Comentarii la Isaia Prorocul (fragmente) [21]
Traduceri patristice
vol. 6
*
Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș
*
Sfântul Ieronim Mărturisitorul
(340/342/345-420, † 30 septembrie,
pomenit la 15 iunie în Biserica
Ortodoxă)
*
„Vers. 3-5: «Nu după vederea ochilor va judeca, nici după auzul urechilor va arăta/ va descoperi/ va pedepsi, ci va judeca întru dreptate pe săraci și va descoperi [cele ascunse] întru echitate/ imparțialitate [arguet in aequitate] pentru cei blânzi ai pământului, și va lovi pământul cu toiagul gurii Sale [virga oris Sui] și Duhul buzelor Sale îi va ucide pe cei necredincioși/ neevlavioși [impium]. Și va fi dreptatea cingătoarea șalelor Lui [cingulum lumborum Ejus] și credința [va fi] centura rinichilor Lui [cinctorium renus Ejus]».
Aceasta noi o considerăm că se referă la prima venire a Mântuitorului, [însă] iudeii îndreaptă [contendunt] [interpretarea profeției] spre cele viitoare, [care se vor petrece] la sfârșitul lumii.
LXX [cei 70] au tradus: «Nu după slavă [secundum gloriam] va judeca, nici după vorbă va pedepsi [neque juxta sermonem arguet], ci va judeca judecată celor smeriți [humili] și-i va descoperi [arguet] pe cei smeriți ai pământului»[1].
Căci [Dumnezeu] nu ascultă de nimeni în judecată [nullius personam accepit in judicio][2], dar scribilor [scribis] și fariseilor și căpeteniilor le grăiește: «Vai vouă, prefăcuților! [Vae vobis, hypocritae[3]]» (Mt. 23, 13); și: «Va fi luată de la voi Împărăția lui Dumnezeu și va fi dată neamului care face roadele ei» (Mt. 21, 43).
Nici nu a pedepsit după vorbă [bârfă/ clevetire] și după auzul urechii [lingușire]. Căci, zicându-I Lui: «Învățătorule [Magister], știm că adevărat ești [verax es] și calea lui Dumnezeu întru adevăr înveți și nu ești influențat de cineva [non ad Te pertinet de aliquo], căci nu privești la fața oamenilor [neque vides in faciem hominum» (Mt. 22, 16), [iar El] știind răutatea lor, răspundea: «De ce Mă ispitiți, prefăcuților?» (Mt. 22, 18) și celelalte asemenea acestora.
Deci îi judeca întru dreptate pe săracii cu duhul, a cărora este Împărăția lui Dumnezeu, și descoperea întru echitate/ imparțialitate pe cei blânzi și smeriți ai pământului, zicând către Apostoli: «Acum, și voi sunteți proști/ lipsiți de minte?». Și iarăși: «Nici nu știți, nici nu înțelegeți?» (Mc. 8, 17). Și către Petros în mod deosebit: «[Cel ce ești] al credinței puține [modicae fidei], de ce te-ai îndoit?» (Mt. 14, 31).
Sau, desigur, pentru cei smeriți și blânzi îi osândea/ pedepsea pe alții, care vroiau să-i asuprească.
De asemenea, [Domnul] a lovit cu toiagul toate faptele pământești, sau, după cum au tradus LXX [cei 70], «cu cuvântul gurii Sale», grăind în Evanghelie: «Să nu considerați că am venit a trimite pace [mittere pacem] pe pământ, căci nu am venit a trimite pace, ci sabie» (Mt. 10, 34 și Lc. 12, 51).
Și Duhul buzelor Sale îi va ucide pe necredincioși [impium], despre care în psalmul 9 citim: «Ai mustrat/ pedepsit neamurile și a pierit necredinciosul; numele lor le-ai șters în veac și în veacul veacului» (Ps. 9, 6).
Și Pavlos Apostolul scrie: «Pe care Domnul Iisus îi va ucide cu duhul gurii Lui» (II Tes. 2, 8). După ce a fost ucis cel necredincios, Domnul S-a încins cu dreptatea și adevărul și credința (cf. Efes., cap. 6). Căci El S-a făcut nouă, de la Dumnezeu, înțelepciune și dreptate și sfințire și mântuire (cf. I Cor., cap. 1), Care și în Evanghelie grăiește: Eu sunt lumina și viața și adevărul (In. 8, 12; 14, 6).
Iar de către psalmist se zice: «Adevărul de pe pământ a răsărit/ s-a născut [orta est], dreptatea din cer a privit [prospexit]» (Ps. 84, 12). De aceea și Apostolul îi îndeamnă pe efeseni: «Stați deci [având] șalele voastre încinse[4] [state ergo succincti lumbos vestros] în adevăr și îmbrăcați cu platoșa dreptății» (Efes. 6, 14).
Dar dacă se citește credință pentru adevăr, aceasta arată, că cingătoarea Domnului [cingulum Domini], cu care s-a încins Ieremias (cf. Ier., cap. 13), este credința celor credincioși [fides credentium]”[5].
[1] LXX, Is. 11, 3-4: „οὐ κατὰ τὴν δόξαν κρινεῖ οὐδὲ κατὰ τὴν λαλιὰν ἐλέγξει ἀλλὰ κρινεῖ ταπεινῷ κρίσιν καὶ ἐλέγξει τοὺς ταπεινοὺς τῆς γῆς.
[2] Nimeni nu Îl poate influența pe El sau nu Îi poate spune cum să judece.
[3] „Hypocrita, hypocritae” înseamnă, în latină, actor sau mim care imită gesturile unui actor.
[4] Având mijlocul încins, cu sensul de a fi gata, a fi pregătiți. În vechime, ultimul element de vestimentație care se îmbrăca era cureaua/ brâul/ cingătoarea, având eventual și sabia sau altă armă atârnată de ea. Aceasta însemna că omul era pregătit pentru înfruntare, că era cu totul gata.
De aceea, de-a lungul vremii, mulți monahi nevoitori au ales, ca formă de asceză, dar și cu sens duhovnicesc, pentru a-și păzi trezvia minții, să doarmă încălțați și îmbrăcați și având mijloacele încinse cu cureaua.
[5] PL 24, col. 149-150.