Viețile Sfinților

(vol. 1)

Alcătuite de

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

și de

Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș

  *

Prima parte, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a, a 19-a, a 20-a, a 21-a, a 22-a, a 23-a, a 24-a, a 25-a, a 26-a, a 27-a.

Rugăciunea de la îmbrățișare[1]

Pace tuturor!

Cel care ești și mai înainte ai fost și rămâi întru [toți] veci[i], Cel [ce ești] împreună veșnic și deoființă și împreună șezător pe tron și împreună făcător [al lumii] cu Tatăl, Care prin singură bunătatea [Ta] din cele care nu au fost întru a fi l-ai adus pe om, și l-ai pus pe el în Paradisul desfătării; dar [prin] înșelăciunea vrăjmașului și neascultarea poruncii Tale, [el] a căzut.

[Însă, Tu] vrând să îl înnoiești [pe om] și către vechea vrednicie să-l aduci, nici Înger, nici Arhanghel, nici Patriarh [și] nici Profet ai ales [a Te face] pentru mântuirea noastră, ci, în mod nemutat, Însuți trup Te-ai făcut și, întrupându-Te, [făcându-Te] întru toate asemenea nouă, [dar fiind] singur fără de păcat, Te-ai făcut Mijlocitorul nostru și al Tatălui, și peretele despărțitor și vrăjmășia cea veche ai stricat, pe cele pământești unindu-le cu cele cerești, și pe amândouă întru una adunându-le și ai împlinit, în trup, iconomia [mântuirii noastre].

Și, mai apoi, înălțându-Te în mod trupește întru ceruri, în mod dumnezeiește le-ai împlinit pe toate, [iar] Sfinților Tăi Ucenici și Apostoli le-ai zis: „Pace vă las vouă; pacea Mea dau vouă”.

Această pace [a Ta] și acum dă-ne nouă, Stăpâne, și ne dăruiește curățirea de toată necurăția, de toată înșelarea și de toată răutatea și viclenia și de toată purtătoarea de moarte pomenire a celor rele și ne învrednicește pe noi a ne îmbrățișa unii pe alții în iubire sfântă, întru a ne împărtăși neosândiți [cu] fără de moarte și cereștile Tale Daruri, [întru] harul binevoitorului Tău Părinte și [cu] lucrarea Sfântului [Tău] Duh.

Căci Tu ești dăruitorul și dătătorul a toate bunătățile și Ție slavă și doxologie veșnică Îți înălțăm, împreună [și] Tatălui Tău Cel fără de început și Duhului Tău Celui Sfânt, acum și pururea [și în vecii vecilor. Amin].

Altă rugăciune a îmbrățișării

 Hristoase, Dumnezeul nostru, înfricoșătoarea și de necuprins putere a lui Dumnezeu și Tatăl, Cel care șezi pe tronul de foc al Heruvimilor și de Puterile cele de foc ești purtat, căci Foc mistuitor ești ca Dumnezeu; dar, prin negrăita Ta coborâre și iubire de oameni, nu l-ai ars pe vânzătorul cel viclean care s-a apropiat [de Tine], ci ca pe un prieten pe el l-ai îmbrățișat, rana îndrăznelii lui [vrând] întru pocăință și cunoaștere [a o întoarce]; învrednicește-ne pe noi, Stăpâne, în acest înfricoșător ceas, [să fim] întru același cuget unii cu alții, și pe toți cei împărțiți în două de mânie [împacă-i] și resturile răutății [șterge-le din noi], [pentru] a ne primi unii pe alții în iubire sfântă.

Și nu ne judeca pe noi pentru că nu suntem desăvârșiți, ci precum place bunătății Tale, curățește-ne de toată drojdia păcatelor și de răutăți și de purtătoarea de moarte pomenire a celor rele. Ci Însuți, [Cel ce prin] negrăita și de nedescris a Ta compătimire, știi slăbiciunea făpturii noastre și înclinarea ei spre cele de jos, șterge toată pata păcatelor noastre, ca nu întru judecată sau întru osândă să ne fie nouă această Dumnezeiască Taină.

Căci Tu ești puternic a șterge tot păcatul și să surpi nedreptățile și fărădelegile cele ticăloase ale oamenilor, [fiind] curățirea a toată lumea care există și Ție Ți se cuvine de la toți doxologie într-un glas, cinste și închinăciune, dimpreună cu Tatăl Tău Cel fără de început și cu făcătorul de viață Duhul Tău, acum [și pururea și în vecii vecilor. Amin.]

Și [apoi] se face îmbrățișarea [celor care slujesc, dar, bine ar fi, și a tuturor celor care se află în Biserică].

[Și] Diaconul zice: Să stăm bine…

[Iar] poporul zice: Mila păcii…

[Iar] Preotul, cu voce tare, [zice]: Dragostea lui Dumnezeu Tatăl și harul Fiului Celui Unul-născut, și al Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, și împărtășirea și darul Sfântului Duh, să fie cu voi, cu toți!

[Și] poporul zice: Și cu duhul tău!

[Și] Preotul zice: Sus să avem inimile!

[Și] poporul zice: Avem către Domnul!

[Și] Preotul zice: Să-I mulțumim Domnului!

[Și] poporul zice: Vrednic și drept [este].

[Și] Preotul zice: Vrednic și drept [este], vrednic și drept [este].

Rugăciunea Proscomidiei

Căci cu adevărat [lucru] vrednic este și drept [pe Tine] a Te lăuda, [pe Tine] a Te binecuvânta, Ție a ne închina, pe Tine a Te preaslăvi, pe singurul adevăratul Dumnezeu, Cel iubitor de oameni, negrăit, nevăzut, necuprins, fără de început, veșnic, netemporal, nemăsurabil, neschimbat, de necuprins cu mintea; pe Făcătorul a toate și dezlegătorul a toate; pe împăcătorul a toate fărădelegile noastre; pe Cel care vindecă toate bolile noastre; pe Cel care răscumpără din stricăciune viața noastră; pe Cel care ne încununează pe noi în mile și în îndurări.

Pe Tine Te laudă Îngerii, Ție Ți se închină Arhanghelii, Ție Începătoriile Îți cântă imne, pe Tine Te vestesc Domniile, slava Ta o predică Puterile, Ție Tronurile Îți înalță laudă, mii de mii stau înaintea Ta și zeci de mii de zeci de mii slujire Ție Îți aduc.

Ție cele nevăzute Îți înalță imnuri, Ție Ți se închină cele văzute, căci toate [câte sunt] au fost făcute de cuvântul Tău, Stăpâne!

[Și] Diaconul zice: Cei care stați, ridicați-vă!

[Și] Preotul zice: Cel care ești Dumnezeu, Domn adevărat din Dumnezeu adevărat, Care pe Tatăl nostru ni L-ai arătat în mod luminat și pe Sfântul Duh nouă ne-ai dat a-L cunoaște cu adevărat, [și] această mare Taină a vieții ne-ai arătat, [și] ai făcut ca cele netrupești și oamenii să fie un singur cor; Care acea cântare a Serafimilor celor [de sus] ne-ai predat, primește, [odată] cu [cântările] cele nevăzute, și cântarea noastră! Unește-ne pe noi cu Puterile cele cerești! Auzi-ne și pe noi cu acelea, [și] tot gândul rău aruncă-l [de la noi], ajutându-ne ca și pe acelea, [ca] fără încetare a înălța cântări [și cu] neîncetate guri să înălțăm imne măreției Tale!

[Și] Diaconul zice: Spre răsărit priviți!

[Și] Preotul zice [în taină]: Căci în jurul Tău stau Serafimii, [care] au [câte] șase aripi; și cu două își acoperă fețele lor; și cu două picioarele lor; și cu două zboară și strigă unul către altul.

[După care Preotul] zice cu glas mare: Cântarea de biruință a mântuirii noastre, cu glas luminat, imnizând, cântând, strigând, doxologind, glas înălțând și zicând:

[Și] Diaconul zice: Să luăm aminte!

[Și] poporul zice: Sfânt, Sfânt, Sfânt [este] Domnul Savaot, plin [este cerul]…

[Și] Preotul zice: Sfânt, Sfânt ești Doamne și Preasfânt! [Iar] desăvârșita Ta ființă [este] lumină; [și] negrăită este puterea înțelepciunii Tale. [Căci] niciun cuvânt [nu este] pe măsura mării iubirii Tale de oameni. [Căci] făcându-mă pe mine om, ca un iubitor de oameni, eu nu aveam acea nevoie a robiei, ci eu, mai degrabă, [eram] fără nevoie [din cauza] stăpânirii Tale.

Căci m-ai făcut, din milostivirea Ta, [din cele care] nu erau; [și] cerul mi l-ai pus deasupra mea, [iar] pământul l-ai pus spre mergerea mea, [iar] prin mare mi-ai pus o piedică; pentru mine ai făcut firea animalelor [și] pe toate le-ai pus sub picioarele mele, și nimic din faptele iubirii Tale de oameni față de mine nu le-ai trecut cu vederea.

[Și] poporul zice: Doamne miluiește!

[Și] Preotul zice: Tu m-ai zidit pe mine și ai pus asupra mea mâna Ta; puterea Ta în mine a scris chipul [Tău]; mi-ai dat darul rațiunii; mi-ai dat să intru întru Paradisul desfătării; mi-ai predat cunoașterea învățăturii Tale; mi-ai arătat mie Pomul vieții; mi-ai arătat mie pomul [din care să nu mănânc]; [dar] am cunoscut acul morții; întru mine plăcerea plantei s-a stins; căci numai din acela mi-ai zis mie: „Să nu mănânci!”; [însă eu] am mâncat [din el] [și] legea [Ta] am călcat; am cunoscut [apoi] că am călcat porunca [Ta]; și eu de sentința morții am fost nimicit.

[Și] poporul zice: Doamne miluiește!

[Și] Preotul zice: [Dar], o, Stăpâne, Tu mi-ai schimbat mie pedeapsa! Ca un Păstor bun, [mie, celui care căzusem] degrabă întru înșelare. [Și] ca un Părinte adevărat [față] de mine, cel căzut, împreună a pătimit, [și] a coborât să lege [rănile mele] prin toate medicamentele vieții.

Însuși către mine a trimis Profeți. Pentru mine, cel bolnav, lege întru ajutor mi-a dat. Însuși către mine cele ale sănătății [mi-a trimis], celui care păcătuisem, ca să mă slujesc [de ele]; [căci El] S-a arătat lumină a celor greșiți și a locuit cu cei neștiutori Cel care este veșnic; [și] în pântece fecioresc a venit.

[Așadar, Doamne,] Cel care ești Dumnezeu necuprins, nu răpire ai socotit a fi asemenea lui Dumnezeu, ci, golindu-Te pe Tine [de slavă], ai luat chipul robului, [și] a mea [fire] în firea Ta s-a binecuvântat; pentru mine împlinind legea, ca mie, celui căzut, să-mi dărui învierea. [Și] a dat celor ținuți în Iad dezlegarea; [și] a purtat [pentru noi] blestemul legii; nimicind în trupul [Său] păcatul; [căci] puterea stăpânirii Tale mi-ai dat s-o cunosc; orbilor dându-li-se din nou a vedea; morții înviind din morminte; [Tu rostind] cuvinte [prin] firea omenească; [și] milostivirea iconomiei Tale mie mi-ai arătat-o. Căci furia celor răi purtând-o, spatele Tău l-ai dat spre bătăi, iar obrajii Tăi i-ai dat spre pălmuiri; neîntorcându-Ți fața Ta de la scuipări, pentru mine, rușinatul.

[Și] poporul zice: Doamne miluiește!

[Și] Preotul zice: Ca o oaie spre junghiere ai venit [și] până la Cruce mi-ai arătat mie vindecarea, mormântul Tău nimicind păcatul meu, [și] întru cer ai ridicat rodul cel dintâi; [și întru] venirea Ta mie prezența [Ta] mi-ai arătat-o, în Care vei veni să judeci viii și morții, și să dai fiecăruia după faptele lui.

[Și] poporul zice: După mila Ta, Doamne!


[1] De la sărutarea frățească. Pe care astăzi o avem înainte de rostirea Crezului.

Did you like this? Share it: