Traduceri patristice

vol. 6

*

Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș

*

Sfantul Ieronim MarturisitorulSfântul Ieronim Mărturisitorul
(340/342/345-420, † 30 septembrie,
pomenit la 15 iunie în Biserica
Ortodoxă)

 *

„Vers. 6-9: «Va locui lupul cu mielul [lupus cum agno] și leopardul cu iedul [pardus cum haedo] va dormi; vițelul și leul și oaia vor întârzia împreună [simul morabuntur] și un copil mic îi va mâna [minabit] pe ei.

Vițelul și ursul [vitulus et ursus] vor fi păscuți [pascentur]: împreună se vor odihni puii lor și leul ca boul [leo quasi bos] va mânca paie [paleas].

Și se va juca copilul de țâță [delectabitut infans ab ubere] peste gaura aspidei/ viperei[1]; și, în vizuina vasiliscului, cel ce a fost înțărcat își va întinde mâna sa.

Nu vor răni și nu vor ucide în tot muntele sfânt al Meu, pentru că a fost umplut pământul de cunoașterea Domnului [scientia Domini], precum [sunt] apele acoperind marea».

Și în privința acestora iudeii și iudaizanții noștri [nostri judaizantes] îndreaptă cuvântul [litteram] [profetic] spre cele viitoare, pentru ca, întru slava/ strălucirea lui Hristos [in claritate Christi], pe care Îl consideră că are să vină la sfârșitul lumii, toate fiarele să fie readuse la blândețe și îndepărtate de sălbăticia de mai înainte, lupul și mielul să pască împreună și celelalte cu celelalte, pe care acum le vedem că sunt împotrivitoare unele altora.

Pe care[2] trebuie să-i întrebăm: dacă toate locurile existente [în Scriptură] se înțeleg astfel precum sunt scrise și nimic nu se referă la înțelegerea duhovnicească [ad intelligentiam spiritualem] – ca aceea a Apostolului, care zice: «Binecuvântat [este] Dumnezeu și Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, Care ne-a binecuvântat pe noi în toată binecuvântarea duhovnicească, întru cele cerești, în Hristos» (Efes. 1, 3) –, deci și rădăcina și toiagul și floarea (cf. Is. 11, 1) să nu fie raportate la sens[ul duhovnicesc], iar pământul lovit de Cuvântul lui Dumnezeu și cel necredincios ucis de Duhul buzelor Lui să fie înțelese astfel precum sunt scrise și să fie mărginite a arăta [numai sensul literal]: [atunci] în ce fel sunt înconjurați rinichii Domnului de dreptate și adevăr, [adică] de lucruri netrupești/ nemateriale [incorporeis]?

Dar să îi întrebăm pe ei și aceasta, cine să fie vrednic/ cum să se învrednicească de măreția Domnului [quid dignum sit Domini majestate], încât lupul și mielul să pască împreună, și leopardul să doarmă cu iedul și leul să mănânce paie și pruncul cel mic să-și întindă mâna sa în gaura viperei?

Decât, poate, dacă ne vor aduce înapoi veacul de aur al lui Saturn din fabulele/ poveștile poeților, în care lupii și mieii vor paște împreună și vor curge râuri pline de vin cu miere și din frunzele copacilor va picura miere preadulce și se vor umple toate izvoarele de lapte.

Căci dacă vor răspunde [că cele profețite de Sfântul Isaias se potrivesc] pentru fericirea acelor vremuri viitoare, încât, lăsând deoparte pedepsirea unora, oamenii buni să se bucure de toate, [cei ce susțin acestea] aud de la noi că nimic nu este bun decât dacă [este] virtute și nimic [nu este] rău decât dacă [este] păcat, psalmistul zicând: «Cine este omul care să dorească viața și să iubească a vedea zile bune? Înfrânează limba ta de la rău și buzele tale să nu grăiască viclenie! Întoarce-te de la rău și fă binele!» (Ps. 33, 13, 15).

Însă bogățiile și sănătatea trupului și belșugul tuturor lucrurilor și cele contrare acestora, sărăcia, infirmitatea/ neputința și nevoia, chiar și la filosofii lumii [apud philosophos saeculi], nu se regăsesc între cele [considerate] bune, nici între cele [considerate] rele, ci sunt numite indiferente/ nici bune, nici rele [indifferentia].

De aceea și stoicii, care se potrivesc în bună măsură învățăturii noastre [creștine][3], nu numesc nimic bun, decât numai cinstea și virtutea, [și, tot așa, nu numesc] nimic rău, decât fapta urâtă/ de rușine/ necinstită [turpitudinem].

Acestea le spunem pe scurt, pentru a-i convinge pe iudaizanții noștri să se trezească din somnul cel preagreu.


[1] Se referă la gaura din pământ a viperei, la vizuina sa.

[2] Pe iudei și pe iudaizanți.

[3] Sub aspect moral.

Did you like this? Share it: