Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilia 23 la Faptele Apostolilor [65]
Traduceri patristice
*
vol. 6
*
Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș
***
†
Sfântul Ioan Gură de Aur
(n. 347/349-407, † 14 septembrie,
prăznuit la 13 noiembrie în Biserica Ortodoxă)
Comentariul la Faptele Apostolilor
*
Traducere și comentarii de
Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș
*
Omiliile 1-9: aici, p. 78-259. Apoi, începând cu Omilia 10: prima parte, a doua, a 3-a, a 4-a și a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a, a 19-a, a 20-a, a 21-a, a 22-a, a 23-a, a 24-a, a 25-a, a 26-a, a 27-a, a 28-a, a 29-a, a 30-a, a 31-a, a 32-a, a 33-a, a 34-a, a 35-a, a 36-a, a 37-a, a 38-a, a 39-a, a 40-a, a 41-a, a 42-a, a 43-a, a 44-a, a 45-a, a 46-a, a 47-a, a 48-a, a 49-a, a 50-a, a 51-a, a 52-a, a 53-a, a 54-a, a 55-a, a 56-a, a 57-a, a 58-a, a 59-a, a 60-a, a 61-a, a 62-a, a 63-a, a 64-a.
***
Ce face atunci Cornilios? Nu zice: De ce nu ți-au spus ție ostașii?, ci luați aminte iarăși cât de smerit vorbește. Căci zice:
Din a patra zi până în acel ceas eram postind, și în al nouălea ceas [eram] rugându-mă în casa mea, și iată, un bărbat a stat înaintea mea, în veșmânt strălucitor, și zice:
Cornilie, a fost auzită rugăciunea ta și milosteniile tale au fost pomenite înaintea lui Dumnezeu (10, 30-31).
Mie mi se pare că acest om și-a hotărât singur pentru sine un canon strict de viețuire. De aceea spune: din a patra zi. Vedeți ce lucru mare este rugăciunea! Când a înaintat în credință/ evlavie, atunci i-a apărut Îngerul.
Din a patra zi: adică a săptămânii, iar nu cu patru zile în urmă[1].
Căci în ziua următoare, Petros a plecat împreună cu ei. Și în ziua următoare au intrat întru Chesaria: aceasta este o zi. Iar ziua în care cel ce a fost chemat a venit (la Ioppi) [este încă] o zi. Și în a treia [zi] s-a arătat (Îngerul): încât sunt două zile după aceea în care (Cornilios) se rugase[2]. Și iată, un bărbat a stat înaintea mea, în veșmânt strălucitor – nu spune un Înger, atât de smerit era el – și zice:
Cornilie, a fost auzită rugăciunea ta și milosteniile tale au fost pomenite înaintea lui Dumnezeu. Trimite deci întru Ioppi și cheamă-l pe Simon care este numit Petros. Acesta este găzduit în casa lui Simon tăbăcarul, lângă mare; care, venind, va grăi ție.
Atunci, îndată am trimis către tine, și tu ai făcut bine venind. Acum deci noi toți înaintea lui Dumnezeu suntem de față pentru a asculta toate cele poruncite ție de Dumnezeu (10, 31-33).
Vedeți câtă credință, câtă evlavie! El știa că Petros nu a grăit un cuvânt omenesc atunci când a zis: Dumnezeu mi-a arătat. Apoi omul zice: noi toți înaintea lui Dumnezeu suntem de față pentru a asculta toate cele poruncite ție de Dumnezeu.
De aceea întrebase Petros: pentru care cuvânt/ scop ați trimis la mine?, pentru ca el [Cornilios] să vorbească astfel tocmai aceste cuvinte.
Iar Petros, deschizând gura, a zis: Într-adevăr, înțeleg că Dumnezeu nu este părtinitor, ci, în tot neamul, cel temător de El și lucrător de dreptate este primit de El (10, 34-35).
Adică: fie tăiat împrejur, fie netăiat împrejur. Aceasta și Pavlos afirmând-o, zice: Căci nu este părtinire la Dumnezeu (Rom. 2, 11).
Ce atunci? (se poate întreba): este omul din Persia primit de El? Dacă este să fie vrednic, în acest sens este el primit, dacă e învrednicit să fie adus la credință (τῷ καταξιωθῆναι τῆς πίστεως).
Pe famenul din Etiopia, El nu l-a trecut cu vederea. Atunci, ce va spune cineva despre oamenii credincioși care au fost trecuți cu vederea? Nu există vreo situație în care unul ca acesta să fi fost trecut cu vederea. Ci ceea ce spune este cu scopul acesta, [pentru a înțelege] că Dumnezeu nu respinge pe nimeni. În tot neamul, cel temător de El și lucrător de dreptate: (prin dreptate) înțelege toată virtutea.
Luați aminte cum supune toată înălțarea minții în el. Și pentru ca (evreii) să nu pară a fi în situația de oameni dați la o parte, [de aceea] (adaugă):
Cuvântul pe care L-a trimis fiilor lui Israil, binevestind pacea prin Iisus Hristos, Acesta este Domnul tuturor (10, 36).
Aceasta o spune, de asemenea, de dragul celor prezenți (dintre evrei), pentru ca El să-i convingă și pe ei. De aceea l-a determinat pe Cornilios să vorbească.
Acesta, zice, este Domnul tuturor. Dar luați aminte chiar la felul cum începe: Cuvântul, zice el, pe care l-a trimis fiilor lui Israil: le acordă lor preeminența. Apoi îi aduce pe ei (neamurile) ca martori:
Voi știți, zice el, lucrul întâmplat în toată Iudea, începând din Galilea, – apoi confirmă și prin aceasta – după botezul pe care l-a propovăduit Ioannis, pe Iisus din Nazaret, cum L-a uns pe El Dumnezeu cu Duhul Sfânt și cu putere (10, 37-38).
Nu vrea să spună: Îl știți pe Iisus, pentru că ei nu Îl știau, ci vorbește despre lucrurile făcute de El:
Care a mers făcând bine și vindecând pe toți cei asupriți de diavol (10, 38).
Prin aceasta arată că multe situații de neputință sau de paralizie a membrelor sunt lucrarea diavolului și o chinuire adusă trupului de către el, după cum și Hristos a spus.
Pentru că Dumnezeu era cu El (10, 38).
Din nou, cuvinte smerite.
Și noi suntem martorii tuturor lucrurilor pe care le-a făcut, și în ținutul iudeilor, și în Ierusalim (10, 39).
Atât noi, zice el, cât și voi. Apoi Patima și motivul pentru care ei nu cred:
Și pe Care L-au ucis, atârnându-L pe lemn. Pe Acesta Dumnezeu L-a ridicat/ L-a înviat a treia zi și L-a dat pe El să fie văzut, nu la tot poporul, ci martorilor pe care mai înainte i-a rânduit Dumnezeu, nouă, care am mâncat și am băut cu El, după ce El a înviat din morți (10, 39-41).
Aceasta este o dovadă a Învierii.
Și ne-a poruncit nouă a propovădui poporului și a mărturisi că este El cel ales de Dumnezeu Judecător al viilor și al morților (10, 42).
Acesta este un lucru măreț. Apoi aduce mărturia de la Profeți:
Pe Acesta Îl mărturisesc toți Profeții, a lua iertarea păcatelor prin numele Lui toți cei ce cred în El (10, 43).
Aceasta este o dovadă a ceea ce urma să se întâmple, acesta este motivul pentru care îi amintește aici pe Profeți.
[1] Biblia 1988 adoptă tocmai această traducere greșită, spunând: „Acum patru zile”. În căutare de claritate pentru un cititor modern, adesea rezultatul consistă în devierea de la sensul corect al textului biblic.
[2] Sfântul Petros a venit după două zile după ce Îngerul i-a apărut lui Cornilios.
Doamne ajuta,
Pe Acesta Îl mărturisesc toți Profeții, a lua iertarea păcatelor prin numele Lui toți cei ce cred în El (10, 43).
Aceasta este o dovadă a ceea ce urma să se întâmple, acesta este motivul pentru care îi amintește aici pe Profeți.
acesta este motivul pentru care nu cred cu adevarat din suflet – ca ei nu constientizeaza greutatea pacatelor? si cit de important este pentru sufletul care este nemuritor cit si pentru trupul care este muritor iertarea pacatelor?
multumesc anticipat pentru raspuns
marius
Domnule Marius,
ați luat pasajul terminal din traducerea de deasupra…dar nu înțeleg prea bine ce mă întrebați în aceste rânduri: „acesta este motivul pentru care nu cred cu adevărat din suflet – ca ei nu conștientizează greutatea păcatelor?”. La cine vă referiți? La evreii care nu au crezut în Domnul?
Iar dacă vă referiți la relația dintre conștientizarea păcatelor și convertire/ credință, vă spun că da, păcatele sunt cele care ne fac să nu ne convertim sau, mai bine zis, obișnuința cu ele. Obișnuința cu viața indiferentă religios și autonomă, trăită după bunul plac.
Însă, dacă sunteți creștin ortodox, e mirabil că mă întrebați dacă e…importantă iertarea păcatelor pentru un om. Dacă vă spovediți adesea, trebuie să știți ce înseamnă să te eliberezi de păcate din propria dumneavoastră experiență. Dacă nu sunteți un creștin ortodox, atunci vă pot mărturisi cu toată conștiința acest lucru: că în Taina Sfintei Mărturisiri omul se eliberează de toate păcatele spovedite, se umple de harul lui Dumnezeu, și iese de la spovedanie ca dintr-o închisoare, simțind că are aripi duhovnicești. Adică trăirea iertării păcatelor este cea mai mare eliberare interioară pe care o poate avea omul.
Vă doresc numai bine! Mult spor în toate! Și îmi cer scuze că nu vă cunosc experiența și nici nu știu cine sunteți, ca să vă pot vorbi foarte clar, pe înțelesul dumneavoastră. Dacă ați fi mai transparent în relația cu mine aș ști pe cine am în față. Numai bine!
Doamne ajuta,
mulumesc mult pentru raspuns,
La cine vă referiți? La evreii care nu au crezut în Domnul?= la crestini de astazi
Obișnuința cu viața indiferentă religios și autonomă, trăită după bunul plac = moleseala, poate ne trebuie o „inima de mama”
dacă sunteți creștin ortodox, e mirabil = da sunt crestin ortodox si caut si eu un drum
despre mine cred ca ar trebui sa simt acele „aripi duhovnicești”.
nu vă cunosc experiența = nu am studii teologice, imi plac mult „clipele de aur” a sfintilor din inchisori, poate de aceasta imi place Sfintul Ioan Gura de Aur, si cam atit despre mine
daca am scris ceva gresit, ierta-ti mie parelnicia mea
marius
Domnule Marius,
ideea dumneavoastră despre dialogul online e foarte îngustă. Din perspectiva dumneavoastră eu ar trebui să fiu o „funcționară la ghișeu”, care trebuie să vă răspund dumneavoastră la ce oră pleacă trenul, de unde vine și câte vagoane are, fără să vă cunosc și fără să vă întreb cine sunteți. Dacă considerați că vreți să vorbesc „serios” cu dumneavoastră fără să știu date elementare despre dumneavoastră.
Dumneavoastră oți avea întrebări, dar și eu am întrebări pentru dumneavoastră. Spre exemplu, de ce ați venit la o carte din trecut să comentați și nu la una din prezent? Ce relație aveți dumneavoastră cu Sfântul Ioannis Hrisostomos, de v-ați oprit tocmai la el? Și de ce câteva date despre dumneavoastră ar fi „o catastrofă ecologică”, dacă tot vreți dialog?
Vă mulțumesc anticipat pentru răspunsul la comentarii! Numai bine!