Viețile Sfinților

(vol. 1)

Alcătuite de

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

și de

Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș

  *

Prima parte, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a, a 19-a, a 20-a, a 21-a, a 22-a, a 23-a, a 24-a, a 25-a, a 26-a, a 27-a, a 28-a, a 29-a, a 30-a.

***

Rugăciunea frângerii [Sfântului Trup al Domnului]

Cel care ești [și] Care erai, Cel care ai venit și iarăși vii; Cel care șezi în dreapta Tatălui; Pâine care cobori din cer și dai viață lumii; Arhiereule cel mare, începătorule al mântuirii noastre; Lumină adevărată mai înainte de toate veacurile; Care ești strălucire a slavei și însăși întipărire a ipostasului propriului Tău Tată; Cel care ai binevoit și ai învrednicit [neamul omenesc de slava Ta cea veșnică], coborând din înălțimile cele cerești, din sânul luminii celei neapropiate și al adevăratului și nevăzutului singur Tată. Și întrupându-Te de la Duhul Sfânt și din atotslăvita, curata, sfânta, Stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoarea și pururea Fecioară Maria, Te-ai făcut și om desăvârșit; dar [nu] prin schimbare [a dumnezeirii ai luat] în mod neschimbat umanitatea, [ci prin] unirea cu Tine după ipostas, în mod negrăit și mai presus de minte, dar fără mutare și amestecare [a firilor], având suflet rațional și înțelegător. [Și] astfel ai ieșit din aceasta[1], [și] Dumnezeu S-a făcut om, [fiind] deoființă cu Tatăl după dumnezeire[a Ta]  și deoființă cu noi după umanitate[a Ta].

Așadar, nu două persoane, nici două chipuri având, nici în două firi fiind cunoscut, ci un singur Dumnezeu, un singur Domn, o singură fire, o singură împărăție, o singură domnie, o singură lucrare, un singur ipostas, o singură voință, o singură fire întrupată și închinată a lui Dumnezeu Cuvântul.

Și Care ai fost răstignit sub Pontios Pilatos și ai mărturisit frumoasa mărturisire; [și] ai pătimit și ai fost îngropat și ai înviat a treia zi, și Te-ai înălțat întru cer, și ai șezut în dreapta măreției Tatălui, călcând [astfel] moartea și Iadul l-ai jefuit, zdrobind porțile cele de aramă și drugii cei de fier i-ai rupt, rechemând din stricăciune pe Adam cel robit, și pe noi ne-ai eliberat din robia diavolului. De aceea, ne rugăm și Îți cerem Ție, Iubitorule de oameni, Bunule, să ne învrednicești pe noi să îndrăznim, în curăția inimii, fără frică, să chemăm pe Stăpânul a toate, pe Dumnezeul Cel ceresc, Tată Sfânt și a zice:

[Și poporul zice]: Tatăl nostru, Care ești în ceruri…

Altă rugăciune la frângerea [Sfântului Trup al Domnului]

Căci Tu ești Cuvântul Tatălui, Dumnezeu Cel mai înainte de veci, Arhiereul cel mare, Care pentru mântuirea neamului omenesc Te-ai întrupat și om Te-ai făcut, și ne-ai chemat pe noi la Tine, alegându-ne din toate felurile de neamuri [și făcându-ne] preoție împărătească, neam sfânt, popor întru dobândire. De aceea, ne rugăm și Îți cerem Ție, Iubitorule de oameni, Bunule Doamne, nu întru mustrare și rușine, nu întru judecată și nici întru judecarea păcatelor noastre să fie adusă Jertfa aceasta, căci pentru neputințele noastre am pus-o înaintea Ta, ci, [după] cum [știi], ne învrednicește de atotsfintele și cinstitele Tale Daruri acestea, [care] sunt pline de toată sfințenia, prin venirea Atotsfântului Tău Duh peste ele, ca și noi, păcătoșii, robii Tăi, să ne învrednicim a ne sfinți sufletele, trupurile, duhurile și conștiințele [noastre], ca luminându-ni-se sufletul, [cu] față nerușinată, [cu] inimă curată, [cu] conștiință neprefăcută, sfințindu-ne buzele, [în] iubire desăvârșită, [în] nădejde neclintită, să cutezăm cu îndrăznire, fără frică, a zice sfânta rugăciune, pe care ai predat-o la înșiși Sfinții Tăi Ucenici și Sfințiții [Tăi] Apostoli. Când ne rugăm și în acest [fel] noi cerem: Tatăl nostru…

[Și poporul continuă și zice]: Sfințească-se numele Tău…

 Altă rugăciune, [a treia], la frângerea [Sfântului Trup al Domnului]

Binecuvântat ești, Hristoase Dumnezeule, Atotțiitorule, răscumpărătorule al Bisericii Tale! O, Cuvântule, Cel care l-ai văzut mai înainte pe el, și Omule, Cel care mai înainte l-ai cunoscut pe el[2]!

Care, prin necuprinsa Ta întrupare, ne-ai pregătit nouă Pâine cerească, [adică pe] acesta, Trupul Tău, Care a fost pus în Taină și [care este] atotsfânt în toți [care îl mănâncă]. [Și] ne-ai amestecat nouă [și] Potirul [acesta], din vița adevărului, [curs] din dumnezeiasca și fără prihană coasta Ta. Și când Ți-ai dat duhul [Tău], curgând din aceasta[3] sânge și apă, prin aceasta s-a sfințit toată lumea.

[De aceea,] înnoiește-ne pe noi, Bunule Doamne, pe noi nevrednicii, robii Tăi! Fă-ne pe noi popor al dobândirii, preoție împărătească, neam sfânt!

Sfințește-ne și pe noi, Dumnezeule, precum ai sfințit pe cele puse înainte și aceste Sfinte Daruri, și le-ai făcut pe acestea nevăzute din văzute, [le-ai făcut] tainice pe cele care sunt de față, pe acestea ale Tale, Doamne, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, Iisuse Hristoase!

De aceea, Tu, Doamne, prin multa Ta milostivire, învrednicește-ne pe noi, prin Botez, să ne facem întru fii și moștenitori [ai Tăi]!

Învață-ne pe noi tipul/ chipul rugăciunii, [cel] care este tainic/ mistic, [ca] să ne rugăm în[tru] acesta neprihănitului Tău Tată!

Așadar, Tu și acum, Stăpâne Doamne, învrednicește-ne pe noi în[tru] conștiință sfințită și [cu] minte bună, ca potrivit [unor fii], [cu] dor și îndrăzneală a iubirii, să cutezăm a chema pe Cel [care este] în ceruri, pe Sfântul Dumnezeu, pe Tatăl Tău și a zice:

[Și] poporul zice: Tatăl nostru…

Iar după Tatăl nostru, Preotul zice: Da, Doamne, Doamne, Cel care ne-ai dat nouă puterea de a călca peste șerpi și [peste] scorpii și peste toată puterea vrăjmașului[4], zdrobește și supune degrabă capetele vrăjmașilor[5] noștri sub picioarele [noastre] și tot gândul lor cel viclean risipește-l de la noi, că Tu ești Împăratul nostru, al tuturor, Hristoase, Dumnezeule! Și Ție slavă și mulțumire și închinăciune înălțăm în toată ziua, și Tatălui Tău Celui fără de prihană, și Sfântului [Tău] Duh, acum [și pururea și în vecii vecilor].

[Și poporul zice: Amin].

[Și] Diaconul zice: Capetele noastre, [Domnului să le plecăm!].

Rugăciunea la plecarea capetelor

Cel care ai plecat cerurile și ai coborât pe pământ întru mântuirea neamului oamenilor, pentru ca prin harul Tău să ne arăți toată îndestularea; Cel care le faci pe toate mai presus de îndestulare, întrecând cererea și mintea noastră; Iubitorule de oameni, Bunule, întinde mâna Ta cea nevăzută [și] binecuvintează, plin [fiind] de milă și de milostivire, și binecuvântând binecuvintează pe robii Tăi, și curățește-i pe ei de toată întinăciunea trupului și a duhului! Și fă-ne pe noi părtași [Ție] și a fi contrupești [cu Tine prin] harul Tău, ca în sfințenia și dreptatea Ta mulțumire să-Ți aducem! Că Ție Ți se cuvine toată slava, măreția, puterea și stăpânirea, dimpreună cu Tatăl Tău Cel fără de prihană și cu Duhul [Tău Cel] Sfânt, acum [și pururea și în vecii vecilor].

[Și poporul zice: Amin].

Altă rugăciune la aceeași [plecare a capetelor]

Ia aminte, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, din sfântul Tău locaș și de pe tronul împărăției Tale, și vino întru sfințirea noastră, a celor care ne plecăm Ție! Cel care sus, împreună cu Tatăl, șezi și aici, cu noi, împreună ești în mod nevăzut, învrednicește-ne, prin mâna Ta cea puternică, ca să ne împărtășim noi [cu] Trupul Tău cel fără prihană și, prin noi[6], tot poporul. Că Tu ești Cel care frângi și [ești] frânt[7], și [aceasta] fără să Te împarți, și Ție slavă Îți înălțăm, dimpreună și Tatălui și Duhului Sfânt, acum [și pururea și în vecii vecilor].

[Și poporul zice: Amin].

[Și] Diaconul zice: Să luăm aminte la Dumnezeu cu frică!


[1] Din Maica Sa, din Pururea Fecioară Maria.

[2] Pe om. Situația lui în lume.

[3] Din coasta Ta.

[4] A Satanei.

[5] Demonii.

[6] Prin aceea că noi, ierarhia Bisericii, îi împărtășim.

[7] Prin împărțirea Sfântului Tău Trup euharistic.

Did you like this? Share it: