1. Așadar, după aceea, L-a luat Pilatos pe Iisus și L-a biciuit [ἐμαστίγωσεν].

2. Și ostașii, împletind cunună din spini [στέφανον ἐξ ἀκανθῶν], I-au pus-o pe capul Lui și L-au îmbrăcat pe El [cu] veșmânt purpuriu [ἱμάτιον πορφυροῦν][1],

3. și Îi ziceau [Lui]: „Bucură-te, împăratul iudeilor!”. Și Îi dădeau Lui palme peste față [καὶ ἐδίδουν αὐτῷ ῥαπίσματα].

4. Atunci, Pilatos a ieșit iarăși afară și le zice lor: „Iată, vi-L aduc vouă pe El afară, ca să știți că în El nicio vină [nu] găsesc!”.

5. Așadar, a ieșit Iisus afară, purtând cununa de spini și veșmântul purpuriu. Și [Pilatos] le zice lor: „Iată, Omul [Ἴδε, ὁ ἄνθρωπος]!”.

6. [Dar] atunci, când L-au văzut pe El arhiereii și slujitorii, au strigat zicând: „Răstignește-L, răstignește-L pe El!”. Le zice lor Pilatos: „Luați-L pe El voi și răstigniți-L! Căci eu nu găsesc în El [vreo] vină”.

7. I-au răspuns lui iudeii: „Noi lege avem, și după legea noastră trebuie să moară, că[ci] S-a făcut pe Sine Fiul lui Dumnezeu [υἱὸν θεοῦ]”.

8. Deci, când a auzit Pilatos acest cuvânt, [și] mai mult s-a temut [μᾶλλον ἐφοβήθη],

9. și a intrat iarăși întru pretorion și Îi zice lui Iisus: „De unde ești Tu?”. Dar Iisus nu i-a dat lui [niciun] răspuns.

10. Atunci Îi zice Lui Pilatos: „Mie nu[-mi] vorbești? Nu știi că am putere să Te răstignesc pe Tine și am putere să Te eliberez pe Tine?”.

11. I-a răspuns Iisus: „Nu aveai nicio putere asupra Mea, dacă nu îți era ție dată de sus [ἄνωθεν][2]; pentru aceea, cel care Mă vinde pe Mine[3] ție mai mare păcat are [διὰ τοῦτο ὁ παραδιδούς μσοι μείζονα ἁμαρτίαν ἔχει]”.

12. De aceea, Pilatos căuta să-L elibereze pe El. Dar iudeii strigau zicând: „Dacă ai să Îl eliberezi pe Acesta, nu ești prieten al Chesarului[4]. [Căci] tot cel care se face pe sine împărat, se împotrivește Chesarului.

13. Atunci Pilatos, auzind cuvântul acesta, L-a scos afară pe Iisus și a șezut pe scaunul de judecată [τοῦ βήματος], întru locul numit Pardosit cu pietre [Λιθόστρωτον], iar în evreiește [se cheamă]: Gavvata [Γαββαθᾶ].

14. Și era vinerea Paștiului [ἦν δὲ Παρασκευὴ τοῦ Πάσχα[5]], și ca [la] ceasul al șaselea [din zi]; și [Pilatos] le zice iudeilor: „Iată, Împăratul vostru [Ἴδε, ὁ βασιλεὺς ὑμῶν]!”.

15. Dar ei au strigat: „Ia-L, ia-L, răstignește-L pe El!”. [Și] Pilatos le zice lor: „Îl voi răstigni pe Împăratul vostru [Τὸν βασιλέα ὑμῶν σταυρώσω]?”. I-au răspuns arhiereii: „Nu avem împărat fără numai pe Chesarul [Οὐκ ἔχομεν βασιλέα εἰ μὴ Καίσαρα]”.

16. Așadar, atunci L-a dat pe El lor[6], ca să fie răstignit. Și L-au luat pe Iisus și L-au dus.


[1] Iar porfira, cf. DEX 2009, e de culoare roșie închisă. Adică culoarea pe care o are mantia episcopală, care nu este altceva decât veșmântul acesta, pe care Domnul l-a primit în batjocură. Așa arată o mantie episcopală aflată acum în uz:

mantia episcopala

Am preluat imaginea de aici:

http://adevarul.ro/assets/adevarul.ro/MRImage/2015/12/02/565ed7d17d919ed50ed19416/627×0.jpg.

În cultul Bisericii există o cântare liturgică, în Joia Mare, în care e prezentă sintagma „porfiră mincinoasă”. Ea se referă la același veșmânt primit în batjocură, pentru că s-a transliterat adjectivul πορφυροῦν. Și porfira cu care L-au îmbrăcat e mincinoasă, pentru că nu Îl socoteau un Împărat. Căci împărații erau cei care purtau porfiră.

[2] De la Dumnezeu.

[3] Și aici, Domnul se referă la poporul lui Israil. Căci Israil L-a revândut romanilor, după ce Iudas Îl vânduse lor.

[4] Pentru că nominativul acestui substantiv propriu este Καίσαρ. Iar iudeii se refereau la împăratul roman de atunci, la Gaius Julius Caesar. A se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/Julius_Caesar.

[5] Pentru că substantivul Πάσχα este un cuvânt aramaic indeclinabil, cf. Gingrich Greek Lexicon, noi aflăm genul și numărul său după prepoziția care îl precede [τοῦ]. Și aici avem genitiv singular.

[6] Pilatos L-a dat pe Domnul iudeilor.

Did you like this? Share it: