1. După acestea, Iisus iarăși S-a arătat pe Sine Ucenicilor [Lui], la marea Tiberias[1]; și [Iisus] li S-a arătat astfel:

2. Erau împreună Simon Petros, și Tomas, cel care este numit Geamănul, și Natanail, cel din Cana Galileii, și cei ai lui Zevedeos, și alți doi din Ucenicii Lui.

3. [Și] le zice lor Simon Petros: „Mă duc a pescui”. [Și ei] îi zic lui: „Mergem și noi [împreună] cu tine”. [Și] au ieșit și s-au suit îndată întru corabie, și în acea noapte [n-]au prins nimic.

4. Și deja făcându-se dimineață, Iisus a stat la țărm; [dar] Ucenicii încă nu știuseră că este Iisus.

5. Atunci le zice lor Iisus: „Copiilor [Παιδία], nu [cumva] aveți ceva pește de mâncare?”. I-au răspuns Lui: „Nu”.

6. Dar El le-a zis lor: „Aruncați plasa întru părțile cele [din] dreapta ale corăbiei și veți afla!”. [Și] atunci au aruncat-o, și ei nu au mai putut să o tragă pe ea de mulțimea peștilor.

7. Atunci, îi zice Ucenicul acela, pe care îl iubea Iisus, lui Petros: „Domnul este”. Așadar, Simon Petros, auzind că este Domnul, și-a încins veșmântul – căci era gol – și s-a aruncat pe sine întru mare.

8. Iar ceilalți Ucenici au venit [cu] corăbioara – căci nu erau departe de pământ, ci ca la 200 de coți[2] – trăgând plasa peștilor.

9. [Dar] atunci, când au ieșit la pământ[3], văd foc stând și pește stând deasupra, și pâine.

10. Și le zice lor Iisus: „Aduceți din peștii pe care i-ați prins acum!”.

11. [Și] s-a suit Simon Petros [în corăbioară], și a tras plasa pe pământ, plină de pești mari, [găsind acolo] 153 [ἑκατὸν πεντήκοντα τριῶν] [de pești]; și atât de mulți fiind, nu s-a rupt plasa.

12. [Și] le zice lor Iisus: „Veniți, dejunați [ἀριστήσατε][4]!”. Dar niciunul [dintre] Ucenici [nu] îndrăzneau să-L întrebe pe El: „Tu cine ești?”; știind că este Domnul.

13. Atunci a venit Iisus, și ia pâinea, și o dă lor, și, de asemenea, [și] pește.

14. Aceasta, acum, [este] a treia [oară când] Iisus S-a arătat Ucenicilor Lui, ridicându-Se din morți[5].

15. Așadar, când au dejunat [ἠρίστησαν], Iisus îi zice lui Simon Petros: „Simon al lui Ionas, Mă iubești pe Mine mai mult [decât] aceștia?”. [Și Petros] Îi zice Lui: „Da, Doamne! Tu știi că Te iubesc pe Tine”. [Și Iisus] îi zice lui: „Paște mielușeii Mei!”.

16. [Iisus] îi zice lui iarăși, a doua [oară]: „Simon al lui Ionas, Mă iubești pe Mine?”. [Și Petros] Îi zice Lui: „Da, Doamne! Tu știi că Te iubesc pe Tine”. [Și Iisus] îi zice lui: „Păstorește oile mele!”.

17. [Iisus] îi zice lui a treia [oară]: „Simon al lui Ionas, Mă iubești pe Mine?”. [Și] Petros s-a întristat că [Iisus] i-a zis lui a treia [oară]: „Mă iubești pe Mine?”. Și [el] I-a zis Lui: „Doamne, Tu toate le știi! Tu cunoști că Te iubesc pe Tine”. [Atunci] Iisus îi zice lui: „Paște oile Mele!

18. Amin, amin îți zic ție, când erai mai tânăr, te încingeai pe tine și umblai unde voiai; dar când ai să îmbătrânești, vei întinde mâinile tale și altul te va încinge și te va duce unde nu voiești”.

19. Și aceasta [Iisus] a zis-o, arătând cu ce moarte va preaslăvi [Petros] pe Dumnezeu. Și spunând aceasta, [Iisus] îi zice lui[6]: „Urmează-Mi Mie!”.

20. Dar întorcându-se Petros, îl vede urmându-I pe Ucenicul, pe care îl iubea Iisus, care s-a și sprijinit, la Cină[7], pe pieptul Lui și I-a zis: „Doamne, cine este cel care Te vinde pe Tine?”.

21. Pe acesta văzându-l Petros, Îi zice lui Iisus: „Doamne, dar [cu] acesta ce [se va petrece]?”.

22. Îi zice lui Iisus: „Dacă am să vreau a rămâne el până vin, ce este aceasta pentru tine? Tu urmează-Mi Mie!”.

23. Atunci a ieșit cuvântul acesta între frați, că Ucenicul acela nu moare [οὐκ ἀποθνῄσκει]. Dar Iisus nu i-a spus lui că „nu moare”, ci: „Dacă am să vreau a rămâne el până vin, ce este aceasta pentru tine?”.

24. [Și] acesta este Ucenicul care mărturisește despre acestea și care a scris acestea; și știm că adevărată este mărturia lui.

25. Dar sunt și multe altele câte a făcut Iisus, care, dacă aveau să fie scrise câte una [în parte], gândesc [că] nici lumea însăși [nu ar putea] să cuprindă cărțile care sunt scrise[8]. Amin.


[1] Pentru că N. sg. este Τιβεριάς.

[2] Potrivit ed. BOR 1988, p. 1413, cotul are 48 de centimetri. Adică 96 de metri.

[3] Când au ajuns la țărm.

[4] Adică: „Veniți, mâncați micul dejun!”, cf. Gingrich Greek Lexicon. Pentru că abia se făcuse dimineață. În Biblia de la 1688 însă se vorbește despre prânz. La fel și în ed. BOR 1914, 1939, 1988, 2001. În VUL avem prandete, care poate însemna, deopotrivă și: dejunați!, cât și: prânziți!

În GOC, BNT, GNT, BGT găsim aceeași formă de imperativ: ἀριστήσατε. Tot despre prânz vorbesc și GNV [dine], KJV, TNT [dyne], dar NAS [Come and have breakfast] și NJB vorbesc despre micul dejun.

[5] Cu sensul: după ce S-a ridicat din morți.

[6] Sfântului Apostol Petros.

[7] La Cina cea de taină, cf. In. 13, 25.

[8] Cu sensul: ar fi putut fi scrise.

Did you like this? Share it: