A fost interpretarea Laurei Bretan. Care m-a uluit cu totul și pe care am aplaudat-o, cu lacrimi în ochi, din fața televizorului. Mai ales pentru faptul că i-a dedicat bunicului ei, mort de curând, acest cântec.
O puteți asculta aici, pe contul ei de Facebook.
Însă ea este deja cunoscută în America: