1. După acelea am auzit, ca un glas mare, de mulțime multă, în cer, zicând: „Alliluia [Ἁλληλούϊα]! Mântuirea și puterea și slava [sunt] ale Dumnezeului nostru;

2. că adevărate și drepte [sunt] judecățile Lui; că[ci] a judecat-o pe desfrânata cea mare [τὴν πόρνην τὴν μεγάλην], care a stricat pământul în desfrânarea ei, și a răzbunat sângele robilor Lui [καὶ ἐξεδίκησεν τὸ αἷμα τῶν δούλων αὐτοῦ] din mâna ei”.

3. Și un al doilea [glas] a zis: „Alliluia! Și fumul ei suie întru vecii vecilor”.

4. Și au căzut bătrânii, cei 24 [καὶ ἔπεσον οἱ πρεσβύτεροι οἱ εἴκοσι τέσσαρες], și cele 4 ființe [καὶ τὰ τέσσαρα ζῷα], și I s-au închinat lui Dumnezeu, Celui care șade pe tron [καὶ προσεκύνησαν τῷ θεῷ τῷ καθημένῳ ἐπὶ τοῦ θρόνου], zicând: „Amin! Alliluia [Ἀμήν· Ἁλληλούϊα]”.

5. Și glas din tron a ieșit, zicând: „Lăudați pe Dumnezeul nostru toți robii Lui, și cei care vă temeți de El, [și] cei mici și cei mari!”.

6. Și am auzit ca un glas de mulțime multă, și ca un glas de ape multe, și ca un glas de tunete tari, zicând: „Alliluia! Că a împărățit Domnul, Dumnezeul nostru, Atotțiitorul [ὅτι ἐβασίλευσεν κύριος ὁ θεὸς ἡμῶν ὁ παντοκράτωρ].

7. Să ne bucurăm și să ne veselim, și să-I dăm slavă Lui; că a venit nunta Mielului[1] [ὅτι ἦλθεν ὁ γάμος τοῦ ἀρνίου] și femeia[2] Lui s-a pregătit pe sine [καὶ ἡ γυνὴ αὐτοῦ ἡτοίμασεν ἑαυτήν].

8. Și i-a fost dat ei ca să se îmbrace [în] in subțire, luminos și curat [βύσσινον λαμπρὸν καὶ καθαρόν]; căci in subțire sunt dreptățile Sfinților [τὸ γὰρ βσσινον[3] τὰ δικαιώματα τῶν ἁγίων ἐστίν]”.

9. Și [el][4] îmi zice mie: „Scrie! Fericiți [sunt] cei care au fost chemați întru cina nunții Mielului [Μακάριοι οἱ εἰς τὸ δεῖπνον τοῦ γάμου τοῦ ἀρνίου κεκλημένοι]”. Și [el] îmi zice mie: „Acestea sunt cuvintele adevărate ale lui Dumnezeu”.

10. Și am căzut înaintea picioarele lui [ca] să mă închin lui; și [el] îmi zice mie: „Caută să nu [faci asta]! Împreună-rob [σύνδουλός] sunt [cu] tine și [cu] frații tăi, cei care au mărturia lui Iisus [τῶν ἐχόντων τὴν μαρτυρίαν Ἰησοῦ]. Lui Dumnezeu închină-te! Căci mărturia lui Iisus este duhul profeției [γὰρ μαρτυρία τοῦ Ἰησοῦ ἐστὶν τὸ πνεῦμα τῆς προφητείας]”.

11. Și am văzut cerul deschis. Și, iată!, [am văzut] un cal alb [ἵππος λευκός], și Cel care șade pe el, chemându-Se Credincios [πιστὸς] și Adevărat [ἀληθινός], și în dreptate judecă și Se războiește [καὶ ἐν δικαιοσύνῃ κρίνει καὶ πολεμεῖ].

12. Iar ochii Lui [erau ca] văpaia focului [φλὸξ πυρός], și pe capul Lui [erau] diademe multe [καὶ ἐπὶ τὴν κεφαλὴν αὐτοῦ διαδήματα πολλα]; având nume scrise [ἔχων ὀνόματα γεγραμμένα] și un nume scris, pe care nimeni nu-l știe, fără numai El,

13. și [El era] îmbrăcat [cu] veșmânt cufundat/ înmuiat [în] sânge [ἱμάτιον βεβαμμνον αἵματι][5]; și este chemat numele Lui: „Cuvântul lui Dumnezeu [Ὁ λόγος τοῦ θεοῦ]”.

14. Iar Oștile care [sunt] în cer Îi urmau Lui, pe cai albi, îmbrăcați [în] in subțire, alb [și] curat.

15. Și din gura Lui iese sabie cu două tăișuri [ῥομφαία δίστομος], ascuțită [ὀξεῖα], ca în ea să lovească neamurile [ἵνα ἐν αὐτῇ πατξ τὰ ἔθνη]; și El le va păstori pe ele în toiag de fier [καὶ αὐτὸς ποιμανεῖ αὐτοὺς ν ῥάβδ σιδηρα]; și El calcă teascul vinului mâniei urgiei lui Dumnezeu, al Atotțiitorului [καὶ αὐτὸς πατε τὴν ληνὸν τοῦ οἴνου τοῦ θυμοῦ τῆς ὀργῆς τοῦ θεοῦ τοῦ παντοκράτορος].

16. Și are pe veșmântul și pe coapsa Lui numele scris: Împăratul împăraților și Domnul domnilor [Βασιλεὺς βασιλέων καὶ κύριος κυρίων].

17. Și am văzut un Înger stând în soare; și a strigat [cu] glas mare, zicând tuturor păsărilor care zboară în mijlocul cerului [ἐν μεσουρανήματι]: „Veniți! Adunați-vă împreună întru cina cea mare a lui Dumnezeu,

18. ca să mâncați trupurile împăraților, și trupurile hiliarhilor/ ale tribunilor [χιλιάρχων], și trupurile celor tari, și trupurile cailor și ale celor care șed pe ei, și trupurile tuturor celor liberi și ale robilor, și ale micilor și ale marilor!”.

19. Și am văzut o fiară, și pe împărații pământului, și oștile lor adunate împreună, ca să facă război cu Cel care șade pe cal [ποισαι πλεμον μετὰ τοῦ καθημένου ἐπὶ τοῦ ἵππου] și cu oastea Lui.

20. Și a fost prinsă fiara, și profetul mincinos [ψευδοπροφήτης] [împreună] cu ea, cel care a făcut semnele înaintea ei, cu care i-a înșelat pe cei care au luat semnul/ pecetea fiarei [ἐν οἷς ἐπλάνησεν τοὺς λαβόντας τὸ χάραγμα τοῦ θηρίου] și pe cei care se închină chipului ei [καὶ τοὺς προσκυνοῦντας τῇ εἰκόνι αὐτου]; [și] amândoi au fost aruncați de vii întru lacul/ iazul de foc [εἰς τὴν λίμνην τοῦ πυρὸς], care arde în pucioasă [τὴν καιομένην ἐν θείῳ][6].

21. Și ceilalți au fost omorâți în sabia Celui care șade pe cal, care iese din gura Lui; și toate păsările s-au săturat din trupurile lor.


[1] Comuniunea veșnică cu Hristos în Împărăția Lui.

[2] Biserica.

[3] Biblia de la 1688 vorbește despre „vișinul”, transliterând astfel pe τὸ βύσσινον. La fel face și ed. BOR 1988: „visonul”. Însă potrivit DAR [Dicționar de arhaisme și regionalisme] 2002, visonul este o pânză fină de in.

[4] Îngerul Domnului.

[5] Biblia de la 1688 a tradus acest fragment: „cu haină văpsită [vopsită] în sânge”. În ed. BOR 1988: „în veșmânt stropit cu sânge”. Pentru că a tradus varianta VUL: „vestem aspersam sanguine [veșmânt stropit de sânge]”.

Însă în BYZ avem acțiunea de a scufunda/ de a înmuia un veșmânt în sânge. Pentru că asta s-a petrecut, de fapt, la Răstignirea Domnului: întregul Său veșmânt a fost înmuiat în sângele Său, pentru că tot trupul Său era o rană vie.

[6] Adică în Iad.

Did you like this? Share it: