1. Inscripția [στηλογραφία][1] lui David. Păzește-mă, Doamne, că spre Tine am nădăjduit!
2. Zis-am Domnului: „Domnul meu ești Tu, că de cele bune ale mele nu ai nevoie”.
3. Celor Sfinți, celor [care sunt] în pământul Lui, [El] a minunat [ἐθαυμάστωσεν] toate voile Lui în ei.
4. Înmulțitu-s-au slăbiciunile lor, după care au alergat. Nu am să adun împreună sinagogile/ adunările lor din sângiuri [οὐ μὴ συναγάγω τὰς συναγωγὰς αὐτῶν ἐξ αἱμάτων], nici nu am să pomenesc numele lor prin buzele mele [οὐδὲ μὴ μνησθῶ τῶν ὀνομάτων αὐτῶν διὰ χειλέων μου].
5. Domnul [este] partea moștenirii mele și a potirului meu. Tu ești Cel care îmi refaci mie moștenirea mea [σὺ εἶ ὁ ἀποκαθιστῶν τὴν κληρονομίαν μου ἐμοί].
6. Funii [σχοινία] au căzut peste mine în[tre] cei mai buni, căci și moștenirea mea îmi este mie cea mai bună [κρατίστη].
7. Îl voi binecuvânta pe Domnul, pe Cel care m-a înțelepțit pe mine. Dar [la aceasta], încă și până în [vremea] nopții, gândurile mele m-au învățat pe mine [ἔτι δὲ καὶ ἕως νυκτὸς ἐπαίδευσάν με οἱ νεφροί μου].
8. [Căci] vedeam mai înainte pe Domnul, înaintea mea totdeauna, că [El] este din cele de-a dreapta mea, [pentru] ca să nu mă clatin.
9. Pentru aceasta s-a veselit inima mea și s-a bucurat limba mea, dar încă și trupul meu se va sălășlui în[tru] nădejde.
10. Că nu vei părăsi sufletul meu întru Iad [ὅτι οὐκ ἐγκαταλείψεις τὴν ψυχήν μου εἰς ᾅδην], nici [nu] vei da pe Cel Cuvios al Tău să vadă stricăciunea [οὐδὲ δώσεις τὸν ὅσιόν σου ἰδεῖν διαφθοράν][2].
11. Cunoscute mi-ai făcut mie căile vieții. Umplea-mă-vei pe mine de veselie cu fața Ta. [Căci] desfătările [sunt] întru sfârșit [εἰς τέλος][3] în dreapta Ta.
[1] Traducând morfematic acest cuvânt compus, Biblia de la 1688 a tradus cuvântul prin sintagma: scrisoare pre stâlpu [scrisoare pe stâlp]. O traducere care e, de asemenea, legitimă. Pentru că inscripția e făcută pe zid.
[2] Pentru că Se referă la Hristos, al cărui trup nu a cunoscut stricăciunea în mormânt.
[3] Cu sensul că sunt pentru toți vecii.
Lasă un răspuns