Psalmul 50, cf. LXX

1. Întru sfârșit, psalmul lui David,

2. când [a fost] să intre Natam[1] Profetul la el[2], în vremea în care [David] a intrat[3] la Birsabee [Βηρσαβεε].

3. Miluiește-mă, Dumnezeu[le], după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale șterge nelegiuirea [τὸ ἀνόμημά] mea!

4. Cu [mult] mai mult [ἐπὶ πλεῖον], spală-mă de fărădelegea [τῆς ἀνομίας] mea și de păcatul meu curățește-mă!

5. Că fărădelegea [τὴν ἀνομίαν] mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este totdeauna.

6. Ție, singurului [Dumnezeu], am păcătuit [σοὶ μόνῳ ἥμαρτον] și rău înaintea Ta am făcut, pentru ca să fii îndreptat în cuvintele Tale [ὅπως ἂν δικαιωθς ἐν τοῖς λόγοις σου] și să biruiești în judecata Ta [καὶ νικήσῃς ἐν τῷ κρίνεσθαί σε].

7. Căci, iată!, în fărădelegi am fost zămislit [ἐν ἀνομίαις συνελήμφθην] și în păcate m-a râvnit[4] pe mine mama mea [καὶ ἐν ἁμαρτίαις κσσησν με ἡ μήτηρ μου]

8. Căci, iată!, adevărul ai iubit[5] [și] cele nevăzute [τὰ ἄδηλα][6] și cele ascunse [τὰ κρύφια] ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie.

9. Stropi-mă-vei[7] pe mine [cu] isop [ῥαντιεῖς με ὑσσώπῳ] și voi fi curățit [καὶ καθαρισθήσομαι], spăla-mă-vei pe mine și mai mult [decât] zăpada voi fi albit [λευκανθήσομαι].

10. Îmi vei da auzului meu bucurie și veselie, bucura-se-vor oasele smerite [ἀγαλλιάσονται ὀστᾶ τεταπεινωμένα].

11. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile [τὰς ἀνομίας] mele șterge-le!

12. Inimă curată zidește în mine Dumnezeu[le] [καρδίαν καθαρὰν κτίσον ἐν ἐμοί ὁ θεός] și Duh drept înnoiește în cele dinăuntru ale mele [καὶ πνεῦμα εὐθὲς ἐγκαίνισον ἐν τοῖς ἐγκάτοις μου]!

13. Să nu mă lepezi de la fața Ta și Duhul Cel Sfânt al Tău să nu-L iei de la mine [καὶ τὸ πνεῦμα τὸ ἅγιόν σου μὴ ἀντανέλῃς ἀπ᾽ ἐμοῦ].

14. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și [cu] Duh călăuzitor întărește-mă [καὶ πνεύματι γεμονικ στήρισόν με]!

15. Învăța-voi pe cei fărădelege căile Tale și cei neevlavioși la Tine se vor întoarce.

16. Izbăvește-mă din sângiuri [ῥῦσαί με ἐξ αἱμάτων], Dumnezeu[le], Dumnezeul mântuirii mele! Bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta.

17. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta!

18. Că[ci] dacă ai voit jertfă, Ți-am dat [ὅτι εἰ ἠθέλησας θυσίαν ἔδωκα]. [Însă] arderile de tot nu le vei binevoi [ἄν ὁλοκαυτώματα οὐκ εὐδοκήσεις].

19. [Căci] jertfa lui Dumnezeu [θυσα τῷ θεῷ] [este] duhul zdrobit [πνεῦμα συντετριμμένον]. Inima zdrobită și smerită [καρδίαν συντετριμμένην καὶ τεταπεινωμένην], Dumnezeu nu o va disprețui [ὁ θεὸς οὐκ ἐξουθενώσει].

20. Fă bine, Doamne, în bunăvoirea Ta, Sionului, și să fie zidite zidurile Ierusalimului!

21. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul [ἀναφορὰν] și arderile de tot. Atunci vor aduce pe altarul Tău viței.


[1] Am transliterat N. sg.: Ναθάμ.

[2] Către Sfântul Profet David.

[3] Când a preadesfrânat cu ea.

[4] M-a dorit. A dorit ca ea să mă nască.

[5] Cu referire la Dumnezeu.

[6] De ochii oamenilor păcătoși, dar văzute extatic de către cei Sfinți.

[7] Cu referire la Dumnezeu.