1. Întru sfârșit, al lui David, întru pomenire [εἰς ἀνάμνησιν].

2. Întru [aceasta] să mă mântuiască pe mine Domnul [εἰς τὸ σῶσαί με κύριον]. Dumnezeu[le], întru ajutorul meu, ia aminte [ὁ θεός εἰς τὴν βοήθειάν μου πρόσχες]!

3. Să fie rușinați și să fie întorși [ἐντραπείησαν][1] cei care caută sufletul meu. Să se întoarcă înapoi și să fie rușinați cei care îmi voiesc mie rele.

4. Să fie întorși înapoi, numaidecât rușinați cei care îmi spun mie: „Bine făcut! Bine făcut! [εὖγε εὖγε]”.

5. Să se bucure și să se veselească spre Tine toți cei care Te caută pe Tine! Și să zică totdeauna cei care iubesc mântuirea Ta: „Slăvit să fie Dumnezeu!”.

6. Iar eu [sunt] sărac și sărman, Dumnezeu[le], ajută-mi mie! Ajutorul meu și Izbăvitorul meu ești Tu. Doamne, nu întârzia [κύριε μὴ χρονίσῃς]!


 [1] De la fapta lor rea. Pe care o plănuiesc împotriva mea.

Did you like this? Share it: