Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Înțelepciunea lui Iisus Sirah, cap. 17, LXX

1. Domnul l-a zidit pe om din pământ și iarăși l-a întors pe el întru acesta[1].

2. Zile ale numărului[2] și vreme le-a dat lor[3] și le-a dat lor stăpânire [peste] cele de deasupra lui[4].

3. După El Însuși i-a îmbrăcat pe ei [cu] tărie [καθ᾽ ἑαυτὸν ἐνέδυσεν αὐτοὺς ἰσχὺν] și după chipul Lui i-a făcut pe ei [καὶ κατ᾽ εἰκόνα αὐτοῦ ἐποίησεν αὐτούς][5].

4. Și [El] a pus frica lui peste tot trupul [ἔθηκεν τὸν φβον ατο ἐπὶ πάσης σαρκὸς][6] și [i-a dat omului] a stăpâni [cele] ale fiarelor și ale păsărilor [καὶ κατακυριεύειν θηρίων καὶ πετεινῶν].

5.

6. Sfat și limbă și ochi, urechi și inimă le-a dat [Dumnezeu] lor[7] [pentru] a gândi.

7. [Cu] știința înțelegerii i-a umplut pe ei și bune și rele le-a arătat lor.

8. A pus ochiul Lui peste inimile lor [ἔθηκεν τὸν ὀφθαλμὸν αὐτοῦ ἐπὶ τὰς καρδίας αὐτῶν], [ca] să le arate lor măreția lucrurilor Lui [δεῖξαι αὐτοῖς τ μεγαλεον τῶν ἔργων αὐτοῦ].

9.

10. Și [ei] numele sfințirii [Lui] vor lăuda [καὶ ὄνομα ἁγιασμοῦ αἰνέσουσιν], ca să spună măreția lucrurilor Lui [ἵνα διηγῶνται τὰ μεγαλεῖα τῶν ἔργων αὐτοῦ].

11. [El] le-a adăugat lor știință și legea vieții le-a dat-o moștenire lor.

12. Făgăduința veacului a întărit-o cu ei și judecățile Lui le-a arătat lor.

13. Măreția slavei [μεγαλεῖον δόξης] [Lui] au văzut-o ochii lor și slava glasului Lui au auzit-o urechea lor.

14. Și [El] le-a zis lor: „Feriți-vă de tot nedreptul!”. Și [El] le-a poruncit lor, fiecăruia despre aproapele [său].

15. Căile lor înaintea Lui [sunt] mereu. [Ele] nu vor fi ascunse de la ochii Lui.

16.

17. Fiecărui neam [Dumnezeu] i-a pus călăuzitor și partea Domnului este Israil.

18.

19. Toate lucrurile lor [sunt] ca soarele înaintea Lui și ochii Lui [sunt] neîncetați peste căile lor [καὶ οἱ ὀφθαλμοὶ αὐτοῦ νδελεχες ἐπὶ τὰς ὁδοὺς αὐτῶν].

20. Nu au fost ascunse nedreptățile lor de la El și toate păcatele lor [sunt] înaintea Domnului.

21. Milostenia omului [este] ca o pecete cu El [ἐλεημοσύνη ἀνδρὸς ὡς σφραγς μετ᾽ αὐτοῦ] și harul omului va fi păstrat ca lumina ochiului [καὶ χάριν ἀνθρώπου ὡς κόρην συντηρήσει].

22.

23. După acestea [El] Se va ridica și le va răsplăti lor și răsplătirea lor întru capul lor o va răsplăti [καὶ τὸ ἀνταπόδομα αὐτῶν εἰς κεφαλὴν αὐτῶν ἀποδώσει].

24. Dar celor care se pocăiesc le-a dat ridicare și i-a mângâiat [întru] răbdare  pe cei căzuți.

25. Întoarce-te către Domnul și părăsește păcatele! Roagă-te către fața [Lui] și micșorează poticnirea!

26. Întoarce-te către Cel Preaînalt și întoarce-te de la nedreptate și urăște foarte urâciunea!

27. Pe Cel Preaînalt cine Îl va lăuda în Iad [ὑψίστῳ τίς αἰνέσει ἐν ᾅδου]? [Cine Îl va lăuda] pentru cei vii și care dau mulțumire [ἀντὶ ζώντων καὶ διδόντων ἀνθομολόγησιν]?

28. De la cel mort, ca și [când] nu este, piere mărturisirea. [Dar] cel viu și sănătos Îl va lăuda pe Domnul.

29. Cât [este] de mare milostenia Domnului și ispășirea celor care se întorc către El!

30. Căci nu pot toate a fi în[tru] oameni [οὐ γὰρ δύναται πάντα εἶναι ἐν ἀνθρώποις], că nu [este] nemuritor fiul omului [ὅτι οὐκ θνατος υἱὸς ἀνθρώπου].

31. Ce [este] mai luminos [decât] soarele? [Dar] și acesta [este] umbrit. Și rău va cugeta trupul și sângele[8].

32. El[9] cercetează puterea înălțimii cerului și toți oamenii [sunt] pământ și cenușă.


[1] În pământ.

[2] Zile numărate. Un anume număr de zile e viața omului.

[3] Oamenilor.

[4] Peste cele de pe pământ.

[5] Pe oameni.

[6] Dumnezeu a pus frica de om peste tot trupul. Pentru ca toate să se teamă de om.

[7] Oamenilor.

[8] Adică omul.

[9] Dumnezeu.

Did you like this? Share it:

Previous

Predică la Intrarea Domnului în Ierusalim [2016]

Next

Reîntoarcere la Nichita [25]

2 Comments

  1. Horia

    Hristos a înviat, binecuvântați Părinte! Mă iertați, ce vrea să spună la v. 21 că milostenia omului este ca o pecete cu El? Doamne ajută!

    • Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

      Adevărat a înviat! Dumnezeu să vă binecuvinteze cu pace și cu veselie dumnezeiască! În ceea ce privește întrebarea dumneavoastră, domnule Horia, să ne gândim ce înseamnă să pui un sigiliu…peste o ceară topită. Atunci când se sfințește Masa altarului unei Bisericii, Episcopul împlântă ștampila în ceară topită, pe colțul Mesei, peste care s-a așezat îmbrăcămintea ei albă, cămașa ei de nuntă, și astfel apare o pecete.

      Și ce e pecetea? E chipul de pe ștampilă, care rămâne viu în ceară. Acum ce ne spune Sfântul Iisus Sirah? Că „milostenia omului [este] ca o pecete cu El [ἐλεημοσύνη ἀνδρὸς ὡς σφραγὶς μετ᾽Aὐτοῦ]”. Pentru că atunci când fac milostenie, dăruirea mea către altul acționează în inima mea ca o ștampilă pe inima mea. Iar dacă ceara e inima mea, ștampila milosteniei face o pecete, o pecete care arată tuturor relația mea cu El, cu Dumnezeul meu. De ce? Pentru că El e Milostivul prin excelență, El mi-a poruncit mila, să am milă față de tot omul și față de orice făptură a Lui, și când eu împlinesc o poruncă a Lui ea se scrie în inima mea. Ea îmi schimbă inima, mi-o umple de slava Lui, pentru că pecetea de care se vorbește aici e una duhovnicească și nu materială, nu fizică.

      De aceea, orice lucru bun pe care eu îl fac mă umanizează tot mai mult și pe cât mă umanizez, pe atât mă fac asemenea Lui. Căci omul real, omul desăvârșit, omul deplin e Hristos Cel întrupat. Și eu când mă fac tot mai om, mă fac tot mai mult asemenea Lui, asemenea Celui care a luat chipul robului, adică al nostru, și la asemănarea trupului S-a arătat om deplin ca noi, dar fără să aibă patimile, păcatele, extremismele și neștiințele noastre.

      Numai bine, domnule Horia, și mulțumesc pentru întrebarea dumneavoastră punctuală!

Lasă un răspuns

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén