Baruh, cap. 3, cf. LXX

1. Doamne Atotțiitorule, Dumnezeul lui Israil, sufletul [aflat] în strâmtorări [ψυχὴ ἐν στενοῖς] și duhul întristărilor [πνεῦμα ἀκηδιῶν] a[u] strigat către Tine!

2. Ascultă, Doamne, și miluiește, că am păcătuit înaintea Ta!

3. Că Tu stai [în] veac și noi pierim [în] veac.

4. Doamne Atotțiitorule, Dumnezeul lui Israil, ascultă acum rugăciunea celor care au murit ai lui Israil [ἄκουσον δὴ τῆς προσευχῆς τῶν τεθνηκότων Ισραηλ] și a fiilor celor care păcătuiesc înaintea Ta [καὶ υἱῶν τῶν ἁμαρτανόντων ἐναντίον σου], care nu au ascultat glasul Domnului Dumnezeului lor și ne-am lipit nouă cele rele!

5. Să nu-Ți aduci aminte de nedreptățile părinților noștri, ci amintește-Ți de mâna Ta și de numele Tău în vremea aceasta,

6. că Tu [ești] Domnul Dumnezeul nostru și Te vom lăuda pe Tine, Doamne!

7. Că pentru aceasta ai dat frica Ta în inimile noastre: [pentru] a chema numele Tău. Iar [noi] Te vom lăuda pe Tine în [zilele] pribegiei noastre [ἐν τῇ ἀποικίᾳ ἡμῶν], că am întors de la inima noastră toată nedreptatea părinților noștri, care au păcătuit înaintea Ta.

8. Iată, noi, astăzi, [suntem încă] în [zilele] pribegiei noastre! Căci ne-ai risipit pe noi acolo, întru ocară și întru blestem și întru pedeapsă, după toate nedreptățile părinților noștri, care s-au îndepărtat de la Domnul Dumnezeul nostru.

9. Auzi, Israile, poruncile vieții și ascultați [cu toții ca] să cunoașteți înțelepciunea!

10. Ce este, Israile? De ce te-ai învechit în pământul vrăjmașilor, în pământul străin?

11. Te-ai spurcat [cu] cele ale morților. Te-ai socotit cu cei [care] sunt în Iad.

12. Ai părăsit izvorul înțelepciunii [ἐγκατέλιπες τὴν πηγὴν τῆς σοφίας].

13. [În] calea lui Dumnezeu dacă ai fi mers, locuiai [acum] în pace veșnică.

14. Învață unde este înțelepciunea, unde este tăria, unde este înțelegerea [aceea încât] să cunoști deodată, unde este viețuirea îndelungată și viața, unde este lumina ochilor [φῶς ὀφθαλμῶν] și pacea!

15. Cine a aflat locul ei și cine a intrat întru vistieriile ei?

16. Unde sunt arhonții neamurilor și cei care stăpânesc fiarele cele de pe pământ?

17. [Unde sunt] cei care își bat joc de păsările cerului și învisteresc argintul [καὶ τὸ ἀργύριον θησαυρίζοντες] și aurul, la care au nădăjduit oamenii, și nu este sfârșit al averii lor?

18. [Unde sunt] cei care lucrează argintul și se îngrijesc [de el] și [acum] nu [mai] este căutare a lucrurilor lor?

19. Au fost nimiciți și întru Iad au coborât [ἠφανίσθησαν καὶ εἰς ᾅδου κατέβησαν] și alții s-au ridicat în locul lor.

20. Cei mai tineri au văzut lumina și au locuit pe pământ, dar calea științei [ὁδὸν ἐπιστήμης] nu au cunoscut-o,

21. nici [nu] au înțeles cărările ei, nici [nu] au luat partea ei. Fiii lor au fost departe de calea lor,

22. [iar aceasta][1] nici n-a fost auzită în Hanaan [Χανααν], nici n-a fost văzută în Teman [Θαιμαν].

23. Nici fiii Agarei [Αγαρ], cei care caută înțelegerea [cea de] pe pământ, [nici] negustorii Merranului [οἱ ἔμποροι τῆς Μερραν] și ai Temanului, [nici] povestitorii de mituri [οἱ μυθολόγοι] și [nici] cei care caută înțelegerea [οἱ ἐκζητηταὶ τῆς συνέσεως], nu au cunoscut calea înțelepciunii [ὁδὸν τῆς σοφίας] și nici [nu] și-au adus aminte de cărările ei.

24. O, Israile, cât [este] de mare casa lui Dumnezeu și [cât] de prelung [este] locul dobândirii Lui!

25. Mare [este] și nu are sfârșit, [este] înalt și nemăsurat.

26. Acolo au fost născuți uriașii cei vestiți [οἱ γίγαντες οἱ ὀνομαστοὶ], fiind dintru început foarte mari [și] știind războiul [οἱ ἀπ᾽ ἀρχῆς γενόμενοι εὐμεγέθεις ἐπιστάμενοι πόλεμον].

27. [Dar] nu pe aceștia i-a ales Dumnezeu, nici calea științei [nu] le-a dat lor.

28. Și [ei] au pierit pentru că [s-au arătat] neavând înțelepciune. Au pierit pentru nesfătuirea lor.

29. Cine s-a urcat întru cer și a luat-o pe ea[2] și a coborât-o pe ea din nori?

30. Cine a trecut dincolo de mare și a aflat-o pe ea și o va aduce pe ea [ca] aur ales [χρυσίου ἐκλεκτοῦ]?

31. Nu este [între oameni] cel care știe calea ei, nici cel care să gândească cărarea ei.

32. Dar Cel care știe toate [ὁ εἰδὼς τὰ πάντα] o cunoaște pe ea[3] [și] a aflat-o pe ea [în] înțelegerea Lui. [O cunoaște] Cel care a zidit pământul întru veacul timpului [ κατασκευσας τὴν γῆν εἰς τὸν αἰῶνα χρόνον][4] [și] l-a umplut pe el de dobitoace [cu] patru picioare.

33. [O cunoaște] Cel care trimite lumina [ὁ ἀποστέλλων τὸ φῶς] și [ea] merge. [Căci El] a chemat-o pe ea și [ea] a ascultat Lui [în] tremur [ἐκάλεσεν αὐτό καὶ ὑπήκουσεν αὐτῷ τρόμῳ].

34. Iar stelele au luminat în păzirile lor și s-au veselit [οἱ δὲ ἀστέρες ἔλαμψαν ἐν ταῖς φυλακαῖς αὐτῶν καὶ εὐφράνθησαν].

35. [El][5] le-a chemat pe ele și [stelele] au zis: „De față [suntem] [πάρεσμεν][!]”. [Și stelele] au luminat cu veselie Celui care le-a făcut pe ele [ἔλαμψαν μετ᾽ εὐφροσύνης τῷ ποιήσαντι αὐτούς].

36. Acesta [este] Dumnezeul nostru [și] nu va fi socotit altul cu El [οὐ λογισθήσεται ἕτερος πρὸς αὐτόν][6].

37. [Dar El] a aflat toată calea științei [πᾶσαν ὁδὸν ἐπιστήμης] și a dat-o pe ea lui Iacov, slujitorului Lui, și lui Israil, celui iubit de El.

38. După aceasta, pe pământ S-a arătat [μετὰ τοῦτο ἐπὶ τῆς γῆς ὤφθη] și cu [firea] oamenilor s-a unit [καὶ ἐν τοῖς ἀνθρώποις συνανεστράφη][7].


[1] Calea științei.

[2] Înțelepciunea dumnezeiască.

[3] Pe Înțelepciunea dumnezeiască, adică pe Fiul Său.

[4] Pentru că pământul și timpul au început deodată, ambele fiind creații ale lui Dumnezeu.

[5] Dumnezeu.

[6] Nu va mai fi socotit altul egalul Lui.

[7] Profeție hristologică.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *