1. Și datori [suntem] noi, cei tari, a purta slăbiciunile celor neputincioși și nu a plăcea [nouă] înșine.

2. Fiecare [dintre] noi să placă aproapelui întru bine [εἰς τὸ ἀγαθὸν], spre zidire [πρὸς οἰκοδομήν]!

3. Căci și Hristos nu a plăcut [Lui] Însuși [οὐχ ἑαυτῷ ἤρεσεν], ci, precum a fost scris: „Ocările celor care Te ocărăsc pe Tine, au căzut peste Mine [Οἱ ὀνειδισμοὶ τῶν ὀνειδιζόντων σε ἐπέπεσον ἐπ᾽ ἐμέ]”[1].

4. Căci [toate] câte au fost scrise mai înainte [προεγράφη][2], întru învățătura noastră au fost scrise mai înainte [εἰς τὴν ἡμετέραν διδασκαλίαν προεγράφη], ca prin răbdarea și prin mângâierea Scripturilor [ἵνα διὰ τῆς ὑπομονῆς καὶ διὰ τῆς παρακλήσεως τῶν γραφῶν], să avem nădejde.

5. Dar Dumnezeul răbdării și al mângâierii să vă dea vouă [ca] același [lucru] a gândi [φρονεῖν] unul față de altul, după Hristos Iisus;

6. ca împreună, cu o singură gură, să Îl slăviți pe Dumnezeu și Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos.

7. De aceea, primiți-vă unul pe altul, precum și Hristos v-a primit pe voi, întru slava lui Dumnezeu!

8. Și spun: Hristos Iisus să fie făcut slujitor al tăierii împrejur [δικονον γεγενῆσθαι περιτομῆς] pentru adevărul lui Dumnezeu, ca să întărească făgăduințele părinților;

9. iar neamurile să-L slăvească pe Dumnezeu pentru mila [Lui față de ele], precum a fost scris: „Pentru aceasta mărturisi-mă-voi Ție în[tru] neamuri și voi cânta numelui Tău”[3].

10. Și iarăși zice: „Veseliți-vă, neamurilor, cu poporul Lui!”[4].

11. Și iarăși: „Lăudați pe Domnul toate neamurile, și lăudați-L pe El toate popoarele!”[5].

12. Și zice iarăși [și] Isaias: „Va fi rădăcina lui Iesse [Ἰεσσαί] și Cel care Se ridică [pentru] a stăpâni neamurile; în[tru] El neamurile vor nădăjdui”[6].

13. Iar Dumnezeul nădejdii să vă umple pe voi de toată bucuria și pacea în [viața] credinței [ἐν τῷ πιστεύειν], întru prisosirea voastră, în [așteptarea] nădejdii [εἰς τὸ περισσεύειν ὑμᾶς ἐν τῇ ἐλπίδι], în puterea Duhului Sfânt[!]

14. Și sunt încredințat eu însumi despre voi, frații mei, că și [voi] înșivă sunteți plini de bunătate, plini fiind de toată cunoașterea, putând a vă sfătui și unul pe altul.

15. Și cu îndrăzneală v-am scris vouă, fraților, în parte[7], ca să vă amintesc iarăși vouă – pentru harul dat mie de către Dumnezeu – ,

16. ca să fiu eu slujitor al lui Iisus Hristos la neamuri, ierurghisind[8] Evanghelia lui Dumnezeu [ἱερουργοῦντα τὸ εὐαγγέλιον τοῦ θεοῦ], ca să fie prinosul neamurilor bine-primit [ἵνα γένηται ἡ προσφορὰ τῶν ἐθνῶν εὐπρόσδεκτος], sfințit în Duhul Sfânt [ἡγιασμένη ἐν πνεύματι ἁγίῳ].

17. Așadar, am laudă în Hristos Iisus, [în] cele către Dumnezeu.

18. Căci nu voi îndrăzni a zice ceva, [despre cele] pe care nu le-a lucrat Hristos prin mine, spre ascultarea neamurilor, [în] cuvânt și [în] faptă,

19. în puterea semnelor și a minunilor, în puterea Duhului lui Dumnezeu; astfel încât, eu, de la Ierusalim și, împrejur, până la Illiricon [Ἰλλυρικόν[9]], [am fost] să împlinesc Evanghelia lui Hristos;

20. și astfel năzuind a binevesti [φιλοτιμούμενον εὐαγγελίζεσθαι], nu unde a fost chemat Hristos[10], ca să nu zidesc pe temelie străină [ἵνα μὴ ἐπ᾽ ἀλλότριον θεμέλιον οἰκοδομῶ];

21. ci, precum a fost scris, „Cărora nu li s-a vestit despre El, [aceia Îl] vor vedea; și care nu au auzit [despre El], [aceia Îl] vor înțelege”[11].

22. De aceea am și fost împiedicat de multe ori [ca] să vin la voi;

23. dar acum, nemaiavând loc în ținuturile acelora, și având dorul [πιποθαν δὲ ἔχων] [ca] să vin la voi de mulți ani,

24. [vă făgăduiesc] ca, dacă am să mă duc întru Spania [Σπανία], voi veni [și] la voi; căci nădăjduiesc, trecând [în drumul meu], să vă văd pe voi, și de către voi să fiu însoțit [până] acolo[12], dacă, mai întâi, în parte, am să mă umplu de voi.

25. Dar acum merg întru Ierusalim, slujind Sfinților.

26. Căci Macedonia [Μακεδονία] și Ahaia [καὶ Ἀχαΐα] au binevoit să facă o împărțire a ceva [κοινωναν τινὰ] pentru săracii Sfinților, [pentru] cei [care sunt] în Ierusalim [εἰς τοὺς πτωχοὺς τῶν ἁγίων τῶν ἐν Ἱερουσαλήμ].

27. Căci au binevoit [să împartă] și le sunt datori lor[13]. Căci dacă neamurile s-au împărtășit [ἐκοινώνησαν] de cele duhovnicești ale lor [τοῖς πνευματικοῖς αὐτῶν][14], datori [sunt] și [neamurile] să le slujească lor[15] în cele trupești [ὀφείλουσιν καὶ ἐν τοῖς σαρκικοῖς λειτουργῆσαι αὐτοῖς].

28. Așadar, aceasta săvârșind, și pecetluindu-le lor roada aceasta, voi trece pe la voi spre Spania.

29. Și știu că, venind la voi, voi veni în deplinătatea binecuvântării Evangheliei lui Hristos.

30. Și vă îndemn pe voi, fraților, prin Domnul nostru Iisus Hristos și prin iubirea Duhului, să luptați împreună cu mine în rugăciunile pentru mine către Dumnezeu [συναγωνσασθα μοι ἐν ταῖς προσευχαῖς ὑπὲρ ἐμοῦ πρὸς τὸν θεόν];

31. ca să fiu izbăvit de cei care sunt neascultători în Iudea [Ἰουδαία] și ca slujirea mea întru Ierusalim să fie bineprimită Sfinților;

32. ca în bucurie să vin către voi, prin voia lui Dumnezeu, și să mă odihnesc împreună cu voi.

33. Iar Dumnezeul păcii [să fie cu] voi, cu toți [!] Amin.


[1] E vorba de Ps. 68, 10, LXX.

[2] În Dumnezeiasca Scriptură.

[3] Avem de-a face cu Ps. 17, 50, LXX.

[4] Citează Deut. 32, 43, LXX.

[5] Aici a citat Ps. 116, 1, LXX.

[6] Citează Is. 11, 1o, LXX, unde avem următorul text: „Și va fi în ziua aceea rădăcina lui Iesse și Cel care Se ridică [pentru] a stăpâni neamurile. În[tru] El neamurile vor nădăjdui și cinste va fi odihna Lui [καὶ ἔσται ἐν τῇ ἡμέρᾳ ἐκείνῃ ἡ ῥίζα τοῦ Ιεσσαι καὶ ὁ ἀνιστάμενος ἄρχειν ἐθνῶν ἐπ᾽ αὐτῷ ἔθνη ἐλπιοῦσιν καὶ ἔσται ἡ ἀνάπαυσις αὐτοῦ τιμή]”.

[7] Despre anumite lucruri și nu despre toate.

[8] Săvârșind slujirea sfântă.

[9] Forma de nominativ singular.

[10] Nu unde oamenii sunt deja creștini și unde Îl cheamă, zi de zi, în viața lor pe Hristos.

[11] Citează fragmentul final din Is. 52, 15, LXX.

[12] Până în Spania.

[13] Sfinților.

[14] Ale Sfinților. Adică de învățătura, slujirea și minunile Sfinților față de neamuri.

[15] Sfinților lui Dumnezeu încă în viață.

Did you like this? Share it: