Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilia 24 la Faptele Apostolilor [73]
Traduceri patristice
*
vol. 6
*
Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș
***
†
Sfântul Ioan Gură de Aur
(n. 347/349-407, † 14 septembrie,
prăznuit la 13 noiembrie în Biserica Ortodoxă)
Comentariul la Faptele Apostolilor
*
Traducere și comentarii de
Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș
*
Omiliile 1-9: aici, p. 78-259. Apoi, începând cu Omilia 10: prima parte, a doua, a 3-a, a 4-a și a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a, a 19-a, a 20-a, a 21-a, a 22-a, a 23-a, a 24-a, a 25-a, a 26-a, a 27-a, a 28-a, a 29-a, a 30-a, a 31-a, a 32-a, a 33-a, a 34-a, a 35-a, a 36-a, a 37-a, a 38-a, a 39-a, a 40-a, a 41-a, a 42-a, a 43-a, a 44-a, a 45-a, a 46-a, a 47-a, a 48-a, a 49-a, a 50-a, a 51-a, a 52-a, a 53-a, a 54-a, a 55-a, a 56-a, a 57-a, a 58-a, a 59-a, a 60-a, a 61-a, a 62-a, a 63-a, a 64-a, a 65-a, a 66-a, a 67-a, a 68-a, a 69-a, a 70-a, a 71-a, a 72-a.
***
Dar dacă nu mă credeți pe mine, întrebați-i pe păgâni, pe persecutori, când a fost purtarea creștinilor mai strictă/ austeră, când au fost ei, cu toții, mai ortodocși? Cu adevărat, atunci au rămas puțini ca număr, dar [erau] bogați în virtute. Căci spune: ce câștig este acesta, ca să fie fân din belșug, acolo unde ar putea să fie pietre prețioase?
Valoarea nu stă în suma numerelor, ci în vrednicia dovedită. Iliu a fost unul [singur]: și cu toate acestea, lumea întreagă nu valora atât de mult ca el.
Și totuși lumea e formată din miriade/ zeci de mii de zeci de mii [de oameni]. Dar nu sunt miriade[1], atunci când nici măcar nu se ridică până la [valoarea acelui] unu.
Mai bun este unul care face voia lui Dumnezeu, decât zece mii care sunt păcătoși, căci cei zece mii încă nu au ajuns până la acel unu. Nu dori mulțime de copii netrebnici/ nevrednici (Iis. Sir. 16, 1). Unii ca aceștia aduc mai mare hulă împotriva lui Dumnezeu decât dacă nu ar fi creștini. Ce nevoie am eu de o mulțime? E doar mai multă mâncare pentru foc[ul Iadului].
Acest lucru se poate vedea chiar în trup, că mai bună este hrana cu măsură [și] sănătoasă, decât un vițel îngrășat, [care este] bolnav/ stricat. Aceasta [dintâi] înseamnă mai multă mâncare decât cealaltă. Aceasta este mâncare, iar cealaltă este boală.
Aceasta, de asemenea, se poate vedea în război: mai buni sunt zece bărbați pricepuți și viteji decât zece mii neînvățați [la război]. Aceștia din urmă, pe lângă faptul că nu fac nicio treabă, îi și împiedică pe cei care lucrează.
Același [lucru], de asemenea, cineva îl poate vedea în cazul unei corăbii, și anume că mai buni sunt doi marinari încercați decât un număr cu mult mai mare de neîndemânatici. Fiindcă aceștia [din urmă] vor scufunda nava[2].
Aceste lucruri vi le spun, nu uitându-mă cu un ochi rău la numărul vostru, ci dorindu-mi ca voi toți să fiți oameni [creștini] ortodocși, și nu să vă încredeți în numărul vostru! Mult mai mulți, ca număr, sunt cei care se coboară în Iad, însă cu mult mai mare decât acesta este Împărăția, oricât de puțini [Sfinți] ar avea[3].
Ca nisipul mării era mulțimea poporului (lui Israil), și totuși nimeni nu i-a izbăvit pe ei. Moisis era unul singur, și cu toate acestea el a fost de folos mai mult decât ei toți. Iisus [al lui Navi] era unul singur și a fost în stare să facă mai mult decât șase sute de mii [de oameni].
Să nu facem învățătura noastră numai din aceasta, că (poporul) trebuie să fie mult. Ci, mai degrabă, că trebuie să fie admirabil/ minunat/ excelent. Când se va petrece aceasta, atunci și cealaltă va urma[4].
Nimeni nu își dorește de la început să facă o casă mare/ spațioasă, ci mai întâi o face tare și rezistentă, și apoi spațioasă. Nimeni nu pune o temelie ca apoi să fie de râsul lumii.
Să țintim [deci] mai întâi spre aceasta [, spre a pune temelia solidă a credinței noastre], și apoi spre cealaltă [, spre sporirea numărului celor credincioși]. Unde este aceasta [, temelia], și cealaltă va fi ușor [de împlinit], dar unde nu este aceasta [dintâi], cealaltă [, numărul mare de credincioși], chiar dacă ar fi, nu este de niciun folos.
Căci dacă există cei care pot să strălucească în Biserică, atunci va fi în curând și numărul mare [al credincioșilor]. Dar unde aceștia nu sunt, numărul nu va fi niciodată bun de nimic.
[1] Sunt ca și cum n-ar fi.
[2] Aș putea aplica aceste pilde ale Sfântului Ioan la situația de astăzi a blogurilor noastre ortodoxe, pentru că extremiștii noștri socotesc că înmulțirea cu zecile sau sutele a blogurilor (făcute de câțiva „râvnitori” care, cred eu, se și comentează asiduu între ei, pentru a da impresia „mulțimii”), care au același mesaj și conținut (construit prin copy-paste în mare parte, din diverse materiale, din cărți frunzărite și citate unilateral, fragmentar și în sens manipulator, și apoi unii de la alții) reprezintă o „mare facere de bine” pentru Ortodoxie.
Aceste bloguri nu arată nicio osteneală personală a autorilor, nicio înaintare în cunoaștere și înțelepciune (în ciuda furtului de idei și atitudini cu care încearcă vag să se împrospăteze), nicio promovare a Scripturilor și a teologiei ortodoxe (vaste și profunde), ci numai a câtorva mesaje extremiste, răspândite haotic și alarmist, dar care îi interesează și îi avantajează pe ei. Asta când ar trebui, de fapt, să împânzim onlineul cu personalități ortodoxe, care să își arate experiența proprie, diversă – pentru a fi credibili, ca ortodocși, în fața societății de zi –, și nu cu o „clasă muncitoare” care militează cvasi-anonim și subversiv pentru plafonare, ca toți să fim o masă de manevră de tip comunist, în care nimeni să nu aibă valoare și să nu iasă în evidență mai mult decât „e nevoie”.
Pentru că această „mulțime” pe care pretind ei că o formează „în duh ortodox” nu are, de fapt, nicio temelie puternică în teologia și învățătura ortodoxă, temelie care nu se formează prin agitarea câtorva lozinci și nici prin simpla îndemnare a poporului la a-și apăra credința de inamici mai mult sau mai puțin prezenți.
Din păcate, ortodocșii noștri extremiști și-au însușit credința în numărul mare (în cantitate în detrimentul calității), a democrației și a capitalismului pe care, pe de altă parte, susțin că le detestă.
[3] Din păcate, foarte mulți, astăzi, în Biserica Ortodoxă, se lasă în nădejdea numărului, chiar și acum, când văd că numărul acesta este erodat pe fiecare zi de numeroșii factori externi ostili, care profită de nepăsarea și culcarea lor pe-o ureche. Arar se produc îngrijorări firave, iar măsurile luate sunt numai pentru o cârpeală de fațadă a situației.
Suntem vulnerabili din toate părțile în fața atacurilor, pentru că nu stăm pe o temelie tare a credinței prin cunoașterea și trăirea ei profundă, ci doar în nădejdea numărului nostru și a lucrării harului dumnezeiesc în Biserică, prin Sfintele Slujbe, care să-i țină pe oameni uniți, fără însă ca ortodocșii înșiși, cler și popor, să pună și ei mai mult umărul la aceasta, printr-o implicare personală, a fiecăruia, la înălțimea vredniciei la care am fost chemați.
Îndrăznesc să spun că, la nivelul întregii societăți, lipsa preceptelor creștine adevărate de la baza faptelor noastre este și motivul principal al decăderii morale a societății noastre românești și al corupției generalizate. Însă aceste precepte nu trebuie impuse cu forța, creând un lagăr ortodox, cum ar vrea unii, ci trebuie însușite din convingere de oameni în conștiința lor, în mod liber, fapt care se face printr-o muncă și o învățătură responsabilă și nu prin încercarea de a înfricoșa oamenii cu sfârșitul lumii, cu cipul și cu alte lucruri de acest fel, care să-i aducă repede la Biserică și să-i lase la fel de superficiali.
[4] Atunci când poporul creștin va fi minunat în sfințenia, înțelepciunea, cumințenia și toate purtările sale, atunci va urma, ca o consecință firească, și înmulțirea numărului, pentru că ceilalți vor vedea excelența lui. Așa s-a petrecut în primele veacuri, atunci când creștinii se purtau cu adevărat după învățătura Domnului. Însă argumentul singur al numărului mare nu convinge pe nimeni de superioritatea creștinilor și a învățăturii lor, în nicio epocă și cu atât mai puțin în ziua de azi.