Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

istanbul escort istanbul escort beylikduzu escort istanbul escort

Zi: 8 mai 2016

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilia 24 la Faptele Apostolilor [74]

Traduceri patristice

*

vol. 6

 *

Traduceri și comentarii de

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

și

Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș

***

Sfantul Ioan Gura de Aur

Sfântul Ioan Gură de Aur

(n. 347/349-407, † 14 septembrie,

prăznuit la 13 noiembrie în Biserica Ortodoxă)

Comentariul la Faptele Apostolilor

 *

 Traducere și comentarii de

Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș

*

Omiliile 1-9: aici, p. 78-259. Apoi, începând cu Omilia 10: prima parte, a doua, a 3-a, a 4-a și a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a, a 19-a, a 20-a, a 21-a, a 22-a, a 23-a, a 24-a, a 25-a, a 26-a, a 27-a, a 28-a, a 29-a, a 30-a, a 31-a, a 32-a, a 33-a, a 34-a, a 35-a, a 36-a, a 37-a, a 38-a, a 39-a, a 40-a, a 41-a, a 42-a, a 43-a, a 44-a, a 45-a, a 46-a, a 47-a, a 48-a, a 49-a, a 50-a, a 51-a, a 52-a, a 53-a, a 54-a, a 55-a, a 56-a, a 57-a, a 58-a, a 59-a, a 60-a, a 61-a, a 62-a, a 63-a, a 64-a, a 65-a, a 66-a, a 67-a, a 68-a, a 69-a, a 70-a, a 71-a, a 72-a, a 73-a.

***

Cât de mulți credeți că pot fi în orașul nostru care e probabil să se mântuiască (τοὺς σωζομένους)? Nu este plăcut ceea ce am să spun, dar totuși am s-o spun. Între toate aceste miriade/ milioane [de oameni], nu sunt de găsit [nici măcar] o sută în stare să fie mântuiți. Ba, chiar în ce-i privește pe aceștia, pun la îndoială [această posibilitate, ca ei să se mântuiască].

Căci gândiți-vă câtă răutate/ ticăloșie este în cel tânăr, câtă nepăsare/ lene în cel bătrân! Nimeni nu consideră de datoria sa să se îngrijească [duhovnicește] de fiul său, niciunul nu e mișcat întru nimic pentru a fi văzut în bătrânul său, pentru a fi doritor să îl imite pe unul ca acesta.

Modelele/ exemplele [părintești] sunt [ele înseși] desfigurate/ corupte și de aceea nici tinerii nu ajung vrednici de admirat în purtare.

Nu-mi spuneți mie: Suntem o mulțime importantă! Aceasta este vorbirea unor oameni fără judecată sau simțire (ψυχρῶν).

În ceea ce-i privește pe oameni, într-adevăr, aceasta poate fi spusă ca având un anumit sens, dar în ceea ce-L privește pe Dumnezeu, (a spune aceasta în relație cu El), ca și când [El] ar avea nevoie de noi, nu poate fi îngăduit niciodată. Dimpotrivă, lăsați-mă să vă spun, chiar și în cazul anterior, aceasta este o vorbire fără sens (ψυχρόν).

Ascultați! Un om care are un mare număr de slugi/ slujitori, dacă ei sunt o mulțime rea, ce viață nenorocită va avea din această cauză! Pentru cel care nu are niciunul[1], greul, se pare, constă în aceasta, că nu este așteptat [ca să fie slujit]. Dar când cineva are slujitori răi, răul este că el se ruinează pe sine cu totul, iar paguba este cu atât mai mare, cu cât ei sunt mai mulți.

Căci este cu mult mai rău, decât a fi propriul tău slujitor, a trebui să te lupți cu alții și să duci un război (continuu).

Spun aceste lucruri pentru ca nimeni să nu admire Biserica din cauza mulțimilor ei [de oameni], ci pentru că ar trebui să încercăm să facem mulțimea să se dovedească vrednică [de numele creștinesc]. Pentru ca fiecare să fie râvnitor pentru partea lui de datorie – nu numai față de prietenii săi sau pentru cei din neamul său, după cum vă spun întotdeauna, nu față de vecinii săi, ci pentru ca să îi atragă și pe străini.

Spre exemplu, se face rugăciunea [la Sfânta Liturghie]; [și] ei stau acolo, (în genunchi), toți tinerii [fiind] în mod prostește nepăsători (ψυχροὶ), (da), și de asemenea bătrânii. Necuviințe urâte [pot fi numiți], mai degrabă, decât oameni tineri: chicotind [sau] râzând pur și simplu, vorbind [între ei] – căci i-am auzit făcând chiar și aceasta – și batjocorindu-se unul pe altul în timp ce stau așezați în genunchi.

Iar tu stai acolo, [cel ce ești] tânăr sau bătrân: mustră-i, dacă-i vezi (comportându-se astfel)[2]! Dacă vreunul nu vrea să se oprească, ceartă-l cu mai multă asprime! Cheamă-l pe Diacon, amenință-l[3], fă ceea ce este în puterea ta să faci! Și dacă îndrăznește să-ți facă ceva, neîndoielnic îi vei avea pe toți în ajutorul tău. Căci cine sunt cei atât de lipsiți de judecată, care, văzându-te că dojenești pentru o asemenea purtare, nu ar dojeni și ei, luându-ți apărarea[4]?

Pleacă [de la Sfânta Slujbă] primindu-ți răsplata din rugăciune!

În casa unui stăpân, îi apreciem pe cei care sunt slujitorii săi cei mai râvnitori, care nu suportă să vadă nimic din lucrurile casei sale în neorânduială. Răspunde-mi: dacă ai vedea farfuria de argint zăcând aruncată afară, deși nu e treaba ta, nu ai ridica-o și ai aduce-o în casă? Dacă vezi o haină azvârlită aiurea, deși nu tu ar trebui să ai grijă de ea, chiar dacă ai fi în dușmănie cu cel a cărui datorie este [să o pună la loc], totuși, din bunăvoință față de stăpân[ul casei], nu ai așeza-o unde trebuie?

La fel și aici [, în Biserică]. Acestea sunt lucruri ale Casei [lui Dumnezeu]. Dacă le vezi zăcând în neorânduială, așază-le cum trebuie! Cheamă-mă pe mine, nu lepăd osteneala [de a te ajuta spre a îndrepta lucrurile]! Vestește-mi, fă-mi-l mie cunoscut pe păcătos! Eu nu pot să îi văd pe toți, iartă-mă (pentru aceasta).

Vedeți câtă răutate se răspândește în întreaga lume! Nu am spus eu cu dreptate că suntem în atâta neorânduială, ca o mare tulburată? Nu vorbesc [atât] de acei (tineri), care se comportă astfel, [ci] (mă plâng) că o asemenea nepăsare somnolentă îi stăpânește pe cei care intră aici, [în Biserică,] încât nici măcar nu îndreptează această purtare [rea a celor tineri și fără minte][5].

De asemenea, îi văd [și] pe alții stând și vorbind în timpul rugăciunii. Iar cei mai mulți (fac aceasta) nu numai în vremea rugăciunii, ci și atunci când Preotul dă binecuvântarea. O, ce lucru îngrozitor! Când va fi acolo mântuire? Când va fi cu putință pentru noi să-l îmblânzim pe Dumnezeu?[6]


[1] Niciun slujitor.

[2] Ce spune aici Sfântul Ioan seamănă foarte mult cu ce se întâmplă și în zilele noastre în Biserici. Și iată că Sfântul Ioan încurajează mustrarea, chiar și în Biserică și chiar în timpul Sfintelor Slujbe, atunci când aceasta se face cu scopul de a îndrepta apucături rele. Pentru că mustrarea păcatului care se face, cu știință (cel mai adesea) sau cu neștiință în Biserică, nu înseamnă tulburarea liniștii în timpul Slujbelor. Liniște care, și așa, nu e una duhovnicească, ci mai mult aparentă. Pentru că, dacă cei care vor liniște, ar iubi cu adevărat liniștea, s-ar bucura de mustrarea unui frate care greșește, spre îndreptarea lui.

[3] Pe cel care se comportă urât.

[4] Astăzi, de fapt, lumea – chiar și credincioșii în Biserică – se bucură de nedreptate și nu de adevăr. Adică nu are mai nimeni dorința de a mustra pe cel care greșește, ci, dimpotrivă, ori se uită toți ca la Capatos (la emisiune mă refer), cu bucurie că văd ceartă, ori chiar iau partea celui care greșește, pentru că se simt înfrățiți cu cel mustrat, prin aceleași gânduri și păcate.

[5] Iarăși trebuie să spunem, cu părere de rău, că lucrurile au degenerat atât de mult în zilele noastre, încât, uneori, nu numai tinerii sunt necuviincioși în Biserică, dar și bătrânii stau la taclale în timpul Slujbelor. Și, în general, puțină lume care vine la Biserică e atentă la ceea ce se cântă și se citește sau la ce predică Preotul sau Ierarhul. Iar dacă slujba sau predica „ține prea mult”, oamenii încep să foșnească, să tușească, să strănute, să se miște a nerăbdare, copiii mici (pe care n-ar trebui să-i țină cu ei, dacă văd că nu pot să stea liniștiți) încep să țipe etc.

Sfântul Acachios, Episcopul Melitinei (17 aprilie), a certat rândunele, pentru că făceau prea multă gălăgie, ciripind, în vreme ce el predica. Și ele au tăcut imediat. Sfântul Arsenios cel Mare (8 mai) a mustrat niște frați pentru că stăteau în apropierea unor trestii care sunau, aplecate de vânt. Și le-a spus că cel ce iubește rugăciunea în tăcere și pacea inimii nu poate suferi să-l tulbure nici glasul de pasăre. Iar la noi, cu cât slujba sau predica sunt mai frumoase și mai lungi, cu atât vacarmul e mai mare.

[6] Dacă în timpul Sfintelor Slujbe suntem nepăsători la rugăciune, când altădată vom găsi timp pentru a-L ruga și a-L face blând pe Dumnezeu față de păcatele noastre?

Mai risc un „atac furibund”…

Când ai nevoie de minciună, înseamnă că ceva e în neregulă.

Înseamnă că nu ai argumente ca să susții o polemică civilizată, rațională, ortodoxă, cu cel pe care îl contești.

Când Părintele Dorin a contestat extremismul unora dintre ortodocșii noștri, care se manifestă la nivel online, a făcut-o în virtutea a ceea ce a văzut că ei scriu toată ziua pe blogurile lor.

Nu a inventat că ei ar scrie ceva ce ei nu scriu, nu a fantazat despre ceea ce ei ar crede, fără ca lucrurile să fie exprimate clar și deschis în blogurile respective.

Răspunsul a fost bădăran și virulent, Părintele fiind acuzat că „îi atacă furibund”. Ceea ce seamănă cu etichetele comuniste din anii 50, care considerau „dușman al poporului” pe oricine avea ceva de zis sau de comentat la adresa puterii instaurate cu tancurile sovietice, care era spurcat cu invective din cap până-n picioare, în presă ori în comunitate.

A critica pe cineva pentru o anumită atitudine sau perspectivă ori a-i cere să nu mai fie anonim (atâta timp cât se consideră ortodox și învățător al altora) nu înseamnă „a-l ataca furibund”, decât pentru cineva care ori e dezaxat, ori nu are proprietatea termenilor (nu știe ce înseamnă a ataca furibund pe cineva), ori e…ipocrit și manipulator.

De fapt, având în vedere că, pentru extremiștii noștri, orice critică la adresa lor, din orice direcție și oricât de mică, e un „atac furibund”, cred că răspunsul e de la sine înțeles…

Faptul că au scornit că e mason…nu e însă, deloc, prima minciună pe care au spus-o despre Părintele Dorin. Numai că noi nu am stat să ne apărăm de fiecare dată când ei au mințit despre noi, ci am considerat că platforma noastră, Teologie pentru azi, adică tot ceea ce muncim zilnic și publicăm aici, vorbește de la sine

Cu toate acestea, se pare că urletele se aud mai bine decât învățătura ortodoxă adevărată

Au spus că ar fi ecumenist – în sensul de a susține unirea Bisericii Ortodoxe cu cei care se socotesc confesiuni creștine, în indiferență față de dogmele ortodoxe – ceea el nu este și e un lucru mai mult decât evident, în toată teologia și în toate predicile sale. Numai un mincinos ordinar poate să o țină langa cu asemenea afirmație.

Au spus că prezintă o societate contemporană roz, când Părintele Dorin e primul, în Ortodoxia românească, care a dedicat un studiu amplu și lămuritor asupra lumii postmoderne. Când pe platforma noastră online s-au publicat primele articole din onlineul ortodox care au dejucat resorturile gândirii și ale imaginarului postmodern. După care au învățat și extremiștii noștri să privească și să analizeze astfel filmele, imaginile, mesajele…Numai că ei o fac bezmetic, fără discernământ duhovnicesc, direcționând toate numai spre ce îi interesează strict pe ei.

De ce tocmai Părintele Dorin…ar fi mason? Pentru că, în fața teologiei grele pe care o desfășoară Părintele Dorin, în fiecare zi, pe platforma noastră, și în fața zecilor de cărți grele, teologice și dăruite în mod gratuit, nu au ce să replice, decât o minciună mare, pe care, după cum au învățat de la Hitler, dacă o repeți des, s-ar putea să fie mulți proști care să o creadă.

Pe noi nu ne mai miră ostentația vrăjmășiei, pentru că e veche, datând de la începuturile platformei noastre. Spre exemplu, când Părintele Dorin a alcătuit Cursul online de Teologie mistică ortodoxă, prima și prima reacție a „fraților tradiționaliști” a fost să scrie că…nu există mistică ortodoxă. Între timp, articolul respectiv a dispărut…și mistica e astăzi în gura tuturor.

Însă pe cititori ar trebui să-i mire faptul că tocmai masoneria a ajuns să susțină teologia grea ortodoxă ori studiile despre literatură care demonstrează, spre exemplu, ortodoxia lui Mihail Eminescu – pe care zice-se că…tot masoneria l-a omorât –, ca și a multor altor poeți români.

Însă, după ce eu am scris cele două volume mari despre Eminescu, extremiștii legionari i-au aruncat toată opera la coș, spunând că e neimportantă, și că doar publicistica lui ar fi de păstrat de la el.

Dacă mă apuc să citez, din publicistica lui Eminescu, locurile în care acesta susține apartenența noastră la Europa și multe altele, care nu le convin, s-ar putea să îl arunce cu totul pe Eminescu la gunoi, din care până acum și-au făcut stindard, în mod abuziv.

După cum ar trebui să-i mire pe cititori și faptul că, ani de zile la rând, aceștia s-au străduit să demonstreze, prin multe articole la nivel online, faptul că asasinarea lui Iorga nu a fost opera legionarilor, ci le-a fost înscenată. Pentru ca acum să ajungă nu numai să recunoască singuri acest lucru, dar chiar să se împăuneze cu el.

Ar trebui să-i mire pe cititori, de asemenea, și faptul că extremiștii din onlineul ortodox se luptă împotriva „tuturor ereziilor vremii noastre”, dar nu-și cunosc, nu studiază și nu vorbesc niciodată despre credința și experiența lor duhovnicească și despre teologia ortodoxă…

Tot ceea ce scriu în acest articol nu sunt bârfe, nu sunt invenții, nu sunt informații oculte sau secrete, aflate pe cine știe ce canale…ci sunt lucruri cât se poate de publice, pe care le-am citit după cum a putut să le citească toată lumea la nivel online, ca și mine.

Nu am scornit nimic și nu am calomniat pe nimeni, nici măcar nu am afirmat niște treburi aflate „pe surse”. Prin urmare, nu „atac furibund” pe nimeni…lucru pe care, de altfel, n-ar trebui cineva să-l spună, niciodată, mai înainte de a deschide dicționarul.

Însă, când ai nevoie de minciună ca să te îndreptățești, pentru că nu ai argumente, poți…să ajungi departe. Pentru că, a spune că Părintele Dorin e mason seamănă…cu ceea ce au spus alții odinioară: „Cu Beelzebul, arhonul/ stăpânul demonilor, îi scoate pe demoni” (Lc. 11, 5, cf. BYZ).

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén

ücretsiz porno
istanbul escort istanbul escort istanbul escort