1. Dar Duhul spune limpede, că în vremurile din urmă, unii se vor îndepărta[1] [de la] credință [ἀποστήσονταί τινες τῆς πίστεως], luând aminte la duhurile înșelătoare[2] și la învățăturile demonilor [προσέχοντες πνεύμασιν πλάνοις καὶ διδασκαλίαις δαιμονίων],

2. prin fățărnicia celor mincinoși în cuvânt [ἐν ὑποκρίσει ψευδολόγων], [care sunt] înfierați [în] conștiința lor[3] [κεκαυτηριασμένων τὴν ἰδίαν συνείδησιν],

3. oprind a se căsători [κωλυόντων γαμεῖν] [și învățându-i pe oameni] a se îndepărta [de la] mâncăruri [ἀπέχεσθαι βρωμάτων], pe care Dumnezeu le-a zidit, întru împărtășirea cu mulțumire a celor credincioși și a celor care au cunoscut adevărul.

4. Că[ci] toată făptura lui Dumnezeu [este] bună, și nimic [nu este în ea] de lepădat, luându-se [toate] cu mulțumire [μετ εχαριστας λαμβανόμενον];

5. căci [tot ceea ce noi mâncăm] se sfințește prin cuvântul lui Dumnezeu și [prin] rugăciune.

6. Punând acestea [înaintea] fraților, vei fi bun slujitor al lui Iisus Hristos, învățându-i cuvintele credinței și ale bunei învățături, căreia [tu] i-ai urmat.

7. Iar miturile lumești și băbești [τοὺς βεβήλους καὶ γραώδεις μύθους], leapădă-le [de la tine]! Și te învață pe tine [mereu] către buna credință [εὐσέβειαν]!

8. Căci pregătirea trupească [σωματικὴ γυμνασία] în[tru] puțin este folositoare; dar evlavia [ἡ εὐσέβεια] în[tru] toate este folositoare, având făgăduința vieții de acum și a celei viitoare.

9. [Așadar], credincios [este] cuvântul[4] și de toată primirea [este] vrednic.

10. Căci pentru aceasta ne și ostenim și suntem ocărâți[5]: [pentru] că am nădăjduit în Dumnezeul Cel viu [ὅτι ἠλπίκαμεν ἐπὶ θεῷ ζῶντι], Care este Mântuitorul tuturor oamenilor, mai ales al credincioșilor [μάλιστα πιστῶν].

11. Pe acestea să le poruncești și să le înveți[6]!

12. Nimeni să nu disprețuiască tinerețea ta [μηδείς σου τῆς νεότητος καταφρονετω], ci fii exemplu [τύπος] credincioșilor în cuvânt, în purtare, în dragoste, în Duhul[7], în credință, în curăție!

13. Până am să vin, ia aminte [întru] citire, [întru] îndemnare, [întru] învățătură!

14. Nu fii nepăsător [față de] darul [χαρίσματος] cel [care este] în tine [τοῦ ἐν σοὶ][8], care ți-a fost dat ție prin profeție [ὃ ἐδόθη σοι διὰ προφητείας], cu punerea mâinilor[9] presbiterilor[10] [μετὰ ἐπιθέσεως τῶν χειρῶν τοῦ πρεσβυτερίου]!

15. Acestea lucrează, în acestea fii, ca înaintarea ta [duhovnicească] să fie arătată în toate [ἵνα σου ἡ προκοπὴ φανερὰ ᾖ ἐν πᾶσιν]!

16. Ia aminte ție și învățăturii [Ἔπεχε σεαυτῷ καὶ τῇ διδασκαλίᾳ][11]! Stăruie [în] acestea! Căci făcând aceasta, și pe tine te vei mântui și pe cei care te ascultă pe tine.


[1] Vor apostazia, vor cădea de la credința Bisericii.

[2] La demoni.

[3] Pe care Dumnezeu îi mustră continuu pentru că strică dreapta credință a Bisericii. Tocmai de aceea, mustrarea vie a lui Dumnezeu e ca un fier înroșit care le străpunge conștiința.

[4] Cuvântul propovăduirii mele.

[5] De către cei necredincioși.

[6] În Biserică.

[7] În viața ta duhovnicească.

[8] Față de darul dumnezeiesc al arhieriei.

[9] Prin hirotonia.

[10] Și când spune aici Presbiteri, Sfântul Pavlos nu se referă la Preoți – pentru că Preoții erau hirotoniți de Apostoli și de Episcopi și nu hirotoneau Preoții pe Episcopi – ci la mai marii Presbiterilor/ ai Preoților, adică la Episcopi.

[11] Cu sensul: Ia aminte la tine însuți și la învățătura pe care o propovăduiești!

Did you like this? Share it: