Parimiele lui Salomon, cap. 7, cf. LXX
1. Fiule, păzește cuvintele mele și poruncile mele ascunde-le lângă tine! Fiule, cinstește-L pe Domnul și te vei întări, și afară de El nu te teme de altul!
2. Păzește poruncile mele și vei trăi! Și cuvintele mele [să-ți fie ție] precum pupilele ochilor [κόρας ὀμμάτων] [tăi].
3. Și pune-le pe ele în jurul degetelor tale! Și scrie-le [pe ele] pe lățimea inimii tale!
4. Spune înțelepciunii: „[Pentru] a fi sora ta [σὴν ἀδελφὴν εἶναι]” și dobândește-ți ție înțelegerea cunoscută[1]!
5. Ca [aceasta] să te păzească pe tine de femeia străină și rea [γυναικὸς ἀλλοτρίας καὶ πονηρᾶς], dacă are să arunce cuvintelor tale cele către har [ἐάν σε λόγοις τοῖς πρὸς χάριν ἐμβάληται].
6. Căci de la fereastra din casa ei, privind întru străzi,
7. pe care tânăr are să-l vadă, [că e] sărăcit de înțelegeri [ἐνδεῆ φρενῶν], [și face parte dintre] fiii cei nebuni [τῶν ἀφρόνων τέκνων],
8. mergând pe lângă ungherele [ei], în căile caselor ei,
9. și vorbind în întunericul serii, când are să fie liniște de noapte și [vreme] întunecoasă,
10. atunci femeia îl întâmpină pe el, având chip desfrânat [εἶδος ἔχουσα πορνικόν], care face a zbura inimile tinerilor [ἣ ποιεῖ νέων ἐξίπτασθαι καρδίας].
11. Și [desfrânata] este aprinsă foarte [ἀνεπτερωμένη][2] și dezlănțuită [ἄσωτος], și în casă nu îi tac picioarele ei [ἐν οἴκῳ δὲ οὐχ ἡσυχάζουσιν οἱ πόδες αὐτῆς].
12. Căci, ceva vreme, [ea] rătăcește pe-afară, și, [altă] vreme, stă la pândă în [lărgimea] străzilor, lângă toate ungherele [lor].
13. Apoi, apucându-l, l-a sărutat pe el și, [cu] față fără de rușine, i-a răspuns lui:
14. „Jertfă de pace îmi este mie. [Căci] astăzi plătesc rugăciunile mele.
15. Pentru aceea am ieșit întru întâmpinarea ta, dorind fața ta [și] te-am aflat pe tine.
16. [Cu] fâșii de pânză am întins patul meu. Și am întins [așternuturi cu] două fețe, pe cele [aduse] din Egiptos/ Egipt.
17. Am stropit patul meu [cu] șofran [κρόκῳ] și casa mea [cu] scorțișoară [κινναμώμῳ].
18. Vino și să ne bucurăm de dragoste până în zori de zi! Vino și să ne amestecăm [cu] ardoare!
19. Căci nu este bărbatul meu în casă, ci s-a dus cale îndelungată [ὁδὸν μακρὰν],
20. legătură de argint luând în mâna lui [și] peste multe zile se va întoarce din nou întru casa lui”.
21. Și l-a tulburat pe el [cu] multa legare [πολλῇ ὁμιλίᾳ] [de viața lui]. Și [prin] lațurile cele de la buzele [ei], el s-a aruncat cu capul înainte [ἐξώκειλεν αὐτόν][3].
22. Și el a urmat după ea [ὁ δὲ ἐπηκολούθησεν αὐτῇ], [fiind] amăgit de lingușiri [κεπφωθείς], precum boul la junghiere se duce și precum câinele după lanțuri.
23. Sau ca cerbul lovit [cu] săgeata întru ficat. Și [acum] se grăbește precum pasărea întru laț, neștiind că pentru sufletul [ei] aleargă [οὐκ εἰδὼς ὅτι περὶ ψυχῆς τρέχει].
24. Așadar, acum, fiule, ascultă-mă și ia aminte [la] cuvintele gurii mele!
25. Inima ta să nu se abată [μὴ ἐκκλινάτω] întru căile ei!
26. Căci pe mulți rănindu-i, i-a doborât [πολλοὺς γὰρ τρώσασα καταβέβληκεν] și nenumărați sunt [cei] pe care i-a omorât [καὶ ἀναρίθμητοί εἰσιν οὓς πεφόνευκεν].
27. [Iar] căile Iadului [sunt] casa ei [ὁδοὶ ᾅδου ὁ οἶκος αὐτῆς], coborând întru cămările morții [κατάγουσαι εἰς τὰ ταμίεια τοῦ θανάτου].
[1] Știința care se poate cunoaște.
[2] Este foarte excitată.
[3] Fără să mai vadă pericolul care-l paște.