1. Credincios [este] cuvântul: „dacă cineva dorește episcopie [ἐπισκοπῆς], bun lucru dorește”.

2. Așadar, trebuie [ca] episcopul a fi fără de mustrare [τὸν ἐπίσκοπον ἀνεπίληπτον εἶναι][1], bărbatul unei [singure] femei [μιᾶς γυναικὸς ἄνδρα][2], treaz [νηφάλεον], cugetător [σώφρονα], cinstit [κόσμιον], iubitor de străini [φιλόξενον], în stare să-i învețe [διδακτικόν] [pe alții];

3. nebețiv [μὴ πάροινον], nebătăuș [μὴ πλήκτην], nelacom [μὴ αἰσχροκερδῆ], ci blând [ἐπιεικῆ], pașnic [ἄμαχον], neiubitor de argint [ἀφιλάργυρον];

4. conducând bine casa sa [τοῦ ἰδίου οἴκου καλῶς προϊστάμενον], având fii în ascultare [τέκνα ἔχοντα ἐν ὑποταγη] cu toată cinstea [μετὰ πάσης σεμνότητος].

5. Iar dacă, cineva, nu știe să-și conducă propria casă, cum va avea grijă de Biserica lui Dumnezeu?

6. [Episcopul să] nu [fie] neofit [μὴ νεφυτον][3], ca nu [cumva] îngânfându-se să cadă întru judecata diavolului [ἵνα μὴ τυφωθεὶς εἰς κρίμα ἐμπέσῃ τοῦ διαβόλου][4].

7. Dar trebuie a avea el și mărturie bună de la cei din afară [δεῖ δὲ αὐτὸν καὶ μαρτυραν καλν ἔχειν ἀπὸ τῶν ἔξωθεν][5], ca să nu cadă întru ocară și [în] cursa diavolului.

8. Diaconii [διακόνους], de asemenea, [trebuie să fie oameni] cinstiți [σεμνούς], nu nesinceri [μὴ διλόγους], nu dedați la vin mult [μὴ οἴνῳ πολλῷ προσέχοντας], nelacomi [μὴ αἰσχροκερδεῖς],

9. având taina credinței în curăția conștiinței [ἔχοντας τὸ μυστήριον τῆς πίστεως ἐν καθαρᾷ συνειδήσει].

10. Dar și aceștia să fie încercați mai întâi, apoi să fie diaconiți [διακονείτωσαν], care [se găsesc că] sunt fără prihană!

11. Femeile [lor], de asemenea, [să fie femei] cinstite [σεμνάς], neclevetitoare [μὴ διαβόλους], treze [νηφαλέους], credincioase în[tru] toate [πιστὰς ἐν πᾶσιν].

12. Diaconii să fie bărbații unei [singure] femei [διάκονοι ἔστωσαν μιᾶς γυναικὸς ἄνδρες], conducând bine pe fiii [lor] și casele lor [τέκνων καλῶς προϊστάμενοι καὶ τῶν ἰδίων οἴκων]!

13. Căci cei care bine slujesc, rang bun lor își dobândesc și multă îndrăzneală în credința cea în Hristos Iisus.

14. Acestea îți scriu ție, nădăjduind să vin către tine [cât mai] repede;

15. iar dacă am să întârzii, [îți scriu acestea] ca să știi cum trebuie a trăi în casa lui Dumnezeu, care este Biserica lui Dumnezeu Cel viu [ἥτις ἐστὶν ἐκκλησία θεοῦ ζῶντος], stâlpul și temelia adevărului [στύλος καὶ ἑδραίωμα τῆς ἀληθείας].

16. Și, prin mărturisire comună [καὶ ὁμολογουμένως][6], mare esta taina bunei credințe [μέγα ἐστὶν τὸ τῆς εὐσεβείας μυστήριον]: Dumnezeu S-a arătat în trup [θεὸς ἐφανερώθη ἐν σαρκί], S-a îndreptat în Duhul [ἐδικαιώθη ἐν πνεύματι], S-a arătat Îngerilor [ὤφθη ἀγγέλοις], a fost propovăduit în [limbile] neamurilor [ἐκηρύχθη ἐν ἔθνεσιν], a fost crezut în lume [ἐπιστεύθη ἐν κόσμῳ], S-a înălțat în[tru] slavă [ἀνελήφθη ἐν δόξῃ].


[1] Un om pe care nu ai pentru ce să-l mustri.

[2] Fapt pentru care, la începutul Bisericii, Episcopii erau căsătoriți. Cel care a interzis Episcopilor să își mai păstreze soțiile a fost Sfântul Justinian cel Mare, în anul 531, printr-o lege imperială, cf. Arhidiac. Prof. Dr. Ioan N Floca, Canoanele Bisericii Ortodoxe. Note și comentarii, 1992, p. 111.

Canonul 12 Trullan interzice și el conviețuirea cu soțiile a Episcopilor, cf. Idem, p. 110.

Însă Părintele Floca afirmă faptul că „începând de pe vremea lui Justinian [cel Mare] și până în veacul XIII-XVI, au existat și episcopi călugări și episcopi din clerul de mir, despărțiți de soțiile lor, dar și episcopi căsătoriți. În fine, în mod oficial, abia la 1625 Mărturisirea de credință a lui Mitrofan Critopulos, constată în capitolul XI, că episcopul se alege numai din clerul călugăresc, sau alegându-se dintre necălugări, aceștia urmează să depună voturile monahale”, cf. Idem, p. 111.

[3] Să nu fie convertit de curând la dreapta credință.

[4] Să nu cadă în aceeași pedeapsă, pe care, prin judecata Domnului, a primit-o diavolul.

[5] Din afara Bisericii. Adică de la păgâni și eretici.

[6] Prin mărturisirea comună a întregii Biserici.

Did you like this? Share it: