1. Pavlos [Παῦλος], Apostolul lui Iisus Hristos, după porunca lui Dumnezeu, a Mântuitorului nostru și a Domnului Iisus Hristos, a nădejdii noastre,
2. lui Timoteos, adevăratului fiu în credință [γνησίῳ τέκνῳ ἐν πίστει]: har, milă, pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru și [de la] Iisus Hristos, Domnul nostru!
3. Precum te-am rugat pe tine să rămâi în Efesos [Ἔφεσος], mergând [eu] întru Macedonia [Μακεδονία], ca să poruncești unora a nu învăța altă [învățătură] [μὴ ἑτεροδιδασκαλεῖν],
4. nici a lua aminte [la spusele] miturilor [μηδὲ προσέχειν μύθοις] și ale genealogiilor fără sfârșit [καὶ γενεαλογίαις ἀπεράντοις], care, mai degrabă, produc certuri, decât [cunoașterea] iconomiei lui Dumnezeu cea în credință [ἢ οἰκονομίαν θεοῦ τὴν ἐν πίστει].
5. Iar scopul poruncii este dragostea din inimă curată și conștiința bună și credința neipocrită [ἀνυποκρίτου]/ nefățarnică;
6. [de la] care unii rătăcind [ὧν τινὲς ἀστοχήσαντες] s-au întors spre vorbirea fără rost [ματαιολογίαν],
7. [ei] vrând a fi învățătorii legii [νομοδιδάσκαλοι], [dar, în fapt,] neînțelegând nici ce spun, nici pentru care [lucruri] stăruie.
8. Dar știm că legea [este] bună, dacă cineva are să se folosească de ea potrivit legii [νομίμως],
9. știindu-se [bine lucrul] acesta, că legea nu este dată Dreptului[1], ci celor fără de lege și răzvrătiților, neevlavioșilor și păcătoșilor, nesfințiților [ἀνοσίοις] și necredincioșilor, ucigașilor de tată [πατρολῴαις] și ucigașilor de mamă [μητρολῴαις], ucigașilor de oameni,
10. desfrânaților, sodomiților [ἀρσενοκοίταις][2], vânzătorilor de oameni [ἀνδραποδισταῖς][3], mincinoșilor, sperjurilor [ἐπιόρκοις]/ celor care jură strâmb și oricărui altul [care] stă împotriva învățăturii celei sănătoase [τῇ ὑγιαινούσῃ διδασκαλίᾳ],
11. după Evanghelia slavei fericitului Dumnezeu, de Care eu am fost încredințat [ὃ ἐπιστεύθην ἐγω].
12. Și am harul Celui care m-a întărit pe mine, al lui Hristos Iisus, al Domnului nostru, [pentru] că m-a considerat credincios, punându-[mă] întru slujire [θέμενος εἰς διακονίαν] [tocmai pe mine],
13. mai înainte fiind [eu] blasfemiator [τὸν πρότερον ὄντα βλάσφημον] și prigonitor [διώκτην] și nerușinat [ὑβριστήν][4]; dar am fost miluit [ἠλεήθην] [de către El], că[ci] neștiind[u-L pe El] [ὅτι ἀγνοῶν], am făcut [toate aceste fărădelegi] în[tru] necredință [ἐποίησα ἐν ἀπιστίᾳ];
14. și a prisosit foarte harul Domnului nostru [întru mine], [împreună] cu credința și dragostea cea în Hristos Iisus.
15. [De aceea,] credincios [este] cuvântul și vrednic de toată primirea, că „Hristos Iisus a venit întru lume să-i mântuiască pe cei păcătoși”, [dintre] care cel dintâi sunt eu [ὧν πρῶτός εἰμι ἐγω];
16. dar [eu] pentru aceasta am fost miluit, ca, mai întâi, în[tru] mine să arate Iisus Hristos toată îndelunga [Lui] răbdare [μακροθυμίαν], ca exemplu [πρὸς ὑποτύπωσιν] al celor care vor crede în El întru viață veșnică.
17. Iar Împăratului veacurilor, nestricăciosului, nevăzutului, singurului înțeleptului Dumnezeu, [să I se dea] cinste și slavă întru vecii vecilor[!] Amin.
18. Această poruncă îți încredințez ție, fiule Timotee [Τιμόθεε], după profețiile [care] sunt de mai înainte [rostite] peste tine [κατὰ τὰς προαγούσας ἐπί σε προφητείας], ca să te lupți în acestea lupta cea bună [ἵνα στρατεύῃ ἐν αὐταῖς τὴν καλὴν στρατείαν],
19. având credință [πίστιν] și conștiință bună [ἀγαθὴν συνείδησιν][5]! Pe care unii, lepădându-le, au naufragiat pe lângă credință [περὶ τὴν πίστιν ἐναυάγησαν];
20. [dintre] care sunt Imeneos [Ὑμέναιος] și Alexandros [Ἀλέξανδρος], pe care i-am dat lui Satanàs[6] [οὓς παρέδωκα τῷ Σατανᾷ], ca să fie învățați a nu blasfemia [ἵνα παιδευθῶσιν μὴ βλασφημεῖν].
[1] Nu este dată pentru omul drept, sfânt.
[2] Homosexualilor.
[3] Vânzătorilor de sclavi.
[4] Insolent, impertinent, obraznic, necuviincios.
[5] Care nu te mustră.
[6] Pentru că forma de N. sg. este Σατανᾶς.
Lasă un răspuns