II Timoteos, cap. 1, cf. BYZ
1. Pavlos, Apostolul lui Iisus Hristos prin voia lui Dumnezeu, după făgăduința vieții [κατ᾽ ἐπαγγελίαν ζωῆς] cea în Hristos Iisus,
2. lui Timoteos, iubitului fiu: har, milă, pace de la Dumnezeu Tatăl și [de la] Hristos Iisus, Domnul nostru!
3. Îi sunt recunoscător lui Dumnezeu [χάριν ἔχω τῷ θεῷ], Căruia Îi slujesc din strămoși în conștiință curată [ᾧ λατρεύω ἀπὸ προγόνων ἐν καθαρᾷ συνειδήσει], că am neîncetat pomenirea cea despre tine în rugăciunile mele de zi și de noapte [ὡς ἀδιάλειπτον ἔχω τὴν περὶ σοῦ μνείαν ἐν ταῖς δεήσεσίν μου νυκτὸς καὶ ἡμέρας][1],
4. dorind să te văd [ἐπιποθῶν σε ἰδεῖν] – amintindu-mi lacrimile tale – ca de bucurie să mă umplu,
5. aducându-mi aminte de credința neipocrită cea [care este] în[tru] tine [ὑπόμνησιν λαμβάνων τῆς ἐν σοὶ ἀνυποκρίτου πίστεως], care a locuit mai întâi în bunica ta, Lois[2] [ἥτις ἐνῴκησεν πρῶτον ἐν τῇ μάμμῃ σου Λωΐδι], și în mama ta, Evnichi[3] [καὶ τῇ μητρί σου Εὐνίκῃ], și, încredințat, că și în tine.
6. Pentru această pricină, îți amintesc a reaprinde darul lui Dumnezeu [ἀναμιμνήσκω σε ἀναζωπυρεῖν τὸ χάρισμα τοῦ θεου], care este în[tru] tine prin punerea mâinilor mele [ὅ ἐστιν ἐν σοὶ διὰ τῆς ἐπιθέσεως τῶν χειρῶν μου][4].
7. Căci Dumnezeu nu ne-a dat nouă duhul lipsei de curaj/ al fricii/ al lașității [οὐ γὰρ ἔδωκεν ἡμῖν ὁ θεὸς πνεῦμα δειλίας], ci al puterii[5] și al iubirii și al chibzuielii [ἀλλὰ δυνάμεως καὶ ἀγάπης καὶ σωφρονισμοῦ].
8. Așadar, să nu te rușinezi de mărturia Domnului nostru, nici de mine, cel legat al Lui; ci, după puterea lui Dumnezeu, împreună-pătimește [cu] Evanghelia [ἀλλὰ συγκακοπάθησον τῷ εὐαγγελίῳ κατὰ δύναμιν θεοῦ]
9. Celui care ne-a mântuit pe noi și ne-a chemat [cu] chemare sfântă – [dar] nu după faptele noastre, ci după voia și harul Său [οὐ κατὰ τὰ ἔργα ἡμῶν, ἀλλὰ κατ᾽ ἰδίαν πρόθεσιν καὶ χάριν] –, care ne-a fost dat nouă[6], în Hristos Iisus, mai înainte de vremurile veacurilor [τὴν δοθεῖσαν ἡμῖν ἐν χριστῷ Ἰησοῦ πρὸ χρόνων αἰωνίων],
10. și arătându-se acum prin epifania [τῆς ἐπιφανείας][7] Mântuitorului nostru Iisus Hristos, [El] desființând moartea [καταργήσαντος μὲν τὸν θάνατον] [și] arătând viață și nestricăciune prin Evanghelie [φωτίσαντος δὲ ζωὴν καὶ ἀφθαρσίαν διὰ τοῦ εὐαγγελίου],
11. întru care am fost pus eu propovăduitor și Apostol și învățător al neamurilor [εἰς ὃ ἐτέθην ἐγὼ κῆρυξ καὶ ἀπόστολος καὶ διδάσκαλος ἐθνῶν].
12. Pentru această pricină și pătimesc acestea, dar nu mă rușinez; căci știu Cui am crezut, și sunt încredințat că puternic este să păzească averea încredințată mie până în ziua aceea[8].
13. Să ai norma/ modelul/ canonul [ὑποτύπωσιν] cuvintelor sănătoase [ὑγιαινόντων λόγων], pe care de la mine le-ai auzit, [păstrate] în credința și [în] dragostea cea în Hristos Iisus!
14. Păzește averea cea bună încredințată ție prin Duhul Sfânt, Cel care locuiește în[tru] noi!
15. [Căci tu] știi aceasta, că s-au lepădat de mine toți cei [care sunt] în Asia [ὅτι ἀπεστράφησάν με πάντες οἱ ἐν τῇ Ἀσίᾳ], [dintre] care sunt Fighelos [Φύγελος] și Ermoghenis [Ἑρμογένης].
16. [Însă] Domnul să dea milă casei lui Onisiforos [Ὀνησίφορος]; că[ci] de multe ori m-a reînsuflețit și de lanțul meu nu s-a rușinat [ὅτι πολλάκις με ἀνέψυξεν, καὶ τὴν ἅλυσίν μου οὐκ ἐπαισχύνθη][9],
17. ci, fiind în Roma, mai stăruitor m-a căutat pe mine și m-a aflat –
18. Domnul să-i dea lui [ca] să afle milă [εὑρεῖν ἔλεος] de la Domnul în ziua aceea [10][!]– și câte mi-a slujit mie în Efesos/ Efes, tu cunoști [prea] bine.
[1] Te pomenesc continuu în rugăciunile mele.
[2] Am transliterat aici N. sg.: Λωΐς.
[3] Tot N. sg.: Εὐνίκη.
[4] Se referă la hirotonia lui întru Episcop. Pentru că Sfântul Pavlos îl hirotonise Episcop.
[5] Al puterii duhovnicești, harismatice.
[6] Se referă la harul Lui.
[7] Arătarea, revelarea.
[8] A celei de a doua Lui veniri.
[9] Nu s-a rușinat de faptul că eu sunt închis și legat.
[10] A Judecății Lui.
