1. Și am văzut un Înger coborând din cer, având cheia abisului [τὴν κλεῖν τῆς ἀβύσσου][1]/ a adâncimii și un lanț mare [ἅλυσιν μεγάλην] în mâna lui.
2. Și [acesta] l-a prins pe balaur [τὸν δράκοντα], pe șarpele cel vechi [τὸν ὄφιν τὸν ἀρχαῖον], care este diavolul și Satanas [ὅς ἐστιν διάβολος καὶ ὁ Σατανᾶς], înșelătorul întregii lumi [ὁ πλανῶν τὴν οἰκουμένην ὅλην], și l-a legat pe el [pentru] mii de ani [καὶ ἔδησεν αὐτὸν χίλια ἔτη],
3. și l-a aruncat pe el întru abis [καὶ ἔβαλεν αὐτὸν εἰς τὴν ἄβυσσον] și l-a închis și l-a pecetluit peste el, ca să nu [mai] înșele încă neamurile, până au să se sfârșească miile de ani [ἄχρι τελεσθῇ τὰ χίλια ἔτη]; și, după acestea, trebuie [ca] el să fie dezlegat [pentru] puțină vreme [καὶ μετὰ ταῦτα δεῖ αὐτὸν λυθῆναι μικρὸν χρόνον].
4. Și am văzut tronuri, și au șezut pe ele și judecata le-a fost dată lor [καὶ κρίμα ἐδόθη αὐτοῖς][2]; și sufletele celor care au fost decapitați pentru mărturia lui Iisus [καὶ τὰς ψυχὰς τῶν πεπελεκισμένων διὰ τὴν μαρτυρίαν Ἰησοῦ], și pentru cuvântul lui Dumnezeu, și care nu s-au închinat fiarei, nici chipului ei, și nu au luat pecetea [τὸ χάραγμα] pe frunte și pe mâna lor, și [ei] au trăit, și au împărățit cu Hristos mii de ani [καὶ ἔζησαν, καὶ ἐβασίλευσαν μετὰ τοῦ χριστοῦ τὰ χίλια ἔτη][3].
5. Iar ceilalți [dintre] morți nu au trăit până au să se sfârșească miile de ani [καὶ οἱ λοιποὶ τῶν νεκρῶν οὐκ ἔζησαν ἄχρι τελεσθῇ τὰ χίλια ἔτη][4]. Aceasta [este] învierea cea dintâi [Αὕτη ἡ ἀνάστασις ἡ πρώτη][5].
6. Fericit și Sfânt este cel care are parte [ὁ ἔχων μέρος][6] în învierea cea dintâi[7]! Asupra acestora, moartea a doua nu are putere [ἐπὶ τούτων ὁ δεύτερος θάνατος οὐκ ἔχει ἐξουσίαν][8], ci vor fi preoți ai lui Dumnezeu și ai lui Hristos [ἀλλ᾽ ἔσονται ἱερεῖς τοῦ θεοῦ καὶ τοῦ χριστοῦ], și vor împărăți cu El mii de ani [καὶ βασιλεύσουσιν μετ᾽ αὐτοῦ χίλια ἔτη][9].
7. Și când are să se sfârșească miile de ani [καὶ ὅταν τελεσθῇ τὰ χίλια ἔτη], Satanas va fi dezlegat din închisoarea lui [λυθήσεται ὁ Σατανᾶς ἐκ τῆς φυλακῆς αὐτοῦ],
8. și va ieși să înșele neamurile [καὶ ἐξελεύσεται πλανῆσαι τὰ ἔθνη], care [sunt] în cele patru unghiuri ale pământului [τὰ ἐν ταῖς τέσσαρσιν γωνίαις τῆς γῆς], pe Gog și pe Magog [τὸν Γὼγ καὶ τὸν Μαγώγ][10], [ca] să le adune pe ele întru război [συναγαγεῖν αὐτοὺς εἰς τὸν πόλεμον]; al căror număr [este] ca nisipul mării.
9. Și s-au suit pe lățimea pământului, și au înconjurat tabăra Sfinților [τὴν παρεμβολὴν τῶν ἁγίων] și cetatea cea iubită [καὶ τὴν πόλιν τὴν ἠγαπημένην]; dar a coborât foc din cer, de la Dumnezeu, și i-a mistuit pe ei.
10. Și diavolul, cel care îi înșală pe ei, a fost aruncat întru lacul de foc și de pucioasă [τὴν λίμνην τοῦ πυρὸς καὶ θείου], unde este fiara și profetul cel mincinos; și [acolo] vor fi chinuiți ziua și noaptea, întru vecii vecilor.
11. Și am văzut un tron mare, alb [καὶ εἶδον θρόνον μέγαν λευκόν], și pe Cel care șade pe el [καὶ τὸν καθήμενον ἐπ᾽ αὐτόν], de la fața Căruia a[u] fugit pământul și cerul [οὗ ἀπὸ προσώπου ἔφυγεν ἡ γῆ καὶ ὁ οὐρανός], și locul lor nu a mai fost aflat.
12. Și i-am văzut pe cei morți, pe cei mari și pe cei mici, stând înaintea tronului [lui Dumnezeu] [ἑστῶτας ἐνώπιον τοῦ θρόνου] și cărțile au fost deschise [καὶ βιβλία ἠνεῴχθησαν][11]; și o altă carte a fost deschisă, care este a vieții [ὅ ἐστιν τῆς ζωῆς]; și cei morți au fost judecați din cele care au fost scrise în cărți[12], după faptele lor.
13. Și marea a dat pe morții cei [care erau] în ea [καὶ ἔδωκεν ἡ θάλασσα τοὺς νεκροὺς τοὺς ἐν αὐτῇ]. Și Moartea și Iadul au dat pe morții cei [care erau] în ele [καὶ ὁ Θάνατος καὶ ὁ ᾍδης ἔδωκαν τοὺς νεκροὺς τοὺς ἐν αὐτοῖς]. Și au fost judecați fiecare după faptele lor [καὶ ἐκρίθησαν ἕκαστος κατὰ τὰ ἔργα αὐτῶν].
14. Și Moartea și Iadul au fost aruncate întru lacul de foc; [iar] aceasta este moartea a doua: lacul de foc.
15. Și dacă cineva nu a fost aflat scris în cartea vieții, a fost aruncat întru lacul de foc.
[1] A Iadului.
[2] Puterea de a judeca le-a fost dată Sfinților Lui.
[3] Adică veșnic.
[4] Oamenii păcătoși, adică „ceilalți morți”, nu vor trăi veșnic.
[5] Învierea cea dintâi e învierea din păcat și ea se trăiește acum, în istorie.
[6] Care se împărtășește de învierea cea dintâi.
[7] Fericit și Sfânt e cel care înviază acum din păcate și care trăiește cuvios, în sfințenie, înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor!
[8] Adică pedeapsa Iadului. Pentru că, din Apoc. 20, 14, aflăm că moartea a doua e Iadul.
[9] Adică pentru veșnicie.
[10] Aluzie la Iezechiil, cap. 38 și 39.
[11] Fiecare om, ca o carte deschisă, va sta în fața lui Dumnezeu, Cel care vede și știe toate.
[12] În cărțile conștiinței fiecăruia în parte.
Lasă un răspuns