Psalmul 35, cf. LXX.
1. Întru sfârșit, [psalmul] robului Domnului, al lui David.
2. Zice în[tru] sine cel fărădelege, [care vrea] a păcătui: „Nu este frica lui Dumnezeu înaintea ochilor lui”.
3. Că a înșelat înaintea lui, [ca] să afle fărădelegea lui și să-l urască.
4. Cuvintele gurii lui [sunt] fărădelege și vicleșug. Nu a vrut a înțelege [că trebuie] să facă bine [τοῦ ἀγαθῦναι].
5. Fărădelege a gândit pe patul lui. A stat lângă toată calea [care] nu [era] bună [παρέστη πάσῃ ὁδῷ οὐκ ἀγαθῇ], dar pe acea răutate nu s-a mâniat [τῇ δὲ κακίᾳ οὐ προσώχθισεν].
6. Doamne, în cer [este] mila Ta și adevărul Tău [e] până la nori!
7. Dreptatea Ta [este] ca munții lui Dumnezeu. Judecățile Tale [sunt] adâncime multă [ἄβυσσος πολλη]. Oameni și dobitoace vei mântui, Doamne,
8. că ai înmulțit mila Ta, Dumnezeu[le]! Iar fiii oamenilor în umbra aripilor Tale [ἐν σκέπῃ τῶν πτερύγων σου] vor nădăjdui,
9. îmbăta-se-vor de grăsimea casei Tale și, [din] pârâul desfătării Tale [τὸν χειμάρρουν τῆς τρυφῆς σου], [Tu] le vei da lor să bea.
10. Că la Tine este izvorul vieții [și] în[tru] lumina Ta vom vedea lumină[1].
11. Întinde mila Ta celor care Te cunosc pe Tine și dreptatea Ta celor drepți [cu] inima!
12. Să nu-mi vină mie picior de mândrie [ποὺς ὑπερηφανίας] și mâna păcătoșilor să nu mă clatine!
13. Acolo au căzut cei care lucrează fărădelegea. Au fost scoși afară și nu au să poată să stea.
[1] Pentru că trebuie să ne umpli de slava Ta, pentru ca să vedem slava Ta.