Psalmul 31, cf. LXX
1. Înțelegerea lui David. Fericiți [sunt] cărora li s-au iertat fărădelegile și cărora li s-au acoperit păcatele.
2. Fericit [este] bărbatul căruia nu are să-i socotească Domnul păcatul, nici [nu] este vicleșug în gura lui.
3. Că am tăcut, îmbătrânit-au oasele mele de la strigarea mea de toată ziua.
4. Că ziua și noaptea s-a îngreunat peste mine mâna Ta [și] m-am întors întru suferință în înfigerea ghimpelui [ἐστράφην εἰς ταλαιπωρίαν ἐν τῷ ἐμπαγῆναι ἄκανθαν] [Tău]. [Pauză psalmică].
5. Păcatul meu l-am cunoscut și fărădelegea mea n-am ascuns-0. Zis-am: „Mărturisi-voi Domnului, împotriva mea, fărădelegea mea”. Și Tu ai iertat neevlavia păcatului meu [τὴν ἀσέβειαν τῆς ἁμαρτίας μου]. [Pauză psalmică].
6. Pentru aceea se va ruga către Tine tot cuviosul în vremea potrivită, dar în potopul de ape multe de el nu se vor apropia.
7. Tu[1] ești scăparea mea din necazul care mă cuprinde, bucuria mea. Izbăvește-mă de cei care m-au înconjurat! [Pauză psalmică].
8. „Înțelepți-te-voi și te voi povățui pe tine în calea aceasta [în] care vei merge, întări-voi asupra ta ochii Mei.
9. Nu fiți ca un cal și [ca] un catâr [ἡμίονος], [la] care nu este înțelegere! În zăbală și [în] frâu fălcile lor [am] să strâng, ca să nu se apropie de tine”.
10. Multe [sunt] bătăile păcătosului. Dar pe cel care nădăjduiește în Domnul mila îl va înconjura.
11. Veseliți-vă în Domnul și vă bucurați, drepți[lor], și vă lăudați toți cei drepți [cu] inima!
[1] Cu adresă la Dumnezeu.