Psalmul 103, cf. LXX
1. [Psalmul] lui David. Binecuvintează, sufletul meu, pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte! [Întru] mărturisire [ἐξομολόγησιν] și frumusețe [εὐπρέπειαν] Te-ai îmbrăcat,
2. îmbrăcând lumina ca pe un veșmânt [ἀναβαλλόμενος φῶς ὡς ἱμάτιον] [și] întinzând cerul ca pe o piele [ἐκτείνων τὸν οὐρανὸν ὡσεὶ δέρριν].
3. Cel care acoperi în ape pe cele mai de sus ale Lui [ὁ στεγάζων ἐν ὕδασιν τὰ ὑπερῷα αὐτοῦ][1]. Cel care pui norii suirea Lui[2]. Cel care umbli pe aripile vânturilor.
4. Cel care faci pe Îngerii Lui duhuri [πνεύματα] și pe slujitorii Lui foc arzând [πῦρ φλέγον].
5. Cel care a întemeiat pământul pe neclintirea [τὴν ἀσφάλειαν] lui [și acesta] nu va fi aplecat întru veacul veacului [οὐ κλιθήσεται εἰς τὸν αἰῶνα τοῦ αἰῶνος].
6. Abisul [este] ca un veșmânt, [ca] mantia Lui [ἄβυσσος ὡς ἱμάτιον τὸ περιβόλαιον αὐτοῦ]. Pe munți vor sta ape.
7. De certarea Ta vor fugi, de glasul tunetului Tău se vor înfricoșa.
8. Se suie munți și se coboară câmpii întru locul [în] care le-ai întemeiat pe ele.
9. Hotar ai pus, pe care nu-l vor trece, nici [nu] se vor întoarce [ca] să acopere pământul.
10. Cel care trimiți izvoare în văi, prin mijlocul munților vor trece ape.
11. Se vor adăpa toate fiarele câmpului, măgarii sălbatici vor primi [apă] întru setea lor [προσδέξονται ὄναγροι εἰς δίψαν αὐτῶν].
12. Pe acelea păsările cerului vor locui, din mijlocul stâncilor vor da glas.
13. Adăpând munții din cele mai de sus ale Lui, din rodul lucrurilor Tale va fi săturat pământul.
14. Răsărind iarbă dobitoacelor și verdeață [întru] slujirea oamenilor. [Ca] să scoată pâine din pământ
15. și vinul veselește inima omului. [Ca] să înveselească fața cu ulei [τοῦ ἱλαρῦναι πρόσωπον ἐν ἐλαίῳ][3] și pâinea întărește inima omului.
16. Sătura-se-vor pomii câmpului, cedrii Libanosului [αἱ κέδροι τοῦ Λιβάνου]/ Libanului, pe care i-a sădit[4].
17. Acolo vrăbiile [στρουθία] își vor face cuiburi, [iar] casa stârcului îi povățuiește pe ei [τοῦ ἐρωδιοῦ[5] ἡ οἰκία ἡγεῖται αὐτῶν].
18. Munții cei înalți [sunt] ai cerbilor, stâncile [sunt] scăpare iepurilor.
19. Făcut-a luna[6] întru vremuri, [iar] soarele și-a cunoscut apusul lui.
20. Pus-ai întuneric și s-a făcut noapte. În aceasta[7] vor trece toate fiarele crângului.
21. Puii leilor răcnind [ca] să apuce și să ceară de la Dumnezeu mâncarea lor.
22. Răsărit-a soarele și s-au adunat împreună și în stânele [ἐν ταῖς μάνδραις] lor se vor culca.
23. Ieși-va omul la lucrul lui și la lucrarea lui până seara.
24. Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne! Pe toate în înțelepciune le-ai făcut. Umplutu-s-a pământul de zidirea Ta.
25. Marea aceasta [este] mare și largă. Acolo [sunt] târâtoare, cărora nu este număr, vietăți mici cu mari.
26. Acolo corăbiile umblă. [Iar] balaurul acesta, pe care l-ai zidit, își bate joc de al Lui [ἐμπαίζειν αὐτῷ][8].
27. Toate către Tine așteaptă să le dai hrana lor [la] bună-vreme [εὔκαιρον].
28. Dându-le Tu lor, vor aduna. Iar deschizând [Tu] mâna Ta, toate se vor umple de bunătate.
29. Dar întorcându-Ți [Tu] fața Ta, se vor tulbura. Lua-vei duhul lor și se vor sfârși și întru țărâna lor se vor întoarce.
30. Trimite-vei Duhul Tău și se vor zidi [ἐξαποστελεῖς τὸ πνεῦμά σου καὶ κτισθήσονται] și vei înnoi fața pământului [καὶ ἀνακαινιεῖς τὸ πρόσωπον τῆς γῆς] .
31. Fie slava Domnului întru veac! Veseli-se-va Domnul în lucrurile Lui.
32. Cel care privește pe pământ și îl face pe el a se cutremura. Cel care atinge munții și [ei] fumegă.
33. Cânta-voi Domnului în viața mea, cânta-voi Dumnezeului meu până ce [voi] fi.
34. Îndulcească-se Lui vorbirea mea, iar eu mă voi veseli în Domnul.
35. Sfârșească-se păcătoșii de pe pământ și cei fărădelege, încât ei să nu mai fie. Binecuvintează, sufletul meu, pe Domnul!
[1] Ale cerului.
[2] Locul în care se profețește Înălțarea Domnului la cer. Căci El S-a ridicat la cer pe norii slavei Sale.
[3] Și nu e vorba de orice fel de ulei, ci de uleiul de măsline.
[4] Dumnezeu i-a sădit.
[5] Corelativul latin al lui ἐρωδιός este ardea, care, în engleză, îl are corelativ pe heron. A se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/Heron.
[6] Se referă la astrul ceresc.
[7] În noapte.
[8] Se profețește batjocorirea Domnului de către ostașii romani, înaintea de răstignirea Lui. Pentru că Satana era cel care i-a învățat să Îi facă rău.