1. Psalmul lui David, de când îl prigonește[1] pe el fiul [ὅτε αὐτὸν ὁ υἱὸς καταδιώκει] [lui]. Doamne, auzi rugăciunea mea! Ascultă rugăciunea mea în adevărul Tău! Ascultă-mă în dreptatea Ta!

2. Și să nu intri întru judecată cu robul Tău, că tot cel viu nu se va îndrepta înaintea Ta [ὅτι οὐ δικαιωθήσεται ἐνώπιόν σου πᾶς ζῶν].

3. Că vrăjmașul a prigonit sufletul meu, a smerit întru pământ viața mea [ἐταπείνωσεν εἰς γῆν τὴν ζωήν μου]. M-a așezat pe mine în întunericuri ca pe morții veacului [ἐκάθισέν με ἐν σκοτεινοῖς ὡς νεκροὺς αἰῶνος].

4. Și s-a sfârșit în mine duhul meu, în mine s-a tulburat inima mea.

5. Adusu-mi-am aminte de zilele cele dintâi [ἐμνήσθην ἡμερῶν ἀρχαίων] și am cugetat la toate lucrurile Tale [καὶ ἐμελέτησα ἐν πᾶσι τοῖς ἔργοις σου], la facerile mâinilor Tale cugetam [ἐν ποιήμασιν τῶν χειρῶν σου ἐμελέτων].

6. Întins-am mâinile mele către Tine, sufletul meu ca un pământ uscat Ție [ἡ ψυχή μου ὡς γῆ ἄνυδρός σοι]. [Pauză psalmică].

7. Degrabă auzi-mă, Doamne, [că] s-a sfârșit duhul meu! Să nu-Ți întorci fața Ta de la mine, că mă voi asemăna celor care coboară întru groapă [!]

8. Auzită fă mie dimineața mila Ta, că în Tine am nădăjduit! Fă-mi cunoscută mie, Doamne, calea în care voi merge, că spre Tine am ridicat sufletul meu!

9. Scoate-mă de la vrăjmașii mei, Doamne, că spre Tine am fugit!

10. Învață-mă a face voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu! Duhul Tău cel bun mă va povățui în pământul [cel] drept [τὸ πνεῦμά σου τὸ ἀγαθὸν ὁδηγήσει με ἐν γῇ εὐθείᾳ].

11. Pentru numele Tău, Doamne, mă vei trăi [ζήσεις με]. În dreptatea Ta vei scoate din necaz sufletul meu.

12. Și în mila Ta vei nimici pe vrăjmașii mei și vei pierde pe toți cei care necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.


[1] Cu sensul de: îl prigonea.

Did you like this? Share it: