1. Înțelegerea lui David, în rugăciune, fiind el în peșteră.
2. [Cu] glasul meu către Domnul am strigat, [cu] glasul meu către Domnul m-am rugat.
3. Vărsa-voi înaintea Lui rugăciunea mea, necazul meu înaintea Lui voi vesti.
4. În lipsirea din mine a duhului meu [ἐν τῷ ἐκλείπειν ἐξ ἐμοῦ τὸ πνεῦμά μου], că Tu ai cunoscut cărările mele [καὶ σὺ ἔγνως τὰς τρίβους μου]. În calea aceasta, [în] care umblam, ascuns-au cursă mie [ἐν ὁδῷ ταύτῃ ᾗ ἐπορευόμην ἔκρυψαν παγίδα μοι].
5. Vedeam întru cele de-a dreapta și priveam [κατενόουν εἰς τὰ δεξιὰ καὶ ἐπέβλεπον], că nu era cel care mă cunoaște. A pierit fuga de la mine și nu este cel care caută sufletul meu.
6. Strigat-am către Tine, Doamne! Zis-am: „Tu ești nădejdea mea, partea mea [ești] în pământul celor vii[!]”.
7. Ia aminte la rugăciunea mea, că m-am smerit foarte! Izbăvește-mă de cei care mă prigonesc, că s-au întărit mai mult [decât] mine!
8. Scoate din temniță sufletul meu, [ca] să se mărturisească numelui Tău, Doamne! Pe mine mă vor îndura [ὑπομενοῦσιν] Drepții, până ce ai să-mi răsplătești mie.
Lasă un răspuns