Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilia 25 la Faptele Apostolilor [76]

Traduceri patristice

*

vol. 6

 *

Traduceri și comentarii de

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

și

Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș

***

Sfantul Ioan Gura de Aur

Sfântul Ioan Gură de Aur

(n. 347/349-407, † 14 septembrie,

prăznuit la 13 noiembrie în Biserica Ortodoxă)

Comentariul la Faptele Apostolilor

 *

 Traducere și comentarii de

Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș

*

Omiliile 1-9: aici, p. 78-259. Apoi, începând cu Omilia 10: prima parte, a doua, a 3-a, a 4-a și a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a, a 19-a, a 20-a, a 21-a, a 22-a, a 23-a, a 24-a, a 25-a, a 26-a, a 27-a, a 28-a, a 29-a, a 30-a, a 31-a, a 32-a, a 33-a, a 34-a, a 35-a, a 36-a, a 37-a, a 38-a, a 39-a, a 40-a, a 41-a, a 42-a, a 43-a, a 44-a, a 45-a, a 46-a, a 47-a, a 48-a, a 49-a, a 50-a, a 51-a, a 52-a, a 53-a, a 54-a, a 55-a, a 56-a, a 57-a, a 58-a, a 59-a, a 60-a, a 61-a, a 62-a, a 63-a, a 64-a, a 65-a, a 66-a, a 67-a, a 68-a, a 69-a, a 70-a, a 71-a, a 72-a, a 73-a, a 74-a, a 75-a.

***

Dar erau unii dintre ei bărbați chipriani/ ciprioți și chirinei/ cirinei care, intrând întru Antiohia, grăiau către elliniști, binevestind pe Domnul Iisus (11, 20).

Căci este posibil atât ca ei să fi putut vorbi, acum, grecește, cât și ca să fi fost astfel de oameni în Antiohia [, care să înțeleagă graiul lor].

Și era, zice, mâna Domnului cu ei  (11, 21): adică au lucrat minuni.

Și un mare număr [de oameni] crezând, s-a întors la Domnul (11, 21). Înțelegeți de ce și acum a fost [nevoie de] o mulțime de minuni? Pentru ca ei să creadă.

Dar s-a auzit cuvântul întru urechea Bisericii celei din Ierosolime despre ei. Și au trimis pe Barnabas să treacă până în Antiohia (11, 22).

Care ar putea fi motivul pentru care, atunci când o asemenea cetate [, ca Antiohia,] a primit cuvântul [Evangheliei], nu au venit ei înșiși [, Apostolii, acolo]? Din cauza evreilor. Însă l-au trimis pe Barnabas. Totuși, nu mică este partea rânduielii providențiale pentru ca chiar Pavlos să ajungă să vină aici.

Este deopotrivă firesc și este în mod înțelept rânduit ca ei [evreii] să-i fie potrivnici lui [, Sfântului Pavlos], astfel încât glasul Evangheliei, acea trâmbiță a Cerului să nu fie astupată în Ierusalim.

Vedeți cum, în toate împrejurările, Hristos preschimbă atitudinea lor ostilă într-un lucru [ce este] necesar și spre binele Bisericii?[1]

De ura lor față de [acest] om[2] S-a folosit El Însuși pentru a zidi Biserica.

Dar luați aminte la acest bărbat sfânt, Barnabas, adică, cum nu s-a uitat la interesele sale[3], ci s-a grăbit [să ajungă] în Tarsos.

Care, venind și văzând harul lui Dumnezeu, s-a bucurat și îndemna pe toți [întru stăruința] nevoinței inimii să rămână [credincioși] Domnului.

Căci  era bărbat bun și plin de Duhul Sfânt și de credință. Și s-a adăugat mulțime multă Domnului (11, 23-24).

Era un om foarte bun și cu o singură inimă/ neduplicitar/ nemincinos, plin de grijă (συγγνωμονικός).

Și Barnabas a plecat întru Tarsos să-l caute pe Savlos (11, 25)…

A venit la luptătorul atletic, generalul în stare să conducă armate, campionul dintr-o singură întrecere, leul – nu mai am cuvinte, spuneți voi ceea ce doresc [eu să exprim] –, câinele de vânătoare, doborâtorul leilor, taur al puterii, făclie de lumină, gura cea de ajuns pentru o lume [întreagă].

…și găsindu-l, l-a adus pe el întru Antiohia (11, 26).

 Cu adevărat, acesta este motivul pentru care acolo ei au hotărât să se numească creștini, deoarece Pavlos a petrecut acolo atât de multă vreme!

Și s-a întâmplat a-i fi adunat pe ei împreună un an întreg la Biserică și a învăța mulțimea îndeajuns și a se numi mai întâi în Antiohia ucenicii hristiani/ creștini (11, 26)

Nu [este] mic motiv de mândrie pentru acea cetate! Acest lucru este îndeajuns pentru a o face o măsură a tuturora[4], pentru că, pentru atât de multă vreme, a avut avantajul acelei guri[5], ea mai întâi, înaintea celorlalte. Și, de asemenea, pentru că acolo, pentru prima dată, oamenii au fost considerați vrednici de acest nume.

Vedeți binefacerea primită (de acel oraș) de la Pavlos, la ce înălțime i-a ridicat numele, ca pe un standard/ semn (σημεῖον)?

[Acolo] unde trei mii, unde cinci mii au crezut, nu s-a întâmplat nimic de acest fel, ci [acolo] ei [Ucenicii] au fost numiți: cei ai căii. [Dar] aici au fost numiți creștini.

Și în aceste zile s-au coborât din Ierosolime profeți întru Antiohia (11, 27).

Era nevoie ca rodul milosteniilor să fie, de asemenea, însămânțat aici.


[1] Dumnezeu face ca răutatea lor să acționeze tot spre binele Bisericii. Însă asta fără voia lor, a celor care lucrează răul.

[2] Ura evreilor față de Sfântul Pavlos.

[3] Nu s-a uitat la vreun interes egoist al său.

[4] A tuturor celorlalte cetăți

[5] A Sfântului Pavlos.

Did you like this? Share it:

Previous

Psalmul 63, cf. LXX

Next

Sfântul Antim Ivireanul, Predică la Intrarea Domnului în Ierusalim

4 Comments

  1. mariusaudit

    Doamne ajuta,

    are ceva minunat „glasul Evangheliei ca trâmbiță a Cerului”

    iar să nu fie astupată în Ierusalim = are legatura cu – cit incerci sa legii in lanturi sau sa il inchizi in inchisori adevarul straluceste si ii face pe cei inchisi pentru el sa straluceasca, sa capete chip de sfintenie?

    multumesc anticipat pentru raspuns

    marius

    • Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

      Domnule Marius,

      vă mulțumesc și pentru al 3-lea comentariu al zilei de azi. Efortul dumneavoastră e considerabil și trebuie apreciat.

      Iar glasul Evangheliei ne vorbește despre voia lui Dumnezeu din cer, pe când adevărul strălucește oriunde se află, după cum strălucește diamantul. Trebuie numai să ai ochi pentru diamantele lui Dumnezeu.

      Am și eu întrebări pentru dumneavoastră! Ce faceți în mod concret ca și dumneavoastră să căpătați chip de sfințenie? De ce nu scrieți cu diacritice? Nu vă plac sau nu aveți posibilitatea să le folosiți? Ne scrieți de acasă, de la locul de muncă, din parc, din metrou? Ce spune familia dumneavoastră despre aplecarea dumneavoastră spre teologie? Știu că sunteți un om religios?

      Dar sunteți un om religios sau pozați într-un om religios?

      Părere personală: din comentariile dumneavoastră de ieri și din cele de azi eu am tras concluzia că vreți să-mi înmulțiți comentariile non-dialogice și atâta tot. Tocmai de aceea nu aveți nume, istorie, față. Am înțeles greșit situația?

      Dacă da, ajutați-mă vă rog să înțeleg ce v-a determinat să dialogați cu mine și ce așteptați de la mine?

      Vă doresc numai bine! Spor la întrebări și la răspunsuri!

  2. mariusaudit

    Parinte,
    multumesc mult pentru raspuns, „Trebuie numai să ai ochi pentru diamantele lui Dumnezeu”, cred ca imi trebuie ceva mai mult sa pot raspunde la nivelul raspunsului dvs

    Ce faceți în mod concret ca și dumneavoastră să căpătați chip de sfințenie? – sincer imi trebuie mai multa profunzime si mai putina risipire, si nu ma pricep sa raspund la ecuatia (elementara)

    De ce nu scrieți cu diacritice? Nu vă plac sau nu aveți posibilitatea să le folosiți? – nu ma pre pricep, dar in viitor sa reusesc sa remediez acest defect

    Ne scrieți de acasă, de la locul de muncă, din parc, din metrou? – nu am calculator sau tableta personala, nu ma pricep sa cumpar, cred ca trebuie sa instalez ceva sistem de operare, deci sunt aici deficitar

    e spune familia dumneavoastră despre aplecarea dumneavoastră spre teologie? – ca m-am schimbat in bine

    Știu că sunteți un om religios? – nadajduiesc sa fiu mai …

    Dar sunteți un om religios sau pozați într-un om religios? – nu-mi plac pozele despre mine, cred ca este o nota rea

    Părere personală: din comentariile dumneavoastră de ieri și din cele de azi eu am tras concluzia că vreți să-mi înmulțiți comentariile non-dialogice și atâta tot. Tocmai de aceea nu aveți nume, istorie, față. Am înțeles greșit situația? = imi place Sfintul Ioan Gura de Aur, vreau sa inteleg mai mult despre ce a scris acest minunat OM, pe mine m-a umplut de bucurie.

    Va rog sa ma iertati, daca gresit
    marius

    • Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

      Domnule Marius,

      dacă ați început să răspundeți la întrebări e un început bun pentru un dialog. Pentru că dialogul e întotdeauna cu întrebări și răspunsuri.

      Însă eu cred că toate întrebările importante pe care le aveți trebuie să le discutați cu Duhovnicul dumneavoastră, cu un prieten bun sau cu soția dumneavoastră. După care, dacă doriți un dialog cu mine…asemănător cu acela pe care îl aveți cu oamenii dumneavoastră de încredere eu vă stau la dispoziție. Dar pentru un astfel de dialog intim, deschis, trebuie să știu cine sunteți și ce hram purtați.

      De aceea, dacă nu vreți să fiți explicit față de mine, aici sau pe email, vă înțeleg și nu e nicio problemă. Dar dacă continuați cu întrebările, venite așa, părut din senin, orice alte comentarii de la dumneavoastră le voi șterge.

      E corect? Eu zic că da! Să-i lăsăm pe cei care au întrebări punctuale să mă întrebe, iar dumneavoastră apelați la un om în care vă încredeți și pe care îl considerați capabil să vă ajute. Eu zic că așa e cel mai bine.

      Vă mulțumesc frumos și orice decizie luați eu v-o respect! Numai bine!

Lasă un răspuns

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén