Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Nu-mi place să stau, fără ca să fac ceva

Cred că singurul lucru cu care nu mă pot împăca e…oprirea din orice lucru pe care îl fac. Pot renunța la multe, dar nu și la mers. La mersul interior. Pentru că mergem și când stăm și când ne rugăm și când contemplăm. Suntem în viață și trăim în mers în noi înșine.

De fapt, nu-mi plac cei care stau degeaba, care nu vor nimic de la ei ore întregi, dar nici cei care vor să mă oprească din ritmul meu de lucru și de viață. Pentru că mișcarea, primită odată cu viața, e darul lui Dumnezeu. Iar, în Împărăția Lui, mișcarea nu e interzisă, nu încetează, ci ea e o expresie a bucuriei, a comuniunii, a vederii Lui.

Rugăciunea isihastă e o alergare fără imagini spre Dumnezeu. E un țipăt continuu către El. Pentru că noi suntem vii!

Iar când ne rugăm cu adevărat, noi suntem oameni în mișcare, pentru că întreaga noastră ființă e angrenată în rugăciune. Căci gândim ceea ce spunem, cuvintele ne umplu de delicatețe, de frică sfântă și de nădejde, iar trupul nostru participă integral la rugăciunea noastră.

Când noi stăm locului sau muncim, diverse procese se petrec în trupul nostru și diverse gânduri și sentimente și alegeri sunt luate și trăite de către sufletul nostru. Chiar dacă am dori să înceteze orice mișcare din noi, acest lucru nu ar fi posibil, pentru că mișcarea este starea de a fi a vieții noastre.

Acum, privind în urmă, eu am fost dintotdeauna un om în mișcare. Mi-am construit jucăriile mele în copilărie, am început să scriu în adolescență, am început să pictez și să sculptez în prima tinerețe, le-am făcut pe toate în ritmul meu, fără să mă întrec cu nimeni, și Îi slujesc lui Dumnezeu în același fel: în modul meu propriu, fără să imit pe alții.

Pentru că imitarea altora într-un mod impersonal înseamnă negare de sine. Negarea propriei tale personalități și a propriei tale vocații. Da, poți să faci ceea ce nu îți stă în caracter! Dar acest lucru nu te împlinește. Te împlinește numai ceea ce te face să crești în mod organic. Te împlinește numai punerea în act a potențelor tale, a modului personal în care te-a creat Dumnezeu.

Did you like this? Share it:

Previous

Psalmul 136, cf. LXX

Next

Psalmul 129, cf. LXX

2 Comments

  1. Maria

    „Rugăciunea isihastă e o alergare fără imagini spre Dumnezeu”. Cât de frumos! Vă mulțumim din tot sufletul pentru aceste cuvinte! Dumnezeu și Maica Domnului să vă ocrotească!

    • Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

      Și pe dumneavoastră să vă întărească Dumnezeu, doamnă Maria, și să experimentați pe viu alergarea fără imagini către Dumnezeu! Numai bine!

Lasă un răspuns

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén