Psalmul 136, cf. LXX

1. Al lui David. La râurile Babilonului [ἐπὶ τῶν ποταμῶν Βαβυλῶνος], acolo am șezut și am plâns [ἐκεῖ ἐκαθίσαμεν καὶ ἐκλαύσαμεν], când să pomenim noi Sionul [ἐν τῷ μνησθῆναι ἡμᾶς τῆς Σιων].

2. În [ramurile] sălciilor [ἐπὶ ταῖς ἰτέαις], în mijlocul ei [ἐν μέσῳ αὐτῆς][1], am atârnat organele/ instrumentele noastre [ἐκρεμάσαμεν τὰ ὄργανα ἡμῶν].

3. Că acolo, cei care ne-au robit pe noi, ne-au cerut nouă cuvinte de cântări [λόγους ᾠδῶν] și cei care ne-au adus pe noi[2], [ne-au cerut nouă] imn [ὕμνον], [zicând]: „Cântați-ne nouă din cântările Sionului!”.

4. Cum să cântăm cântarea Domnului în pământ străin [γῆς ἀλλοτρίας]?

5. Dacă am să te uit, Ierusalime, să fie uitată dreapta mea!

6. Să se lipească limba mea [în] gâtul meu, dacă nu am să-mi aduc aminte de tine, dacă nu am să pun înainte Ierusalimul, în începutul bucuriei mele!

7. Adu-Ți aminte, Doamne, de fiii Edomului [τῶν υἱῶν Εδωμ] [în] ziua Ierusalimului [τὴν ἡμέραν Ιερουσαλημ][3]! De cei care zic: „Goliți-l, goliți-l până la temelie în aceasta[4] [ἐκκενοῦτε ἐκκενοῦτε ἕως ὁ θεμέλιος ἐν αὐτῇ]!”.

8. Fiica Babilonului, cea nenorocită [ἡ ταλαίπωρος][!] Fericit [este cel] care îți va răsplăti ție răsplata ta, pe care ai răsplătit-o nouă.

9. Fericit [este cel] care va apuca și va nimici[5] pruncii tăi de piatră[6].

[1] A cetății Babilonului.

[2] În Babilon, în robie.

[3] În ziua dărâmării Ierusalimului.

[4] În cetatea Ierusalimului.

[5] Va zdrobi.

[6] De Piatra care este Hristos.