Lucas, 1, 57-80, cf. BYZ
57. Iar Elisavetei i s-a împlinit vremea să nască ea, și a născut fiu.
58. Și au auzit vecinii și rudele ei că mărea [ἐμεγάλυνεν] Domnul mila Lui cu ea și se bucurau împreună cu ea.
59. Și [când] a fost în a 8-a zi, au venit să taie împrejur pe prunc; și îl chemau pe el pe numele tatălui său, Zaharias.
60. Și răspunzând mama lui, a zis: „Nu, ci va fi chemat Ioannis [Ἰωάννης][!]”.
61. Și au zis către ea că: „Nimeni [nu] este în rudenia ta care să fie chemat [cu] numele acesta”.
62. Și făceau semne tatălui său, [întrebând] cum ar vrea să fie numit el[1].
63. Și [Zaharias] cerând o tăbliță a scris, zicând: „Ioannis este numele lui[!]”. Și s-au minunat toți.
64. Și s-a deschis gura lui[2] numaidecât și limba lui, și vorbea binecuvântând pe Dumnezeu.
65. Și s-a făcut frică peste toți vecinii lor; și în tot ținutul muntos al Iudeii se discutatu toate cuvintele acestea [διελαλεῖτο πάντα τὰ ῥήματα ταῦτα].
66. Și toți, care le-au auzit, le-au pus în inima lor [ἔθεντο ἐν τῇ καρδίᾳ αὐτῶν], zicând: „Oare ce va fi pruncul acesta?”. Și mâna Domnului era cu el[3].
67. Și Zaharias, tatăl său, s-a umplut de Duhul Sfânt [ἐπλήσθη πνεύματος ἁγίου] și a profețit [καὶ προεφήτευσεν], zicând:
68. „Binecuvântat [este] Domnul Dumnezeul lui Israil, că a cercetat și a făcut răscumpărare poporului Său,
69. și a ridicat cornul mântuirii noastre [καὶ ἤγειρεν κέρας σωτηρίας ἡμῖν] în casa lui David, slujitorul Lui –
70. precum a spus prin gura celor Sfinți [καθὼς ἐλάλησεν διὰ στόματος τῶν ἁγίων], a celor din veac Profeți ai Lui [τῶν ἀπ᾽ αἰῶνος προφητῶν αὐτοῦ] –
71. mântuire de vrăjmașii noștri și din mâna tuturor celor care ne urăsc pe noi!
72. [Ca] să facă milă cu părinții noștri, și să-Și aducă aminte de făgăduința cea sfântă a Lui,
73. de jurământul [cu] care S-a jurat către Avraam, părintele nostru, [ca] să ne dea nouă,
74. [pentru ca] fără frică, din mâna vrăjmașilor noștri izbăvindu-ne, a sluji Lui [λατρεύειν αὐτῷ]
75. în sfințenie și [în] dreptate [ἐν ὁσιότητι καὶ δικαιοσύνῃ], înaintea Lui [ἐνώπιον αὐτοῦ], [în] toate zilele vieții noastre [πάσας τὰς ἡμέρας τῆς ζωῆς ἡμῶν].
76. Iar tu, pruncule, Profet al Celui Preaînalt [προφήτης ὑψίστου] vei fi chemat! Căci vei merge înaintea feței Domnului, [ca] să gătești căile Lui [ἑτοιμάσαι ὁδοὺς αὐτοῦ];
77. să dai cunoașterea mântuirii poporului Său [τοῦ δοῦναι γνῶσιν σωτηρίας τῷ λαῷ αὐτοῦ] în[tru] iertarea păcatelor lor [ἐν ἀφέσει ἁμαρτιῶν αὐτῶν],
78. pentru milostivirile milei Dumnezeului nostru [διὰ σπλάγχνα ἐλέους θεοῦ ἡμῶν], în[tru] care[4] ne-a cercetat pe noi Răsăritul [Cel] din înălțime [ἀνατολὴ ἐξ ὕψους][5],
79. [ca] să lumineze pe cei care șed în întuneric și [în] umbra morții [ἐπιφᾶναι τοῖς ἐν σκότει καὶ σκιᾷ θανάτου καθημένοις], [și ca] să îndrepteze picioarele noastre întru calea păcii [τοῦ κατευθῦναι τοὺς πόδας ἡμῶν εἰς ὁδὸν εἰρήνης]”.
80. Iar pruncul creștea și se întărea [în] Duhul [ηὔξανεν καὶ ἐκραταιοῦτο πνεύματι], și [el] era [a fost] în pustiuri până [în] ziua arătării lui către Israil.
[1] Pruncul care se taie împrejur.
[2] A Sfântului Zaharias, tatăl Sfântului Ioannis Botezătorul.
[3] Cu Sfântul Ioannis Botezătorul, care abia fusese tăiat împrejur.
[4] Milostiviri ale milei Sale.
[5] Fiul lui Dumnezeu întrupat.