57. Iar Elisavetei i s-a împlinit vremea să nască ea, și a născut fiu.

58. Și au auzit vecinii și rudele ei că mărea [ἐμεγάλυνεν] Domnul mila Lui cu ea și se bucurau împreună cu ea.

59. Și [când] a fost în a 8-a zi, au venit să taie împrejur pe prunc; și îl chemau pe el pe numele tatălui său, Zaharias.

60. Și răspunzând mama lui, a zis: „Nu, ci va fi chemat Ioannis [Ἰωάννης][!]”.

61. Și au zis către ea că: „Nimeni [nu] este în rudenia ta care să fie chemat [cu] numele acesta”.

62. Și făceau semne tatălui său, [întrebând] cum ar vrea să fie numit el[1].

63. Și [Zaharias] cerând o tăbliță a scris, zicând: „Ioannis este numele lui[!]”. Și s-au minunat toți.

64. Și s-a deschis gura lui[2] numaidecât și limba lui, și vorbea binecuvântând pe Dumnezeu.

65. Și s-a făcut frică peste toți vecinii lor; și în tot ținutul muntos al Iudeii se discutatu toate cuvintele acestea [διελαλετο πάντα τὰ ῥήματα ταῦτα].

66. Și toți, care le-au auzit, le-au pus în inima lor [ἔθεντο ἐν τῇ καρδίᾳ αὐτῶν], zicând: „Oare ce va fi pruncul acesta?”. Și mâna Domnului era cu el[3].

67. Și Zaharias, tatăl său, s-a umplut de Duhul Sfânt [ἐπλήσθη πνεύματος ἁγίου] și a profețit [καὶ προεφήτευσεν], zicând:

68. „Binecuvântat [este] Domnul Dumnezeul lui Israil, că a cercetat și a făcut răscumpărare poporului Său,

69. și a ridicat cornul mântuirii noastre [καὶ ἤγειρεν κέρας σωτηρίας ἡμῖν] în casa lui David, slujitorul Lui –

70. precum a spus prin gura celor Sfinți [καθὼς ἐλάλησεν διὰ στόματος τῶν ἁγίων], a celor din veac Profeți ai Lui [τῶν ἀπ᾽ αἰῶνος προφητῶν αὐτοῦ] –

71. mântuire de vrăjmașii noștri și din mâna tuturor celor care ne urăsc pe noi!

72. [Ca] să facă milă cu părinții noștri, și să-Și aducă aminte de făgăduința cea sfântă a Lui,

73. de jurământul [cu] care S-a jurat către Avraam, părintele nostru, [ca] să ne dea nouă,

74. [pentru ca] fără frică, din mâna vrăjmașilor noștri izbăvindu-ne, a sluji Lui [λατρεύειν αὐτῷ]

75. în sfințenie și [în] dreptate [ἐν ὁσιότητι καὶ δικαιοσύνῃ], înaintea Lui [ἐνώπιον αὐτοῦ], [în] toate zilele vieții noastre [πάσας τὰς ἡμέρας τῆς ζωῆς ἡμῶν].

76. Iar tu, pruncule, Profet al Celui Preaînalt [προφήτης ὑψίστου] vei fi chemat! Căci vei merge înaintea feței Domnului, [ca] să gătești căile Lui [τοιμσαι ὁδοὺς αὐτοῦ];

77. să dai cunoașterea mântuirii poporului Său [τοῦ δοῦναι γνσιν σωτηρας τῷ λαῷ αὐτοῦ] în[tru] iertarea păcatelor lor [ἐν ἀφέσει ἁμαρτιῶν αὐτῶν],

78. pentru milostivirile milei Dumnezeului nostru [διὰ σπλάγχνα ἐλέους θεοῦ ἡμῶν], în[tru] care[4] ne-a cercetat pe noi Răsăritul [Cel] din înălțime [ἀνατολὴ ἐξ ὕψους][5],

79. [ca] să lumineze pe cei care șed în întuneric și [în] umbra morții [ἐπιφᾶναι τοῖς ἐν σκότει καὶ σκιᾷ θανάτου καθημένοις], [și ca] să îndrepteze picioarele noastre întru calea păcii [τοῦ κατευθῦναι τοὺς πόδας ἡμῶν εἰς ὁδὸν εἰρήνης]”.

80. Iar pruncul creștea și se întărea [în] Duhul [ηὔξανεν καὶ ἐκραταιοῦτο πνεύματι], și [el] era [a fost] în pustiuri până [în] ziua arătării lui către Israil.


[1] Pruncul care se taie împrejur.

[2] A Sfântului Zaharias, tatăl Sfântului Ioannis Botezătorul.

[3] Cu Sfântul Ioannis Botezătorul, care abia fusese tăiat împrejur.

[4] Milostiviri ale milei Sale.

[5] Fiul lui Dumnezeu întrupat.

Did you like this? Share it: