1. Alliluia! Mărturisiți-vă Domnului că [este] bun, că întru veac [este] mila Lui!
2. Să spună cei care au fost răscumpărați de Domnul, pe care i-a răscumpărat din mâna vrăjmașului!
3. [Că] din țări i-a adunat pe ei, de la răsărituri și [de la] apusuri, [de la] miazănoapte și [de la] mare.
4. Înșelatu-s-au în pustie [ἐπλανήθησαν ἐν τῇ ἐρήμῳ], în pământ fără de apă [și] calea cetății locașului [lor] nu au aflat.
5. Flămânzind și însetând [au fost], [și] sufletul lor în ei se sfârșea.
6. Dar au strigat către Domnul în necazul lor și din nevoile lor i-a izbăvit pe ei
7. și i-a povățuit pe ei întru cale dreaptă, ca să meargă întru cetatea locașului [lor].
8. Să se mărturisească Domnului milele Lui [τὰ ἐλέη αὐτοῦ] și minunile Lui fiilor oamenilor!
9. Că [El] a săturat suflet deșert și suflet flămând a umplut de bunătăți.
10. [Iar ei erau] șezând în întuneric și [în] umbra morții, legați în sărăcie și [în] fier.
11. Că au amărât cuvintele lui Dumnezeu și sfatul Celui Preaînalt l-au întărâtat.
12. Și [El] a smerit în[tru] osteneli inimile lor; au slăbit și nu era cel care să-i ajute.
13. Dar au strigat către Domnul în necazul lor și din nevoile lor i-a mântuit pe ei.
14. Și i-a scos pe ei din întuneric și [din] umbra morții și legăturile lor le-a rupt.
15. Să se mărturisească Domnului milele Lui și minunile Lui fiilor oamenilor!
16. Că [El] a zdrobit porți de aramă și zăvoare de fier a sfărâmat
17. [și] i-a ajutat pe ei [să iasă] din calea fărădelegii lor, căci pentru fărădelegile lor i-a smerit.
18. Toată mâncarea a urât-o sufletul lor și s-au apropiat până la porțile morții.
19. Dar au strigat către Domnul în necazul lor și din nevoile lor i-a mântuit pe ei.
20. Trimis-a Cuvântul Lui[1] și i-a vindecat pe ei și i-a izbăvit pe ei din stricăciunile lor [ἐκ τῶν διαφθορῶν αὐτῶν][2].
21. Să se mărturisească Domnului milele Lui și minunile Lui fiilor oamenilor!
22. Și să-I jertfească [Lui] jertfă de laudă și să vestească lucrurile Lui în bucurie!
23. Cei care se coboară, întru mare, în corăbii, cei care își fac lucrarea [lor] în ape multe,
24. aceia au văzut lucrurile Domnului și minunile Lui în[tru] adânc.
25. Zis-a și a stat suflarea de vânt [πνεῦμα καταιγίδος] și s-a[u] înălțat valurile ei.
26. Se suie până la ceruri și se coboară până la abisuri, [iar] sufletul lor în rele se topea.
27. Tulburatu-s-au, clătinatu-s-au ca cel care este beat și toată înțelepciunea lor a[u] dat-o pe gât [καὶ πᾶσα ἡ σοφία αὐτῶν κατεπόθη].
28. Dar au strigat către Domnul în necazul lor și din nevoile lor i-a scos pe ei.
29. Și [El] a poruncit suflării de vânt și a stat întru adiere [καὶ ἔστη εἰς αὔραν] și au tăcut valurile ei [καὶ ἐσίγησαν τὰ κύματα αὐτῆς].
30. Și s-au veselit că s-au liniștit [ἡσύχασαν] și [Domnul] i-a povățuit pe ei la limanul voii lor [καὶ ὡδήγησεν αὐτοὺς ἐπὶ λιμένα θελήματος αὐτῶν].
31. Să se mărturisească Domnului milele Lui și minunile Lui fiilor oamenilor!
32. Să-L înalțe pe El în adunarea poporului și în scaunul bătrânilor să-L laude pe El!
33. [Căci El] a pus râuri întru pustie și ieșirile apelor întru sete
34. [și] pământul roditor întru sărătură, de răutatea celor care locuiesc în el.
35. A pus pustia întru lacuri de ape și pământul fără de apă întru ieșirile apelor.
36. Și a[u] locuit acolo flămânzind și au stat [întru] cetatea locașului [lor].
37. Și au semănat ogoare și au sădit vii și au făcut rod de seceriș.
38. Și [El] i-a binecuvântat pe ei și s-au înmulțit foarte și [numărul] dobitoacele lor nu l-a micșorat.
39. Dar [iarăși] au fost împuținați și au fost loviți de necazul relelor și al durerii.
40. Vărsat-a [Domnul] dispreț asupra conducătorilor și i-a înșelat pe ei în [loc] neumblat și [unde] nu [este] cale [καὶ ἐπλάνησεν αὐτοὺς ἐν ἀβάτῳ καὶ οὐχ ὁδῷ].
41. Dar [El] a ajutat săracului [și l-a scos] din sărăcie și [i-a] pus ca pe oile neamurilor [καὶ ἔθετο ὡς πρόβατα πατριάς] [Lui].
42. Vedea-vor Drepții și se vor veseli și toată fărădelegea își va astupa gura ei [καὶ πᾶσα ἀνομία ἐμφράξει τὸ στόμα αὐτῆς].
43. Cine [este] înțelept va păzi acestea și va înțelege milele Domnului [καὶ συνήσουσιν τὰ ἐλέη τοῦ κυρίου].
[1] Pe Fiul Său întrupat.
[2] Pentru că păcatul cauzează stricăciuni ontologice omului.
Lasă un răspuns