1. Alliluia! Mărturisiți-vă Domnului că [este] bun, că întru veac [este] mila Lui!

2. Să spună cei care au fost răscumpărați de Domnul, pe care i-a răscumpărat din mâna vrăjmașului!

3. [Că] din țări i-a adunat pe ei, de la răsărituri și [de la] apusuri, [de la] miazănoapte și [de la] mare.

4. Înșelatu-s-au în pustie [ἐπλανήθησαν ἐν τῇ ἐρήμῳ], în pământ fără de apă [și] calea cetății locașului [lor] nu au aflat.

5. Flămânzind și însetând [au fost], [și] sufletul lor în ei se sfârșea.

6. Dar au strigat către Domnul în necazul lor și din nevoile lor i-a izbăvit pe ei

7. și i-a povățuit pe ei întru cale dreaptă, ca să meargă întru cetatea locașului [lor].

8. Să se mărturisească Domnului milele Lui [τὰ ἐλέη αὐτοῦ] și minunile Lui fiilor oamenilor!

9. Că [El] a săturat suflet deșert și suflet flămând a umplut de bunătăți.

10. [Iar ei erau] șezând în întuneric și [în] umbra morții, legați în sărăcie și [în] fier.

11. Că au amărât cuvintele lui Dumnezeu și sfatul Celui Preaînalt l-au întărâtat.

12. Și [El] a smerit în[tru] osteneli inimile lor; au slăbit și nu era cel care să-i ajute.

13. Dar au strigat către Domnul în necazul lor și din nevoile lor i-a mântuit pe ei.

14. Și i-a scos pe ei din întuneric și [din] umbra morții și legăturile lor le-a rupt.

15. Să se mărturisească Domnului milele Lui și minunile Lui fiilor oamenilor!

16. Că [El] a zdrobit porți de aramă și zăvoare de fier a sfărâmat

17. [și] i-a ajutat pe ei [să iasă] din calea fărădelegii lor, căci pentru fărădelegile lor i-a smerit.

18. Toată mâncarea a urât-o sufletul lor și s-au apropiat până la porțile morții.

19. Dar au strigat către Domnul în necazul lor și din nevoile lor i-a mântuit pe ei.

20. Trimis-a Cuvântul Lui[1] și i-a vindecat pe ei și i-a izbăvit pe ei din stricăciunile lor [ἐκ τῶν διαφθορῶν αὐτῶν][2].

21. Să se mărturisească Domnului milele Lui și minunile Lui fiilor oamenilor!

22. Și să-I jertfească [Lui] jertfă de laudă și să vestească lucrurile Lui în bucurie!

23. Cei care se coboară, întru mare, în corăbii, cei care își fac lucrarea [lor] în ape multe,

24. aceia au văzut lucrurile Domnului și minunile Lui în[tru] adânc.

25. Zis-a și a stat suflarea de vânt [πνεῦμα καταιγίδος] și s-a[u] înălțat valurile ei.

26. Se suie până la ceruri și se coboară până la abisuri, [iar] sufletul lor în rele se topea.

27. Tulburatu-s-au, clătinatu-s-au ca cel care este beat și toată înțelepciunea lor a[u] dat-o pe gât [καὶ πᾶσα ἡ σοφία αὐτῶν κατεπόθη].

28. Dar au strigat către Domnul în necazul lor și din nevoile lor i-a scos pe ei.

29. Și [El] a poruncit suflării de vânt și a stat întru adiere [καὶ ἔστη εἰς αὔραν] și au tăcut valurile ei [καὶ ἐσίγησαν τὰ κύματα αὐτῆς].

30. Și s-au veselit că s-au liniștit [ἡσύχασαν] și [Domnul] i-a povățuit pe ei la limanul voii lor [καὶ ὡδήγησεν αὐτοὺς ἐπὶ λιμένα θελήματος αὐτῶν].

31. Să se mărturisească Domnului milele Lui și minunile Lui fiilor oamenilor!

32. Să-L înalțe pe El în adunarea poporului și în scaunul bătrânilor să-L laude pe El!

33. [Căci El] a pus râuri întru pustie și ieșirile apelor întru sete

34. [și] pământul roditor întru sărătură, de răutatea celor care locuiesc în el.

35. A pus pustia întru lacuri de ape și pământul fără de apă întru ieșirile apelor.

36. Și a[u] locuit acolo flămânzind și au stat [întru] cetatea locașului [lor].

37. Și au semănat ogoare și au sădit vii și au făcut rod de seceriș.

38. Și [El] i-a binecuvântat pe ei și s-au înmulțit foarte și [numărul] dobitoacele lor nu l-a micșorat.

39. Dar [iarăși] au fost împuținați și au fost loviți de necazul relelor și al durerii.

40. Vărsat-a [Domnul] dispreț asupra conducătorilor și i-a înșelat pe ei în [loc] neumblat și [unde] nu [este] cale [καὶ ἐπλάνησεν αὐτοὺς ἐν ἀβάτῳ καὶ οὐχ ὁδῷ].

41. Dar [El] a ajutat săracului [și l-a scos] din sărăcie și [i-a] pus ca pe oile neamurilor [καὶ ἔθετο ὡς πρόβατα πατριάς] [Lui].

42. Vedea-vor Drepții și se vor veseli și toată fărădelegea își va astupa gura ei [καὶ πᾶσα ἀνομία ἐμφράξει τὸ στόμα αὐτῆς].

43. Cine [este] înțelept va păzi acestea și va înțelege milele Domnului [καὶ συνήσουσιν τὰ ἐλέη τοῦ κυρίου].


[1] Pe Fiul Său întrupat.

[2] Pentru că păcatul cauzează stricăciuni ontologice omului.

Did you like this? Share it: