1. Întru sfârșit, psalmul lui David. Dumnezeu[le], lauda mea să nu o treci sub tăcere[!]

2. Că gura păcătosului și gura înșelătorului asupra mea s-a[u] deschis, grăit-au împotriva mea [cu] limbă înșelătoare

3. și [cu] cuvintele urilor [καὶ λόγοις μίσους] [lor] m-au înconjurat și s-au luptat [cu] mine în zadar.

4. În loc să mă iubească, mă cleveteau, iar eu mă rugam.

5. Și au pus asupra mea rele în loc de bune și ură în loc de iubirea mea.

6. [De aceea și Tu] pune peste el pe cel păcătos și diavolul [διάβολος][1] să stea din cele de-a dreapta lui [ἐκ δεξιῶν αὐτοῦ]!

7. Când el va fi judecat, să iasă osândit și rugăciunea lui să se [pre]facă întru păcat!

8. Să fie zilele lui puține și slujba lui să o ia altul!

9. Să ajungă fiii lui orfani și femeia lui văduvă!

10. Clătinându-se să se ridice fiii lui și să ceară! Să fie scoși din locurile caselor lor!

11. Să caute cămătarul [δανειστὴς][2] toate câte sunt ale lui! Să jefuiască străinii ostenelile lui!

12. Să nu-i fie lui [să aibă] sprijinitor, nici să fie [cineva] milostiv orfanilor lui!

13. Să fie fiii lui întru pieire [și] în[tru] un neam să se șteargă numele lui!

14. Să se pomenească fărădelegea părinților lui înaintea Domnului și păcatul maicii lui să nu se șteargă!

15. Să fie înaintea Domnului totdeauna și să piară cu totul de pe pământ pomenirea lor!

16. Pentru că nu și-a adus aminte să facă milă și l-a vânat pe omul sărman [καὶ κατεδίωξεν ἄνθρωπον πένητα] și pe sărac și pe cel străpuns [cu] inima [καὶ κατανενυγμένον τῇ καρδίᾳ][3], [pentru ca] să-i omoare.

17. Și a iubit blestemul și [el] va veni [asupra] lui și nu a voit binecuvântarea și [ea] se va îndepărta de el.

18. Și s-a îmbrăcat [cu] blestemul ca [și cu] un veșmânt și [el] a intrat ca apa întru cele mai adânci ale lui și ca uleiul în oasele lui.

19. Să-i fie lui [blestemul] ca un veșmânt [cu] care se îmbracă și ca brâul [cu] care totdeauna se încinge!

20. [Căci] acesta [este] lucrul de la Domnul al celor care mă clevetesc pe mine și al celor care vorbesc rele împotriva sufletului meu.

21. Și Tu, Doamne, Doamne, fă cu mine milă, pentru numele Tău, că bună [este] mila Ta!

22. Izbăvește-mă, că sărac și sărman sunt eu și inima mea s-a tulburat înăuntrul meu!

23. Ca umbra, când se înclină ea, m-am îndepărtat [și] mă scutur ca lăcustele.

24. Genunchii mei au slăbit de post și trupul meu se schimbă din cauza [lipsei] uleiului [καὶ ἡ σάρξ μου ἠλλοιώθη δι᾽ ἔλαιον].

25. Și eu m-am făcut ocară lor, [căci] m-au văzut [și] au clătinat capetele lor.

26. Ajută-mi, Doamne, Dumnezeul meu! Mântuiește-mă după mila Ta!

27. Și să cunoască [ei] că [este] mâna Ta aceasta și Tu, Doamne, ai făcut aceasta!

28. Ei vor blestema și Tu vei binecuvânta. Cei care se ridică împotriva mea să se rușineze! Iar robul Tău se va veseli.

29. Să se îmbrace cu rușinea cei care mă clevetesc pe mine și să se înveșmânteze ca și [cu] o mantie dublă [διπλοΐδα] [cu] rușinea lor!

30. Mărturisi-mă-voi Domnului foarte cu gura mea și în mijlocul multora Îl voi lăuda pe El.

31. Că a stat [în] cele de-a dreapta săracului, [ca] să [mă] mântuiască de cei care vânează sufletul meu.


[1] Singură apariție a cuvântului în cartea Psalmilor.

[2] Singura apariție a cuvântului în LXX.

[3] Străpuns cu inima e o sintagmă unică în LXX.

Did you like this? Share it: