41. ς᾽. Și să vină peste mine mila Ta, Doamne, mântuirea Ta, după cuvântul Tău!

42. Și voi răspunde cuvânt celor care mă ocărăsc, că am nădăjduit în cuvintele Tale.

43. Și să nu iei din gura mea cuvântul adevărului până foarte [ἕως σφόδρα], că în judecățile Tale am nădăjduit.

44. Și voi păzi legea Ta pururea, întru veac și întru veacul veacului.

45. Și mergeam în[tru] lărgime, că poruncile Tale am cercetat.

46. Și vorbeam în[tru] mărturiile Tale înaintea împăraților și nu mă rușinam.

47. Și cugetam în[tru] poruncile Tale, pe care le-am iubit foarte.

48. Și am ridicat mâinile mele către poruncile Tale, pe care le-am iubit, și cugetam în[tru] dreptățile Tale.

49. ζ᾽. Adu-Ți aminte de cuvântul Tău [spus] robului Tău, [întru] care m-ai nădăjduit [ᾧ ἐπήλπισάς με]!

50. Aceasta m-a mângâiat în smerenia mea, că[ci] cuvântul Tău m-a trăit [τὸ λόγιόν σου ἔζησέν με].

51. Cei mândri nelegiuiră până foarte [ἕως σφόδρα], dar de la legea Ta nu m-am abătut.

52. Adusu-mi-am aminte de judecățile Tale [cele] din veac, Doamne, și m-am mângâiat.

53. Mâhnire/ descurajare [ἀθυμία] m-a cuprins de la cei păcătoși, care părăsesc legea Ta.

54. Cântate îmi erau mie dreptățile Tale în locul pribegiei mele.

55. Adusu-mi-am aminte în noapte de numele Tău, Doamne, și am păzit legea Ta.

56. Aceasta mi s-a făcut mie, că[ci] dreptățile Tale le-am cercetat.

57. η᾽. Partea mea [ești], Doamne! Zis-am să păzesc legea Ta.

58. Rugatu-m-am feței Tale cu toată inima mea. Miluiește-mă după spusa Ta [κατὰ τὸ λόγιόν σου]!

59. Gândit-am căile Tale și mi-am întors picioarele mele întru mărturiile Tale.

60. Pregătitu-m-am și nu m-am tulburat [ca] să păzesc poruncile Tale.

61. Funiile păcătoșilor s-au înfășurat împrejurul meu, dar legea Ta nu am uitat.

62. [La] miezul nopții m-am sculat [pentru] a mă mărturisi Ție, pentru judecățile dreptății Tale.

63. Părtaș [μέτοχος] sunt eu [cu] toți cei care se tem de Tine și [cu toți] cei care păzesc poruncile Tale.

64. [De] mila Ta, Doamne, plin [este] pământul. Dreptățile Tale învață-mă!

65. θ᾽. Bunătate ai făcut cu robul Tău, Doamne, după cuvântul Tău.

66. Bunătatea și învățătura și cunoașterea învață-mă, că [în] poruncile Tale am crezut!

67. Înainte [ca] să mă smeresc, eu am greșit, pentru aceasta spusa Ta am păzit.

68. Bun ești Tu, Doamne, și în[tru] bunătatea Ta, învață-mă dreptățile Tale!

69. Înmulțitu-s-a peste mine nedreptatea celor mândri, dar eu cu toată inima mea voi cerceta poruncile Tale.

70. Închegatu-s-a ca laptele inima lor, dar eu la legea Ta am cugetat.

71. Bine îmi este mie că m-ai smerit, ca să învăț dreptățile Tale.

Did you like this? Share it: