72. Bună îmi [este] mie legea gurii Tale, mai mult decât mii [de comori] de aur și de argint.

73. ι᾽. Mâinile Tale m-au făcut și m-au zidit, înțelepțește-mă și voi învăța poruncile Tale!

74. Cei care se tem de Tine mă vor vedea și se vor veseli, că întru cuvintele Tale am nădăjduit.

75. Cunoscut-am, Doamne, că drepte [sunt] judecățile Tale și [întru] adevăr m-ai smerit.

76. Așadar, facă-se mila Ta [ca] să mă mângâie, după spusa Ta [făgăduită] robului Tău!

77. Să vină mie îndurările Tale și voi trăi, că legea Ta cugetarea mea este!

78. Să se rușineze cei mândri, că pe nedrept au nelegiuit întru mine! Iar eu voi cugeta în[tru] poruncile Tale.

79. Să se întoarcă mie cei care se tem de Tine și cei care cunosc mărturiile Tale!

80. Să fie inima mea fără prihană în dreptățile Tale, ca să nu mă rușinez!

81. ια᾽. Se sfârșește întru mântuirea Ta sufletul meu și întru cuvântul Tău am nădăjduit.

82. Sfârșitu-s-au ochii mei întru spusa Ta, zicând: Când mă vei mângâia?

83. Că m-am făcut ca un burduf în[tru] brumă [ὡς ἀσκὸς ἐν πάχνῃ], [dar] dreptățile Tale nu le-am uitat.

84. Cât de multe sunt zilele robului Tău? Când îmi vei face mie judecata celor care mă vânează?

85. Povestit-au mie cei fărădelege vorbării [ἀδολεσχίας], dar [ele] nu [sunt] ca legea Ta, Doamne.

86. Toate poruncile Tale [sunt] adevăr, pe nedrept m-au vânat pe mine, ajută-mi mie!

87. Pentru puțin m-au sfârșit pe pământ, dar eu nu am părăsit poruncile Tale.

88. După mila Ta, trăiește-mă și voi păzi mărturiile gurii Tale!

89. ιβ᾽. Întru veac, Doamne, cuvântul Tău rămâne în cer,

90. întru neam și [în] neam adevărul Tău. Întemeiat-ai pământul și rămâne.

91. [Cu] rânduiala Ta rămâne ziua, că toate [sunt] roabe Ție.

92. Că[ci] dacă nu este [nu ar fi fost] legea Ta cugetarea mea [εἰ μὴ ὅτι ὁ νόμος σου μελέτη μού ἐστιν], atunci am pierit [aș fi pierit] în smerenia mea [τότε ἂν ἀπωλόμην ἐν τῇ ταπεινώσει μου].

93. Întru veac nu am să uit dreptățile Tale, că în ele m-ai trăit, Doamne.

94. Al Tău sunt eu, mântuiește-mă, că dreptățile Tale am cercetat!

95. Pe mine m-au îndurat păcătoșii [ca] să mă piardă, [că] mărturiile Tale le-am înțeles.

96. [La] toată desăvârșirea am văzut sfârșit [πάσης συντελείας εἶδον πέρας], [dar] lată foarte [πλατεῖα σφόδρα] [este] porunca Ta.

97. ιγ᾽. Că am iubit legea Ta, Doamne, toată ziua cugetarea mea este.

98. Mai mult decât [pe] vrăjmașii mei m-ai înțelepțit [cu] porunca Ta, că întru veac a mea este.

99. Mai mult decât toți cei care mă învață pe mine am înțeles, că mărturiile Tale cugetarea mea este.

100. Mai mult decât cei mai bătrâni am înțeles, că poruncile Tale le-am cercetat.

Did you like this? Share it: