101. De la toată calea cea rea mi-am oprit picioarele mele, pentru ca să păzesc cuvintele Tale.

102. De la judecățile Tale nu m-am abătut, că Tu ai pus lege mie.

103. Cât de dulci [sunt] gâtului meu spusele Tale, mai mult decât mierea și [decât] fagurele de miere [în] gura mea [ὑπὲρ μέλι καὶ κηρίον τῷ στόματί μου]!

104. Din poruncile Tale am înțeles, pentru aceea am urât toată calea nedreptății, că Tu ai pus lege mie.

105. ιδ᾽. Luminător al picioarelor mele [este] cuvântul Tău și lumină a cărărilor mele.

106. Juratu-m-am și am pus [ca] să păzesc judecățile dreptății Tale.

107. Smeritu-m-am până foarte [ἕως σφόδρα]. Doamne, trăiește-mă după cuvântul Tău!

108. Așadar, cele de bunăvoie ale gurii mele binevoiește-le, Doamne, și judecățile Tale învață-mă!

109. [Căci] sufletul meu în mâinile Tale [este] totdeauna și legea Ta nu am uitat.

110. Pusu-mi-au păcătoșii cursă mie, dar de la poruncile Tale nu m-am rătăcit.

111. Moștenit-am mărturiile Tale întru veac, că[ci] sunt bucurie a inimii mele.

112. [Și] am plecat inima mea [ca] să fac dreptățile Tale, întru veac pentru răsplată,

113. ιε᾽. [căci pe] cei fără de lege i-am urât și legea Ta am iubit-o.

114. Ajutorul meu și sprijinitorul meu ești Tu [și] întru cuvântul Tău am nădăjduit.

115. Abateți-vă de la mine cei care faceți răul și voi cerceta poruncile Dumnezeului meu!

116. Ajută-mă după spusa Ta și voi trăi și nu am să mă rușinez de la așteptarea mea!

117. Ajută-mi mie și mă voi mântui și voi cugeta în dreptățile Tale pururea!

118. Disprețuit-ai pe toți cei care s-au îndepărtat de la dreptățile Tale, că nedrept [este] gândul lor.

119. Călcători de lege [παραβαίνοντας] i-am socotit pe toți păcătoșii pământului, pentru aceea am iubit mărturiile Tale totdeauna.

120. Țintuiește de frica Ta cărnurile mele [καθήλωσον ἐκ τοῦ φόβου σου τὰς σάρκας μου], căci de judecățile Tale m-am temut!

121. ις᾽. Făcut-am judecată și dreptate, să nu mă dai celor care îmi fac rău mie.

122. Așteaptă [ἔκδεξαι] pe robul Tău întru bine [și] să nu mă înșele cei mândri!

123. Ochii mei s-au sfârșit întru mântuirea Ta și întru spusa dreptății Tale.

124. Fă cu robul Tău după mila Ta și dreptățile Tale învață-mă!

125. Robul Tău sunt eu, înțelepțește-mă și voi cunoaște mărturiile Tale!

126. Vremea [este] să se facă [slujba] Domnului [καιρὸς τοῦ ποιῆσαι τῷ κυρίῳ], [căci] au risipit legea Ta.

127. Pentru aceasta am iubit poruncile Tale mai mult decât aurul și topazul [τοπάζιον][1].

128. Pentru aceasta către toate poruncile Tale mă îndreptam [și] toată calea nedreaptă am urât.

129. ιζ᾽. Minunate [sunt] mărturiile Tale. Pentru aceasta le-a cercetat pe ele sufletul meu.

130. Arătarea cuvintelor Tale îi va lumina și îi va înțelepți pe prunci.

131. Gura mea am deschis și am tras Duh [καὶ εἵλκυσα πνεῦμα], că poruncile Tale le doream.

132. Privește spre mine și mă miluiește, după judecata celor care iubesc numele Tău!

133. Pașii mei călăuzește-i după spusa Ta și să nu mă stăpânească toată fărădelegea!

134. Răscumpără-mă de la falsa învinuire [συκοφαντίας] a oamenilor și voi păzi poruncile Tale!

135. Fața Ta arat-o peste robul Tău și învață-mă dreptățile Tale!

136. Întretăierile/ răspântiile apelor au coborât [din] ochii mei [διεξόδους ὑδάτων κατέβησαν οἱ ὀφθαλμοί μου], când nu am păzit legea Ta.

137. ιη᾽. Drept ești, Doamne, și dreaptă este judecata Ta!

138. Poruncit-ai [cu] dreptate mărturiile Tale și adevărul [Tău] foarte [καὶ ἀλήθειαν σφόδρα].

139. Topitu-m-a râvna casei Tale [ἐξέτηξέν με ὁ ζῆλος τοῦ οἴκου σου], că au uitat cuvintele Tale vrăjmașii mei.

140. Lămurită în foc [este] spusa Ta foarte și robul Tău a iubit-o pe ea.

141. Mai tânăr sunt eu [νεώτερός εἰμι ἐγὼ] și disprețuit [ἐξουδενωμένος], [dar] dreptățile Tale nu le-am uitat.

142. Dreptatea Ta [este] dreptate întru veac și legea Ta [este] adevărul.

143. Necaz și nevoie m-au aflat, [dar] poruncile Tale [sunt] cugetarea mea.

144. Dreptate [sunt] mărturiile Tale întru veac, înțelepțește-mă și voi trăi!

145. ιθ᾽. Strigat-am cu toată inima mea: Auzi-mă, Doamne! Dreptățile Tale voi cerceta.

146. Strigat-am Ție: Mântuiește-mă! Și voi păzi mărturiile Tale.

147. Am venit mai înainte [προέφθασα], la vreme nepotrivită [ἐν ἀωρίᾳ], și am strigat: Întru cuvintele Tale am nădăjduit.

148. Au venit mai înainte ochii mei [προέφθασαν οἱ ὀφθαλμοί μου], către revărsatul zorilor [πρὸς ὄρθρον], [pentru] a cugeta [la] spusele Tale.

149. Glasul meu auzi-l, Doamne, după mila Ta [și] după judecata Ta trăiește-mă!

150. Apropiatu-s-au cei care mă vânează [cu] fărădelege, dar de la legea Ta s-au depărtat.

151. Aproape ești Tu, Doamne, și toate poruncile Tale [sunt] adevărul.

152. Dintru începuturi am cunoscut, din mărturiile Tale, că întru veac le-ai întemeiat pe ele.

153. κ᾽. Vezi smerenia mea și mă scoate, că legea Ta nu am uitat!

154. Judecă judecata mea și mă răscumpără, pentru cuvântul Tău trăiește-mă!

155. Departe [este] mântuirea de cei păcătoși, că dreptățile Tale nu au căutat.

156. Îndurările Tale [sunt] multe, Doamne, după judecata Ta trăiește-mă!

157. Mulți [sunt] cei care mă prigonesc și mă necăjesc, [dar] de la mărturiile Tale nu m-am abătut.

158. Văzut-am pe cei care sunt necredincioși și mă topeam [εἶδον ἀσυνθετοῦντας καὶ ἐξετηκόμην], că spusele Tale nu le-au păzit.

159. Vezi, că poruncile Tale le-am iubit, Doamne, în mila Ta trăiește-mă [ἐν τῷ ἐλέει σου ζῆσόν με]!

160. Începutul cuvintelor Tale [este] adevărul și întru veac [sunt] toate judecățile dreptății Tale.

161. κα᾽. Conducătorii m-au vânat în zadar și de cuvintele Tale s-a înfricoșat inima mea.

162. Eu mă voi bucura în spusele Tale, ca cel care află prăzi multe [σκῦλα πολλά].

163. Nedreptatea am urât-o și m-a dezgustat, dar legea Ta am iubit-o.

164. De șapte ori pe zi Te-am lăudat pe Tine, pentru judecățile dreptății Tale.

165. Pace multă [au] cei care iubesc legea Ta și nu este lor sminteală.

166. Aștept-am mântuirea Ta, Doamne, și poruncile Tale le-am iubit.

167. Păzit-a sufletul meu mărturiile Tale și le-a iubit pe ele foarte.

168. Păzit-am poruncile Tale și mărturiile Tale, că toate căile mele înaintea Ta [sunt], Doamne.

169. κβ᾽. Să se apropie rugăciunea mea înaintea Ta, Doamne, după spusa Ta înțelepțește-mă!

170. Să intre vrednicia mea [εἰσέλθοι τὸ ἀξίωμά μου] înaintea Ta, după spusa Ta izbăvește-mă!

171. Izvorât-au [ἐξερεύξαιντο] [izvorî-vor] buzele mele laudă, când am să învăț dreptățile Tale.

172. Să rostească limba mea spusa Ta, că toate poruncile tale [sunt] dreptatea.

173. Fie mâna Ta [ca] să mă mântuiască, că poruncile Tale le-am ales!

174. Dorit-am mântuirea Ta, Doamne, și legea Ta cugetarea mea este.

175. Trăi-va sufletul meu și Te va lăuda și judecățile Tale îmi vor ajuta mie.

176. Rătăceam ca o oaie pierdută. Caută-l pe robul Tău, că poruncile Tale nu le-am uitat!


[1] Topazul este o piatră prețioasă de culoare galben strălucitor, cf. Gingrich Greek Lexicon.

Did you like this? Share it: