Patriarhul Romaniei 2016

Primul om care mi-a vorbit cu entuziasm despre Mitropolitul Daniel Ciobotea, Mitropolitul Moldovei, a fost Părintele Profesor Ștefan Buchiu. Eram la Master, într-o zi de vară, și mi-a spus că a fost impresionat de scrisul său. Căci, în ciuda faptului că nu are timp prea mult de scris, datorită îndatoririlor sale ca Mitropolit, totuși scrie teologie în mod concentrat. Și ideea de scris teologic concentrat mi-a plăcut, pentru că eram în căutarea teologilor actuali ai Bisericii, ca și azi.

Mai apoi, la Doctorat, cel care mi-a vorbit despre omul și despre caracterul viitorului Patriarh al României, a fost Părintele Profesor Dumitru Popescu. Adesea, în discuțiile noastre intime despre teologie și despre oamenii teologiei, mi-a vorbit despre perioada în care a slujit cu Lect. Dr. Dan Ilie Ciobotea la Geneva, pe când acesta profesa la Bossey. Și de la Părintele Dumitru am aflat, de fapt, că Patriarhul Daniel e un om care gândește teologic și care are o perspectivă proaspătă despre modul în care trebuie să se scrie teologie în prezent.

Când a fost ales Patriarh al României, platforma Teologie pentru azi a mediatizat momentul și a fost de partea noului Patriarh al României. Am fost unul dintre puținii oameni din online care am făcut acest lucru și de atunci am devenit și eu indezirabil.

Însă eu l-am cinstit pe noul Patriarh așa cum se cuvine, în mijlocul unei larme speciale făcute de acefalii sentimentali, care nu acceptau omul. La nivel online era o isterie rară împotriva noului Patriarh, după cum sunt acum împotriva Sfântului și Marelui Sinod din Creta, pentru că noul Patriarh era văzut ca „mason” și ca „vândut” străinilor. Iar acefalii sentimentali se așteptau ca Biserica Ortodoxă Română să se ducă de râpă în timpul slujirii Patriarhului Daniel. Între timp însă, majoritatea celor care erau atunci vehemenți, acum au relații amiabile cu Patriarhul. Asta nu înseamnă că și sincere

Însă, fiind ales Patriarh al României, eu am început să cunosc omul din cărțile și din predicile sale, și mi s-au confirmat cuvintele celor doi profesori: faptul că avem de-a face cu un teolog aparte în persoana Patriarhului României.

La nivel online am scris, în 12 articole, despre teza sa doctorală: Teologie și Spiritualitate. A se vedea: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12. Asta în 2009.

În 2013 am scris despre cartea sa Credință pentru fapte bune, apărută în 2010. Am scris, în același an, despre Foame și sete după Dumnezeu, despre Lumina Botezului și bucuria Familiei, despre Misiune pentru mântuire, despre Semne de speranță în vreme de suferință, despre Dăruire și dăinuire.

Predici, alocuțiuni și pastoralele sale le-am publicitat de fiecare dată cu bucurie. Pentru că mie îmi place să învăț de la teologi.

În 2015, în 12 articole, am scris despre cartea sa Știința mântuirii. Vocația mistică și misionară a teologiei. A se vedea 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12.

Și am scris nu pentru ca să obțin „favoruri” – după cum cred mulți, care consideră că sunt „omul Patriarhului” în online – ci pentru ca să-l cunosc pe cel care a scris cărțile. Pentru că eu cred, că pe un teolog îl cunoști din cărțile lui. Cea mai bună stare de spirit a lui e în cărțile sale. Iar dacă nu îl cunoști din ele, din cărțile sale, degeaba tragi cu urechea la ceea ce spun alții despre el.

Nu am trăit, din păcate, marea binecuvântare de a avea un dialog sau de a fi ucenicul Părintelui Patriarh. Lucru care mi-ar plăcea foarte mult. Asta pentru cei care cred că „joc dublu” în online…

Anul trecut, la 64 de ani, i-am urat Patriarhului României multă putere de muncă și de dăruire. Lucruri de care are nevoie în continuare, pentru a vedea în veșmânt de praznic Catedrala Națională și pentru a-și derula proiectele sale multiple.

Însă, de această dată, îi mulțumesc din inimă pentru modul în care ne-a reprezentat la Sinodul din Creta. Ar fi fost o mare greșeală neparticiparea Bisericii noastre la Marele Sinod. Însă modul cum a participat și modul în care am fost văzuți de Bisericile Ortodoxe surori participante, m-a bucurat și m-a umplut de entuziasm pentru viitorul teologiei românești.

Pentru că teologia ortodoxă românească nu trebuie să devină una extremistă, ci trebuie să fie tot mai plină de echilibru și de profunzime teologică și duhovnicească, o teologie în care să primeze munca de cercetare și perspectivele largi de reactualizare a Tradiției Bisericii. Teologia noastră trebuie să fie dialogică, trebuie să fie realistă, trebuie să fie clară, trebuie să îmbrățișeze în mod real pe omul de azi.

Și de aceea Marele Sinod din Creta e un început bun pentru Biserica lui Dumnezeu, pentru că e o continuare firească a vieții Bisericii de până acum. Teme din ce în ce mai actuale trebuie aduse la înălțimea discuțiilor sinodale și trebuie soluționate.

Sinodul Bisericii noastre, alături de teologi și de poporul credincios, trebuie să meargă înainte, spre Împărăția lui Dumnezeu și nu să intre într-un con de umbră. Căci extremismul ortodox și fuga de dialog nu vor duce la nimic bun, ci e nevoie de oameni care să gândească paradoxal și sintetic lucrurile, care să vadă lumea de azi în profunzimea ei.

La mulți ani, Preafericite Părinte Patriarh Daniel, și Dumnezeu să vă dăruiască mult har și bucuria de a vă împlini proiectele dumneavoastră, având pace și bună-înțelegere în Biserica noastră și cu toate Bisericile Ortodoxe surori!

Did you like this? Share it: