Psalmul 122, cf. LXX

1. Cântarea treptelor. Către Tine, Cel care locuiești în cer [τὸν κατοικοῦντα ἐν τῷ οὐρανῷ], am ridicat ochii mei.

2. Iată, ca ochii robilor întru mâinile domnilor lor, ca ochii slujitoarelor întru mâinile doamnelor lor, așa [sunt] ochii noștri către Domnul Dumnezeul nostru până ce [are] să se milostivească de noi!

3. Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru mult ne-am umplut de dispreț [ὅτι ἐπὶ πολὺ ἐπλήσθημεν ἐξουδενώσεως],

4. [că] întru mult s-a umplut sufletul nostru de ocara celor care sunt bogați și de disprețul celor mândri!