Psalmul 125, cf. LXX

1. Cântarea treptelor. Când a întors Domnul robia Sionului, făcutu-ne-am ca mângâiați [ἐγενήθημεν ὡς παρακεκλημνοι] [ai Lui].

2. Atunci s-a umplut de bucurie gura noastră și limba noastră de veselie. Atunci vor spune în[tre] neamuri: „Măritu-s-a Domnul [ca] să facă cu ei”.

3. Măritu-s-a Domnul ca să facă cu noi [și] ne-a făcut veselindu-ne [ἐγενήθημεν εὐφραινόμενοι].

4. Întoarce, Doamne, robia noastră ca pâraiele în austru[1] [ὡς χειμάρρους ἐν τῷ νότῳ]!

5. Cei care seamănă în lacrimi, în bucurie vor secera.

6. Mergând, mergeau și plângeau ridicând [αἴροντες] semințele lor, dar venind, vor veni cu bucurie ridicând [αἴροντες] snopii lor.


[1] Vântul din sud-vest.

Psalmul 124, cf. LXX

1. Cântarea treptelor. Cei care s-au încrezut în Domnul [sunt] ca muntele Sionului; nu se va clătina întru veac cel care locuiește [în] Ierusalim.

2. Munții [sunt] împrejurul lui și Domnul [este] împrejurul poporului Său, de acum și până [în] veac.

3. Că nu va lăsa [Domnul] toiagul păcătoșilor peste sorțul Drepților [ἐπὶ τὸν κλῆρον τῶν δικαίων], ca să nu-și întindă Drepții în[tru] fărădelege mâinile lor [ὅπως ἂν μὴ ἐκτείνωσιν οἱ δίκαιοι ἐν ἀνομίᾳ χεῖρας αὐτῶν].

4. Fă bine, Doamne, celor buni și celor drepți [cu] inima!

5. Dar pe cei care se abat întru legături [εἰς τὰς στραγγαλιὰς], Domnul îi va duce cu cei care lucrează fărădelegea. Pace peste Israil[!]