1. Cântarea treptelor. Când a întors Domnul robia Sionului, făcutu-ne-am ca mângâiați [ἐγενήθημεν ὡς παρακεκλημένοι] [ai Lui].
2. Atunci s-a umplut de bucurie gura noastră și limba noastră de veselie. Atunci vor spune în[tre] neamuri: „Măritu-s-a Domnul [ca] să facă cu ei”.
3. Măritu-s-a Domnul ca să facă cu noi [și] ne-a făcut veselindu-ne [ἐγενήθημεν εὐφραινόμενοι].
4. Întoarce, Doamne, robia noastră ca pâraiele în austru[1] [ὡς χειμάρρους ἐν τῷ νότῳ]!
5. Cei care seamănă în lacrimi, în bucurie vor secera.
6. Mergând, mergeau și plângeau ridicând [αἴροντες] semințele lor, dar venind, vor veni cu bucurie ridicând [αἴροντες] snopii lor.
[1] Vântul din sud-vest.
Lasă un răspuns