Sfântul Sfințit Mucenic
Antim Ivireanul

Didahiile

Text diortosit și note
de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

Teologie pentru azi
București
2016

***

Cuvânt de învățătură la Duminica florilor

„Spuneți fiicei Sionului: Iată Împăratul Tău Îți vine Ție, blând și șezând[1] [Εἴπατε τῇ θυγατρὶ Σιών, Ἰδού, ὁ βασιλεύς σου ἔρχεταί σοι, πραῢς καὶ ἐπιβεβηκὼς]!” [Mt. 21, 5, BYZ]. Asta ne spune Evanghelistul Matei, în Evanghelia sa de astăzi.

[Iar] la acest sfânt și preacinstit praznic de astăzi, [eu] aflu două lucruri potrivnice. Iar amândouă, în același timp, îmi pricinuiesc veselie [dar] și întristare.

[Pentru că] văd, pe de o parte, pe Mântuitorul lumii că intră, biruitor, în Ierusalim, însoțit de toată rânduiala și de vârsta omenească. Dintre care, unii,  mergeau înainte, [pe când] alții îi urmau [Lui]. Unii tăiau ramuri de copaci, pe când alții își așterneau hainele lor pe pământ. Unii Îl lăudau, iar alții îi aduceau măriri: Osanna, Fiul lui David! Și când [văd acestea], de bucurie, tot sufletul mi se înveselește.

[Însă], pe de altă parte, Îl văd pe același Mântuitor Hristos că se apropie de Ierusalim [și că] varsă lacrimi amare pentru el, din ochii Lui cei dumnezeiești. Căci, ne spune Evanghelistul: „Și… văzând cetatea, a plâns pentru ea [Καὶ…ἰδὼν τὴν πόλιν, ἔκλαυσεν ἐπ᾽ αὐτῇ]” [Lc. 19, 41, BYZ]. Și de multă întristare mi se amărăște inima. Și stau de mă minunez [și mă întreb], cum [de] pot să se unească aici lumina cu întunericul, liniștea cu furtuna, săltările cu suspinul, bucuria cu întristarea, cântările cu lacrimile? Cum Își amărăște dulcele Iisus, cu plânsul, bucuria biruinței Sale? Cum de nu Se veselește împreună cu poporul, care Îl lăuda? Cum de nu se bucură cu cei care Îl propovăduiesc Împărat pretutindeni și Îi spun: Binecuvântat [este] Cel ce vine în[tru] numele Domnului, Împăratul lui Israil?

Plâge, copiii mei, întru bucurie! Domnul nostru Iisus Hristos [plânge], pentru că intră întru cetatea cea nemulțumitoare, cu totul blând, pentru ca să o mântuiască de păcatele ei. De aceea se zice aici: „Spuneți fiicei Sionului!”.

Și în loc să afle în ea pocăință și umilință, [El] află ocări și necinstiri, află inimi gata să-L osândească spre moarte. [Și] acest fel de plată sunt obișnuiți oamenii să Îi dea lui Dumnezeu, când [El], cu milostivirea Lui cea [fără] de margini, îi cheamă la pocăință și dorește să-i mântuiască.

Și e cu putință ca și azi să găsească motiv pentru ca să se întristeze și să plângă pentru voi, fiii mei cei duhovnicești, care cu stâlpări și cu ramuri ați venit [la Biserică], cu toții veseli, întru întâmpinarea Lui. Însă, pentru ca să cunoașteți adevărul, vă invit să-mi dăruiți puținică ascultare, pentru ca să se mângâie și cucernicia voastră și dorința mea!

[Căci] la învățătura pe care v-am dat-o în a doua duminică a Postului [Mare], dacă mai țineți minte, ați auzit că este fără de asemănare milostivirea lui Dumnezeu. Căci El îl cheamă cu dragoste părintească pe cel păcătos la pocăință. Și că Dumnezeu a rânduit în Sfânta Lui Biserică acest post de 40 de zile, pentru ca păcătoșii să aibă prilej ca să se pocăiască de păcatele lor și Dumnezeu să-Și arate milostivirea Lui către ei. Pentru că El a rânduit această vreme ca pe o zeciuială a anului. [Și asta] nu pentru El, ci pentru folosul nostru. Pentru ca noi să ne lăsăm răutățile, să ne înfrânăm patimile, să ne supunem trupul, să facem lucruri creștinești și plăcute lui Dumnezeu. [Adică] să îi hrănim pe cei săraci, să îi miluim pe cei străini, să îi iertăm pe cei care ne-au greșit, să arătăm dragoste către Dumnezeu și către aproapele nostru, iar, întâi de toate, pentru ca să ne curățim cugetele noastre de tina păcatului și să cerem iertare de la Dumnezeu pentru necinstirile pe care I le-am făcut în tot anul, cu gândul, cu cuvintele și cu lucrurile cele fără de lege.

[Așadar,] acum, oare am făcut toate acestea? Cine este oare sluga cea credincioasă și înțeleaptă, care, atunci când va veni Domnul, o va afla făcând așa? Întreb și eu asta cu gura Mântuitorului, după cum ne spune [El] în Matei 24[, 45].

Cine este creștinul acela, care, în aceste sfinte zile, și-a plătit datoria? Cine este acel drept în credință și îmbunătățit, care să fi postit și sufletește și trupește, să se fi pocăit de păcatele lui, să fi alergat cu umilință adevărată la milostivirea lui Dumnezeu și să fi cerut iertare? Cine este[, așadar,] sluga cea credincioasă și înțeleaptă?

Marele Vasile, în cuvântul al doilea despre post, zice că Îngerii fiecărei Biserici au câte o carte, în care, de la începutul postului, îi scriu pe cei ce postesc. Și asta, pentru ca să știe [acest lucru] cei care nu își fac datoria.

[Însă] Biserica are o carte, pe care a luat-o de la Hristos, după a cărei învățătură trebuie să meargă toți cei care se laudă a fi creștini, următori ai lui Hristos și fii adevărați ai Sfintei Biserici. Și care este acea carte? Este cea care stă înăuntru, pe Sfântul Jertfelnic, pe Sfântul Prestol, căreia toți i ne închinăm și cu toții o credem. Și ea este Sfânta și Dumnezeiasca Evanghelie.

[Iar] în cartea Îngerilor pot să fie mulți nescriși, fie pentru vreo nevoie lumească, fie pentru vreo boală trupească, prin care li s-a împiedicat[2] postul. Dar în cartea Bisericii se află, în mod negreșit, toți cei tineri și bătrâni, bogați și săraci, arhierei și preoți, boieri și stăpânitori și toți câți mărturisesc dreapta credință. Pentru că cine nu se va afla în acea carte nu se va învrednici de Împărăția cerului.

Și despre această Sfântă Carte, prorocind David, întru Duhul [Sfânt], a spus un lucru preaslăvit în Ps. 138. [Lucru] care mă pune în mare minunare. [Pentru că] cuvintele lui sunt acestea: „și, în cartea Ta, toți vor fi scriși [καὶ ἐπὶ τὸ βιβλίον σου πάντες γραφήσονται]. Ziua se vor zidi și nimeni [nu va fi] în[tre] ei [ἡμέρας πλασθήσονται καὶ οὐθεὶς ἐν αὐτοῖς][3]” [Ps. 138, 16, LXX].

Adică spune că în cartea lui Dumnezeu toți se vor scrie, că ziua se vor zidi și nimeni nu va fi între ei[4].

Și aceste cuvinte ale lui David mi se par întunecate și greu de priceput. [Însă] eu știu din Scriptură cum că în cartea lui Dumnezeu nu numai că e scrie fiecare, ci se scriu și faptele cele bune, pe care le-am făcut, cât și păcatele pe care le-am făcut, cât și ziua și ceasul și locul în care le-am făcut. Pentru că tot David spune: și „cele nelucrate ale mele le-au văzut[5] ochii Tăi [τὸ ἀκατέργαστόν μου εἴδοσαν οἱ ὀφθαλμοί σου]” [Ps. 138, 16, LXX].

Dar oare care sunt zilele[6] acelea întru care niciunul nu va fi scris? Multe sunt, peste tot anul, iar mai multe [sunt zilele] sfântului post. Întru aceste zile [însă], mă tem că nimeni nu va fi scris în cartea lui Dumnezeu. Căci mi se pare că nimeni nu a făcut pocăință adevărată.

[Iar] Cartea lui Dumnezeu, precum am spus, este Sfânta Evanghelie. [Și] nu cer pentru celelalte zile ale anului, ci numai pentru acestea, ale sfântului post. Cine[, așadar,] s-a scris în ea? Cine a făcut pe acelea, pe care ne învață Evanghelia?

În Duminica lăsatului sec de brânză, Evanghelia ne-a învățat să iertăm pe vrăjmașii noștri, pentru ca și Părintele [nostru] Cel ceresc să ne ierte pe noi. [Și ne-a cerut] să nu facem lucrurile noastre cu fățărnicie, să nu adunăm comori pe pământ, ci comorile să ni le adunăm în cer, unde nici moliile, nici rugina nu le strică și unde furii nu le sapă [și] nici [nu] le fură. Și pe acestea, cine dintre noi le-a făcut? A trecut acea zi și în carte nimeni nu a fost scris. Căci „zile se vor zidi și nimeni întru dânșii”.

A venit Duminica cea dintâi a Postului [Mare], întru care am spus Evanghelia, cum că Fiul lui Dumnezeu ne-a văzut sub smochin. [Pentru că] smochinul e semnul păcatului. Și, din nou, care creștin a lăsat păcatul? Cine s-a asemănat lui Natanail [Ναθαναήλ]? [Acela] să alerge cu dor și cu dragoste către Hristos [și] să-L mărturisească [drept] „Fiul lui Dumnezeu” și să urască din tot sufletul pe smochinul cel blestemat, adică păcatul.

Și a trecut ziua, și în carte nu s-a scris nimeni, care să se fi pocăit. Căci „zile se vor zidi și nimeni întru dânșii”.

A venit a doua duminică [a Postului Mare], a slăbănogului, și pilda cărturarilor și a fariseilor, care L-au clevetit pe Hristos și-L făceau hulitor, pentru că ierta păcatele. [Și ei] ziceau: De ce grăiește Acesta asemenea hule? [Căci] Evanghelia ne-a învățat să părăsim clevetirile, să nu grăim de rău pe aproapele nostru, să nu îi zicem cuvinte îngrozitoare, să nu-l necinstim. Și cine [oare] a făcut aceasta? Cine și-a oprit limba de la rău și buzele lui ca să nu grăiască vicleșug [Ps. 33, 14, LXX]? [De aceea] a rămas și în acea zi cartea nescrisă. Căci „zile se vor zidi și nimeni întru dânșii”.

A venit a treia duminică [din Postul Mare], a închinării Cinstitei Cruci, întru care Hristos ne-a sfătuit ca să ne lepădăm de lume și să fugim de deșertăciuni și să ridicăm Crucea Lui. [Căci,] ne-a spus El, „cine va vrea să vină după Mine, să se lepede de sine și să-și ia crucea sa și să vină după Mine” [Mt. 16, 24]. Și care dintre creștini a primit sfatul Lui? Cine a făcut acel lucru plăcut lui Dumnezeu?

Căci „zile se vor zidi și nimeni întru dânșii”. Și a trecut și acea zi și nimeni nu s-a scris.

A venit a 4-a duminică [a Postului Mare] și Evanghelia ne-a pus de față pe fiul acelui om, care avea, din copilărie, duh mut. Și oare câți au învățat din pilda lui, ca să nu vorbească despre păcatele străine, ci să își spovedească, cu umilință, cum se cuvine, păcatele lor? Căci „zile se vor zidi și nimeni întru dânșii”. Câți, care erau obișnuiți să-și ascundă greșelile și să nu își vădească păcatele lor la duhovnic, [nu] au făcut același lucru, ca și mai înainte? [De aceea,] a trecut și ziua aceea și în carte nu s-a scris nimeni.

A sosit a 5-a duminică [a Postului Mare], a fiilor lui Zevedeu, [alături] de mustrarea lui Hristos, Care le-a zis: „Nu știți ce cereți!” [Mt. 20, 22; Mc. 10, 38]. [Și prin aceasta, El] a vrut să ne învețe să nu fim trufași, să nu cerem măriri deșarte, să nu purtăm de grijă pentru bogății și pentru slăviri trecătoare, ci pentru Împărăția lui Dumnezeu. Și cu aceasta ce am sporit? Că a rămas și în acea zi cartea nescrisă și nimeni întru dânșii.

Și, în cele din urmă, a venit și ziua de ieri, a lui Lazăr, care de patru zile zăcea în groapă și [care] a înviat. Și cine oare din cei tineri sau din cei bătrâni s-a sculat din groapa păcatului? Cine și-a deschis ochii ca să vadă lumina harului [lui Dumnezeu]? Cine a ascultat glasul Fiului lui Dumnezeu, Care, prin pilda lui Lazăr, îl cheamă [și pe el] la pocăință? A trecut și această zi și cu ea s-a sfârșit și sfântul post și nimeni nu s-a scris în carte. Căci „zile se vor zidi și nimeni întru dânșii”.

Așadar, acestea sunt rodurile pocăinței? Acest folos ne-a mijlocit [nouă] postul? Această dobândă a fost zeciuiala acestui an? Precum văd eu, [cred că] și pentru noi Hristos are motiv să Se întristeze, așa precum S-a întristat și a plâns pentru Ierusalim, [atunci când] intra [în el] cu ramuri și cu stâlpări.

Însă când vor fi zilele acelea, în care creștinii vor hotărî să își schimbe firea, să își schimbe viața și să se îmbunătățească, dacă nu aceste zile ale postului, care se numesc zilele plângerii și ale umilinței? Dar aceste zile au trecut fără folos și nu putem da vremea înapoi.

Însă care vreme ne-a mai rămas, pentru ca să putem să ne scriem în cartea lui Dumnezeu, cu pocăință adevărată și cu spovedire [a păcatelor]?

[Căci] văd în Sfânta Scriptură, în [cartea] Ieșirea, în capitolul al 3-lea, cum l-a chemat Dumnezeu pe Moisi[s] din rug și cum i-a descoperit faptul că, prin intermediul lui, are să mântuiască neamul jidovesc din robia lui faraon. [Căci El] i-a poruncit să meargă, zicându-i: „Așa vei spune fiilor lui Israil: Domnul Dumnezeul jidovilor ne-a chemat pe noi să mergem cale de trei zile în pustiu, să-I facem jertfă” [Ieș. 3, 15, 18][7].

Și această poruncă e taină ascunsă și trebuie să o descoperim, pentru ca să fie înțeleasă. [Căci] aici vedem 4 lucruri: Egiptul, faraonul, Moisi[s] și 3 zile în pustiu.

[Iar] Egiptul e lumea aceasta neascultătoare și vicleană, întru care este întins întunericul păcatu- lui, unde sunt omorâți toți întâi-născuții, adică sufletele cele cuvântătoare, unde se prefac apele în sânge, adică faptele omenești în ocări și batjocuri [la adresa] lui Dumnezeu, unde stăpânește lăcusta și omida, adică furturile, nedreptățile, ura, invidia și dușmănia.

Faraonul este diavolul, care cu înșelările și cu vicleniile [lui], adică cu desfătările trupului, cu deșertăciunile cele lumești și cu poftele cele rele îi prinde pe oameni în cursă și îi ține robiți pe creștini, care sunt Noul Israil și poporul cel ales al lui Dumnezeu.

Moisi[s] sunt eu, nevrednicul, păstorul vostru și ceilalți arhierei care propovăduiesc Evanghelia. Căci suntem trimiși de Dumnezeu să vă chemăm la pocăință, pentru ca să aduceți jertfă lui Dumnezeu. [Adică] să-I jertfiți tot sufletul vostru, tot gândul vostru și toată inima voastră. Că așa spune David: „Jertfa lui Dumnezeu [este] duhul zdrobit [πνεῦμα συντετριμμένον], inima zdrobită și smerită [καρδίαν συντετριμμένην καὶ τεταπεινωμένην]” [Ps. 50, 19, LXX]. Iar Apostolul Pavel [spune]: „Căci astfel de jertfe [sunt] plăcute lui Dumnezeu [τοιαύταις γὰρ θυσίαις εὐαρεστεῖται ὁ θεός]” [Evr. 13, 16, BYZ]. Iar în Ioil 2, [15-16, LXX] se spune: „Trâmbițați [din] trâmbiță în Sion! Sfințiți postul! Vestiți slujire [σαλπίσατε σάλπιγγι ἐν Σιων ἁγιάσατε νηστείαν κηρύξατε θεραπείαν]! Adunați poporul! Sfințiți adunarea! Alegeți bătrânii! Adunați pruncii sugători la sâni [συναγάγετε λαόν ἁγιάσατε ἐκκλησίαν ἐκλέξασθε πρεσβυτέρους συναγάγετε νήπια θηλάζοντα μαστούς]!”.

Și de vreme ce aceste 40 de zile ale Sfântului  [și Marelui] Post le-ați petrecut în Egiptul patimilor, întru grijile vieții, întru deșertăciuni lumii, Dumnezeu, Care este cu totul milostiv și îndurător, vă cheamă iarăși pe toți în pustiu. Adică în această sfântă săptămână[8], care se cuvine să fie o pustie. Adică liberă de griji, de păreri lumești, de desfătări, de mâncăruri și de odihniri trupești. [Căci El] vă rânduiește cale de trei zile, care sunt aceste trei zile care au mai rămas. Adică luni, marți și miercuri [din Săptămâna Mare], pentru ca să vă curățiți prin pocăință, pentru ca să vă îndreptați prin Spovedanie, pentru ca să vă împodobiți cu lucrurile cele duhovnicești și pentru ca să vă pregătiți prin rugăciuni și milostenii, pentru ziua cea mare și înfricoșătoare a Sfintelor Taine.

[Adică mai sunt trei zile pentru] ca să aduceți lui Dumnezeu jertfă de laudă, [pentru ca] să vă împreunați cu Trupul și cu Sângele Fiului lui Dumnezeu, [pentru ca] să vă uniți, în mod deplin, cu Dumnezeu și, [cu] toții, să vă scrieți în cartea Lui.

Acum însă, e cineva atât de vrăjmaș lui însuși, încât să lase aceste trei zile și să rămână nepocăit? Să rămână [adică] nemișcat din Egiptul răutăților, să rămână lipsit de darul și de milostivirea lui Dumnezeu, Care îl cheamă la pocăință?

Căci acum, copiii mei, e vremea cea bine plăcută [εὐάρεστον] [Filip. 4, 18], cum zice Marele Pavel! Iar zilele acestei săptămâni sfinte sunt zilele mântuirii. [Zile] întru care se cuvine să răscumpărăm vremea, pe care am pierdut-o în zadar. Căci celelalte zile pe care le așteptăm sunt viclene, sunt zilele lumii, [sunt] zilele trupului, zilele deșertăciunii. [Zile] întru care nu se folosesc cei care umblă. Dar în acestea, [de acum], trebuie să se vadă cucernicia voastră, întru acestea [de acum trebuie] să strălucească râvna creștinătății voastre, întru acestea [trebuie] să cunoască lumea puterea credinței voastre.

Poporul, care a ieșit azi întru întâmpinarea Mântuitorului Hristos, spune Sfânta Evanghelie după Matei, în cap. al 24-lea, și-a așternut veșmintele pe cale și a frânt stâlpări de copaci și le așternea pe cale. Matei nu ne spune ce fel de stâlpări erau. Dar Ioan ne spune că sunt stâlpări de finic [In. 12, 13]. Iar Luca ne spune că erau stâlpări de măslin[9].

Și acest lucru se cuvine să facă fiecare creștin în aceste zile, pentru ca să cinstească Patimile lui Hristos și pentru ca să primească, cu vrednicie, Dumnezeieștile Taine: să aștearnă pe pământ veșmintele lui și să țină în mâini stâlpări de finic și de măslin.

[Căci] veșmintele, spune Dumnezeiescul Teofilact [al Bulgariei], închipuie trupul [nostru]. Că trupul este veșmântul sufletului. De aceea se cuvine să ne supunem fiecare trupul sufletului, să-l smerim cu posturi, cu ajunări și cu strâmtorări, pentru ca să se facă locaș al Dumnezeului Celui viu și vas curat al Fiului lui Dumnezeu.

[Iar] stâlpările cele de finic închipuie răbdarea [noastră], pe [când] cele de măslin închipuie îndurarea. Și se cuvine [ca] aceste două bunătăți să arate creștinul, mai mult decât celelalte, în aceste sfinte zile și cu acestea să-L primească pe Mântuitorul lumii: să rabde puținică durere pentru dragostea Celui ce a răbdat Crucea și moartea [pentru noi]. Pentru ca să ne înțelepțim în Hristos Iisus, după cum ne învață Marele Pavel.

Căci Domnul a răbdat cu toate simțurile Sale: cu vederea, cu auzul, cu mirosul, cu pipăitul și cu gustul. [De aceea,] cu dreptate [este], ca cine este creștin și cine urmează Mântuitorului, cu toate simțurile trebuie să pătimească: cu ochii lui să verse lacrimi, pentru ca să-și plângă păcatele; cu urechile lui să asculte cu răbdare, în toate zilele, citirile[10] bisericești, cântările și slujbele; cu mirosul lui să nu miroasă altceva fără numai mirosul cel duhovnicesc, care este din sfintele cuvinte și din darul Duhului Sfânt; gustul să-l păzească prin post desăvârșit și mâncare cu pâine și apă, numai pentru trebuință, și nu cu bucatele cele de multe feluri și cu băuturile cele multe; iar cu pipăirea, care e mai vinovată decât toate celelalte simțuri, se cuvine să se smerească mai mult decât cu celelalte, prin neodihnă și prin metanii și prin osteneli cu care să-și înfrâneze trupul.

Iar acestea sunt stâlpările de finic. Dacă nu ajung acestea, ne trebuie și stâlpări de măslin.

[Căci atunci] când au mers prietenii lu Iov, [ca]  să-l vadă la acea mare nevoie a lui, spune Sfânta Scriptură, au stat 7 zile numai de s-au uitat la el. Fără ca să îi spună vreun cuvânt [Iov 2, 13]. Și aceasta se cuvine să facă și sufletele cele creștinești în această săptămână. Dacă Îl iubesc pe Fiul lui Dumnezeu, [atunci] să se uite la El și să tacă și să se minuneze. Să gândească pentru a cui dragoste pătimește Dumnezeu, Cel fără de păcate, și dimpreună să simtă durere pentru durerea Lui [și] să se întristeze pentru întristarea Lui și, dimpreună, să pătimească cu El, în gândul și în inima [lor].

Și făcând așa, în felul acesta vă veți răscumpăra vremea postului, care a trecut fără folos [și] vă veți face vrednici să vă împreunați cu Preacuratele Taine ale Mântuitorului și veți fi scriși, fără de nicio îndoială, în cartea lui Dumnezeu.

Iar Domnul nostru Iisus Hristos, venind blând și mântuind, nu va mai avea motiv ca să Se întristeze [pentru voi], nici să verse lacrimi pentru sufletele voastre, ci să vă binecuvinteze, să vă sfințească și să vă îmbogățească cu harul Lui cel dumnezeiesc, al Cărui noian de milostivire să vă fie pururea acoperământ, putere și mântuire sufletelor voastre. Amin.


[1] În text: mântuind.

[2] Idem: zăticnit.

[3] Aici însă, Sfântul Antim a tradus defectuos finalul citatului, rezultând: „zile se vor zidi și nimeni întru dânșii”. Tocmai de aceea va rezulta un altfel de comentariu decât acela care reiese din LXX.

[4] Am corectat textul Sfântului Antim, pentru ca să se potrivească cu LXX. În ediția Ștrempel, textul e următorul: „și cum că se vor rândui niște zile despărțite, întru care nimeni nu se va afla scris”.

[5] Sfântul Antim a tradus: le-au cunoscut. Am preferat varianta LXX.

[6] Și aici revin la interpretarea Sfântului Antim la Ps. 138, 16, deși ea nu se sprijină pe textul LXX, pentru că pleacă de la o traducere greșită a lui.

[7] În LXX textul e următorul: „Dumnezeul evreilor ne-a chemat pe noi să mergem [ὁ θεὸς τῶν Εβραίων προσκέκληται ἡμᾶς πορευσώμεθα]. Așadar, [vom merge] cale de trei zile, întru pustie, ca să jertfim Dumnezeului nostru [οὖν ὁδὸν τριῶν ἡμερῶν εἰς τὴν ἔρημον ἵνα θύσωμεν τῷ θεῷ ἡμῶν]”. Însă acest lucru l-a spus lui Farao, împăratul Egiptului.

[8] În Săptămâna Mare, a Sfintelor Patimi ale Domnului.

[9] În Lc. 19, 37, BYZ, ni se spune că Domnul s-a apropiat de povârnișul Muntelui Măslinilor, dar nu că oamenii L-au întâmpinat în mâini cu ramuri de măslin. Aceasta e concluzia pe care a tras-o Sfântul Antim, pentru că s-a vorbit de faptul că erau în apropierea măslinilor.

[10] În text: cetaniile.

Did you like this? Share it: