Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Enciclica Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe (iunie 2016) [2]

Prima parte.

5. Biserica Ortodoxă Catolică [Ἡ Ὀρθόδοξος Καθολική Ἐκκλησία] este formată din 14 Biserici Autocefale locale, recunoscute panortodox [πανορθοδόξως ἀνεγνωρισμένων]. [Iar] principiul autocefaliei [τῆς αὐτοκεφαλίας] nu poate fi lucrător la reala lui valoare fără principiul catolicității [τῆς ἀρχῆς τῆς καθολικότητος] și cel al unității Bisericii [καί τῆς ἑνότητος τῆς Ἐκκλησίας]. Astfel încât, noi considerăm că crearea Adunărilor Episcopale în diaspora ortodoxă, formate din toți episcopii recunoscuți canonic, care aparțin fiecărei regiuni în parte, și care rămân sub jurisdicțiile lor canonice, întru care se încadrează astăzi, reprezintă un pas pozitiv către direcția canonică a organizării acestora, și buna funcționare a acestora garantează respectarea principiului eclesiologic al sinodalității [τῆς ἐκκλησιολογικῆς ἀρχῆς τῆς συνοδικότητος].

II. Misiunea Bisericii în lume

6. Lucrarea apostolică și vestirea Evangheliei, cunoscute ca misiune [ἱεραποστολή] [a Bisericii], fac parte din identitatea fundamentală a Bisericii, ca păstrare și respectare a poruncii Domnului: „Mergând, învățați toate neamurile [Πορευθέντες μαθητεύσατε πάντα τά ἔθνη]!” [Mat. 28, 19, BYZ]. [Aceasta] este suflarea de viață [ἡ πνοή ζωῆς], pe care Biserica o respiră întru comuniunea oamenilor [εἰς τήν κοινωνίαν τῶν ἀνθρώπων] și transformă lumea în Biserică prin nou-înființatele Biserici locale de pretutindeni. Întru acest duh, creștinii ortodocși sunt și trebuie să fie apostolii lui Hristos în lume [πόστολοι τοῦ Χριστοῦ ἐν τῷ κόσμῳ]. Această misiune [însă] nu trebuie să fie împlinită în mod agresiv, ci în mod liber, în iubire și în respect față de identitatea culturală a indivizilor și a popoarelor. La această lucrare trebuie ca împreună să participe toate Bisericile Ortodoxe, cu respectul cuvenit pentru rânduiala canonică [τήν κανονικήν τάξιν].

Împărtășirea cu Dumnezeiasca Euharistie este izvorul râvnei apostolice [πηγή ἀποστολικοῦ ζήλου] pentru evanghelizarea lumii [πρός εὐαγγελισμόν τοῦ κόσμου]. Împărtășindu-ne de Dumnezeiasca Euharistie și rugându-ne în sfânta sinaxă pentru întreaga lume locuită, suntem chemați să continuăm „liturghia de după Liturghie [λειτουργίαν μετά τήν Λειτουργίαν]” și să dăm mărturie despre adevărul credinței noastre înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor, împărtășind darurile lui Dumnezeu cu întreaga umanitate, în ascultare față de porunca cea clară a Domnului de dinainte de înălțarea Lui: „și Îmi veți fi Mie martori în Ierusalim și în toată Iudea și Samaria, și până la marginea pământului [καὶ ἕως ἐσχάτου τῆς γῆς]” [F. Ap. 1, 8, BYZ].

[Iar] cuvintele de dinainte de dumnezeiasca comuniune/ împărtășire, „se frânge și se împarte  Mielul lui Dumnezeu [μελίζεται καί διαμερίζεται ὁ Ἀμνός τοῦ Θεοῦ], Cel care se frânge și nu se împarte [ὁ μελιζόμενος καί μή διαιρούμενος], Cel care totdeauna se mănâncă și niciodată nu se sfârșește [ὁ πάντοτε ἐσθιόμενος καί μηδέποτε δαπανώμενος]”, ne indică [faptul] că Hristos, ca „Mielul lui Dumnezeu” [In. 1, 29] și ca „Pâine a vieții” [In. 6, 48], ni se pune nouă înainte ca Iubire veșnică, unindu-ne pe noi cu Dumnezeu și unul cu altul.

Viața creștinilor este mărturia adevărată, cea în nașterea din nou, în Hristos, a tuturor – „dacă cineva [este] în Hristos, [este] zidire nouă; cele vechi au trecut, iată, toate s-au făcut noi!” [II Cor. 5, 17] – și o invitație către toți oamenii la participarea personală, în libertate, la viața veșnică, întru harul Domnului nostru Iisus Hristos și întru dragostea lui Dumnezeu și Tatăl, pentru a trăi, în Biserică, împărtășirea de Duhul Sfânt [τήν κοινωνίαν τοῦ Ἁγίου Πνεύματος]. „Căci vrem să nu tiranizăm[1] pentru taina mântuirii” [Maximos Mărturisitorul, Ες τήν προσευχήν το Πάτερ μν, în PG 90, col. 880]. [De aceea,] [în] reevanghelizarea poporului lui Dumnezeu în societățile seculare contemporane, precum și [în] evanghelizarea celor care încă nu L-au cunoscut pe Hristos, constă datoria neîntreruptă [ἀδιάλειπτον χρέος] a Bisericii.

III. Familia [ἡ oἰκογένεια]: icoana iubirii lui Hristos față de Biserică

7. Biserica Ortodoxă vede indestructibila legătură a dragostei [dintre] un bărbat și o femeie [drept o] „taină mare…întru Hristos și întru Biserică” [Efes. 5, 32], iar familia, care rezultă din aceasta, care numai ea constituie garanția nașterii și a creșterii copiilor, în acord cu planul iconomiei dumnezeiești, [o vede ca pe] „o mică Biserică” [Ἐκκλησίαν μικράν] [Ioannis Hrisostomos, πόμνημα ες τήν πρός φεσίους πιστολήν, Κ’, în PG 62, col. 143], dându-i ei sprijinul pastoral adecvat.

Criza contemporană a căsătoriei și a familiei este consecința crizei libertății ca responsabilitate [τῆς κρίσεως τῆς ἐλευθερίας ὡς εὐθύνης], a căderii acestora în centrare pe sine [și] realizare de sine, care se identifică cu închiderea în mulțumirea de sine, în autosuficiență și autonomie, și a pierderii caracterului sacramental al unirii bărbatului cu femeia, ca și al uitării etosului iubirii jertfelnice [τοῦ θυσιαστικοῦ ἤθους τῆς ἀγάπης] [dintre soți]. Societatea modernă seculară apropie căsătoria de criterii pur sociologice și pragmatice, văzând-o ca o simplă formă de relație, una printre multe altele, toate acestea având drept egal de validare instituțională.

Căsătoria este un laborator al vieții, hrănit bisericește în dragoste și neînvins, al darului harului lui Dumnezeu. În „brațul cel înalt” al „unirii” [celor doi], Dumnezeu „[este] prezent în mod nevăzut, armonizând pe cei care au fost uniți împreună”, cu Hristos și unul cu altul. Cununile, care sunt puse pe capul mirelui și al miresei în timpul Tainei, se referă la dimensiunea jertfei și a dăruirii depline lui Dumnezeu și a unuia față de altul. De asemenea ele indică și viața Împărăției lui Dumnezeu, revelând legătura eshatologică a tainei dragostei.


[1] Să nu forțăm pe nimeni pentru a se face ortodox.

Did you like this? Share it:

Previous

Ziua Imnului Național al României la Miercurea Ciuc [29 iulie 2016]

Next

Despre citirea Sfintelor Scripturi

7 Comments

  1. In dialog

    Doamne ajuta!https://bucovinaprofunda.wordpress.com/2016/07/25/dimitrios-tselenghidis-scurta-evaluare-a-sfantului-si-marelui-sinod/Sunteti unul din ortodocsii care au capacitatea de a spune daca acesta a fost un Sinod Ecumenic sau nu.Exista un raspuns oficial al vreunui ierarh ortodox la aceasta evaluare a respectatului profesor?Sunteti un iubitor al dialogului dar am observat ca nu exista suficienti oameni care sa intre in dialog cu dv. Singura explicatie pe care o gasesc este frica de a dialoga cu dv. Este o perceptie de la distanta. Suficienti oameni care iubesc ortodoxia si sunt si activi si cunoscuti in online. Acceptati pseudonimul meu. Am motive intemeiate. Scriu aceasta fiindca va stiu cerinta absolut fireasca de a comunica cu persoane care au nume si prenume real. Sunt doar un om care nu are legatura cu teologia dar este interesat de evenimentele importante ale Bisericii. 

  2. In dialog

    Erata: Suficienti oameni care iubesc ortodoxia si sunt si activi si cunoscuti in online nu au un dialog cu dv. Ceea ce mie mi se pare a fi o pierdere. Oameni valorosi care nu intra in dialog. 

    • Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

      Sinodul din Creta s-a numit și este Sfântul și Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe. Adică un eveniment grandios din punct de vedere teologic, important, fundamental pentru Biserică, alături de alte mari Sinoade ale Bisericii.

      După cum, atunci când se întrunește Sinodul Episcopilor unei Biserici locale, Sinodul se numește Sfânt Sinod, pentru că Dumnezeu, împreună cu Episcopii Bisericii, hotărăsc cele despre Biserică.

      Dacă Sinodul din Creta nu e văzut așa cum este, adică Sfânt și Mare Sinod al Bisericii, înseamnă că cei care nu îl mărturisesc astfel consideră că Biserica noastră e fără Dumnezeu și fără ierarhie, adică că e o non-Biserică. Iar dacă e o non-Biserică, înseamnă că nici ei nu mai sunt creștini.

      Însă actele Sinodului, pentru mine, ca teolog și ca unul care le-am citit, și care sunt bine scrise, într-o formulare sintetică, concisă, de multe ori surprinzătoare, îmi dovedesc că el este ortodox, chiar dacă unii Episcopi prezenți la Sinod sau absenți sau unii teologi au păreri adverse despre anumite pasaje din actele lui sau au obiecții de fond.

      Pentru că textele se judecă în sine mai întâi și apoi în relație cu viața Bisericii, cu lumea în care trăim. Iar teologia Bisericii este, în același timp, tradițională, dar și comunicativă. Teologia mărturisește Tradiția Bisericii, dar o mărturisește în termenii prezentului, pentru oameni care trăiesc azi și acum.

      Un Mare Sinod al Bisericii devine Ecumenic nu pentru că participă la el toți Episcopii Bisericii sau pentru că participă multă lume la el, ci atunci când conștiința Bisericii ajunge să îl considere că exprimă credința întregii Biserici. Adică un Sinod al Bisericii devine Ecumenic, atunci când Biserica îl consideră ca reprezentativ pentru teologia și viața ei.

      Oικουμενικός [icumenicos/ ecumenic] e un adjectiv și înseamnă al întregii lumi. Patriarhul ecumenic e Patriarhul onorific al întregii lumi ortodoxe, primul dintre egali, chiar dacă jurisdicția Patriarhiei Ecumenice e una între celelalte jurisdicții bisericești.

      Sinodul Ecumenic reprezintă credința ortodoxă a întregii lumi, adică e o mărturie a Bisericii Ortodoxe din întreaga lume.

      Al treilea atribut al Bisericii în Crezul niceo-constantinopolitan e acela de καθολικὴν, de catolică. Pentru că Biserica Ortodoxă, Biserica lui Dumnezeu este una [μίαν], sfântă [ἁγίαν], catolică [καθολικὴν] și apostolică [ἀποστολικὴν].

      De câteva secole, în tradiția românească, atributul catolică a fost înlocuit cu slavonescul sobornicească, până azi. Însă sobornicească spune că Biserica e Biserica Sinoadelor, pe când catolică, care e atributul adevărat al Crezului, spune că Biserica Lui trebuie să se extindă pe întregul pământ, pentru că Biserica e a tuturor oamenilor de pe pământ.

      Fiindcă atributul catolică exprimă fidel porunca Domnului, aceea de a merge și de a propovădui Evanghelia întregii făpturi.

      Mișcarea ecumenică e mișcarea întregii lumi religioase, care dorește să găsească puncte de convergență, de întâlnire. Însă, deși Biserica noastră face parte din Consiliul Mondial al Bisericilor, adică din mișcarea ecumenică, ea știe că este singura Biserică a lui Hristos și așa a mărturisit în toate actele Marelui Sinodul din Creta. Și, în dialogul cu alte biserici, deși le numește Biserici și le numește așa cum ele se numesc, folosind numele lor, nu are niciodată conștiința că îi lipsește ceva sau că nu reprezintă singura Biserică a lui Hristos.

      Iar acest punct de vedere a fost acela pe care Părintele Stăniloae, unul dintre cei care au participat la dialogul teologic cu alte biserici, l-a împărtășit. Când scria despre celelalte biserici le spunea pe nume: Biserica Romano-Catolică, Biserica Luterană, Biserica Anglicană etc. Însă când vorbea despre teologia lor, atunci le prezenta ereziile cu acuitate, neconfundând Biserica…cu bisericile.

      Asta despre dialog…și despre faptul că putem dialoga, fără însă să fim indecenți.

      Însă onlineul extremist românesc, după Sinodul din Creta, vorbește indecent și, de cele mai multe ori, în necunoștință de cauză despre teologia Sinodului. Pentru că extremismul ortodox românesc, în superbia lui, „l-a condamnat” înainte de a începe.

      Iar pozițiile extremiste mie îmi displac. Pentru că vin de la oameni care nu sunt nici teologi, nici duhovnicești, nici care se pocăiesc pentru păcatele lor.

      • In dialog

        Este o reala placere sa va citesc. De fiecare data.

        Dumnezeu sa va daruiasca puterea de a duce la bun sfarsit toate proiectele din online!

        Va voi cere totusi ceva lamuriri suplimentare pentru cele de mai jos :

        ” Mișcarea ecumenică e mișcarea întregii lumi religioase care dorește să găsească puncte de convergență, de întâlnire. Însă, deși Biserica noastră face parte din Consiliul Mondial al Bisericilor, adică din mișcarea ecumenică, ea știe că este singura Biserică a lui Hristos și așa a mărturisit în toate actele Marelui Sinodul din Creta. Și, în dialogul cu alte biserici, deși le numește Biserici și le numește așa cum ele se numesc, folosind numele lor, nu are niciodată conștiința că îi lipsește ceva sau că nu reprezintă singura Biserică a lui Hristos.Iar acest punct de vedere a fost acela pe care Părintele Stăniloae, unul dintre cei care au participat la dialogul teologic cu alte biserici, l-a împărtășit. Când scria despre celelalte biserici le spunea pe nume: Biserica Romano-Catolică, Biserica Luterană, Biserica Anglicană etc. Însă când vorbea despre teologia lor, atunci le prezenta ereziile cu acuitate, neconfundând Biserica…cu bisericile.”

        As vrea sa detaliati putin gandindu-va ca eu nu sunt un om familiarizat cu teoogia.

        Care este diferenta dintre Biserica si biserici? In conceptia Pr.Staniloae.

        Nu inteleg exact ceea ce vreti sa spuneti despre erezie si faptul ca Pr.Staniloae o numea totusi Biserica.

        • Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

          Tema „Pozițiile critice ale Părintelui Dumitru Stăniloae față de diverse confesiuni” poate fi luată ca teză de Doctorat. Pentru că e o problemă extinsă. Și el s-a referit, punctual, în multe articole și cărți ale sale, la ereziile „dogmatizate” de catolici înainte de II Vatican și la II Vatican, despre diverse erezii ale protestanților, deși era în echipele de dialog religios cu alte culte. Pentru că Părintele Dumitru a conferențiat în lumea catolică și protestantă, a avut dialoguri private cu diverși teologi, iar în cărțile sale există accente polemice față de diverse teologii eterodoxe.

          Și el a numit, în articolele sale, Biserica Romano-Catolică, Biserica Protestantă, Biserica Anglicană, le-a numit Biserici după cum își spun acelea, fără ca prin asta să pună semnul de egalitate între ele și Biserica Ortodoxă, pe care o considera singura Biserică. Acest lucru am spus aseară și era ușor de înțeles…

          Așa că în dialogul cu membrii altor culte putem să îi spunem celui din fața noastră „Părinte”, „Preasfinția Voastră”, „Maică”, „frate Pastor” etc., așa după cum sunt ei percepuți și numiți de către adepții lor, și prin asta nu admitem deloc că ei ar fi membrii adevăratei Biserici a lui Hristos. E vorba de un dialog politicos, dar în cadrul căruia trebuie să ne exprimăm în mod apăsat identitatea ortodoxă.

          • In dialog

            O lume a diplomatiei bisericesti cum s-ar spune.

            Daca nu ar exista biserici nationale ortodoxia ar arata mai bine?

            E o tema care este reprosata mereu ortodocsilor: cum va puteti numi Biserica Universala atata timp cat sunteti cantonati in „bisericute” nationale?

            Organizarea unui Sinod Ecumenic ar deveni mai simpla?

          • Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

            Porunca Domnului pentru Biserică a fost și va fi aceasta: „Mergând învățați toate neamurile, botezându-le pe ele întru numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh” [Πορευθέντες μαθητεύσατε πάντα τὰ ἔθνη, βαπτίζοντες αὐτοὺς εἰς τὸ ὄνομα τοῦ Πατρὸς καὶ τοῦ Υἱοῦ καὶ τοῦ Ἁγίου Πνεύματος]”[Mt. 28, 19, BYZ]. Pentru că lumea e formată din multe neamuri/ etnii și popoare. Și Biserica și lumea nu vor arăta niciodată altfel: decât multi-naționale.

            Toate Sinoadele Ecumenice au fost făcute de Episcopii a multor neamuri și a multe teritorii. Iar organizarea unui Sinod nu e niciodată un lucru simplu.

Lasă un răspuns

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén