Sfântul Sfințit Mucenic
Antim Ivireanul

Didahiile

Text actualizat și note
de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

Teologie pentru azi
București
2016

***

Cuvânt de învățătură la înmormântarea celui adormit

Mult pătimitorul și răbdătorul Iov, piatra răbdării, după luptele cele mari pe care i le-a făcut vicleanul diavol și [după ce] l-a golit, într-o clipă de ceas, de toate averile lui și l-a lipsit de toată cinstea, de toată bogăția, de toată slava și de toți prietenii lui, a rămas numai cu soția lui, afară din casă, șezând într-un loc plin de gunoaie, în multă mizerie.

[Era] plin de bube și de viermi. Dar, după acestea toate, pentru ca să-l rușineze pe vicleanul diavol și să-l biruiască cu bărbăția sufletului său și cu răbdarea [lui], precum se spune, mai pe larg, în cartea sa, n-a spus lucru nebunesc despre Dumnezeu, nici nu a greșit cu buzele lui. Chiar dacă a socotit și el deșertăciunea și ticăloșia vieții sale și a văzut multele schimbări și prefaceri ale lucrurilor omenești, și, plângând și tânguindu-se și suspinând, zicea: „Pe moarte am chemat-o să-mi fie tatăl meu [θάνατον ἐπεκαλεσάμην πατρα μου εἶναι]” [Iov 17, 14, LXX]. Ca și cum ar fi spus: moartea îmi este mie tată, pentru că ea mă naște.

Oare ce e aceasta, iubiții mei, pe care o spune Dreptul acesta, Iov? Nu este un lucru [spus] împotrivă [și nici] nu este un lucru fără unire [cu celelalte]. [Căci] moartea taie și strică, ca o secere, iar tatăl naște. Dar cum pot nașterea și stricăciunea să se unească, fiind potrivnice una alteia?

Poate că din cauza ispitelor ce s-au petrecut în viața lui și a pagubelor celor multe pe care le-a suferit, [Iov] și-a pierdut mintea și de aceea spune că moartea îi este tată. Sau multele dureri l-au făcut să nu mai știe ce spune?

Însă nu, iubiții mei! [Sfântul Iov] nu și-a pierdut mințile, ci știe ce spune. Căci [și noi] socotim că nu prin altceva se mântuiește omul, nici nu se poate odihni de patimile și de ticăloșiile acestei lumi, fără numai prin [gândul la] moarte. Precum spune Iov și în altă parte, în cap. al 3-lea, că moartea este odihna omului.

Dar stau și mă mir pentru ce nu spune: pe moarte am chemat-o să îmi fie mântuire, ci zice: pe moarte am chemat-o ca să îmi fie tată?

Ascultați, iubiții mei, gândirea și învățătura creștinească [despre moarte]! [Căci] am înțeles faptul că fiecare creștin are parte de 3 nașteri: una trupească, alta duhovnicească și alta mântuitoare. Iar nașterea trupească e aceea în care cineva se naște trupește din tată și din mamă. Lucru pe care îl vedem în mod continuu și la oameni, dar și la animale. Și de aceea se numește naștere trupească: [pentru că e o naștere a noastră prin intermediul împreunării trupurilor lor]. După cum spune și Domnul Hristos: „cel care a fost născut din trup, trup este [τὸ γεγεννημένον ἐκ τῆς σαρκὸς σάρξ ἐστιν]” [In. 3, 6].

A doua naștere este duhovnicească și de ea nu au parte toți oamenii. Ci [pe ea o trăiesc] doar cei care s-au născut duhovnicește în baia Sfântului Botez. Pentru care, tot Hristos, i-a spus ucenicului celui ascuns, lui Nicodim: „Dacă cineva nu are să se nască din apă și [din] Duh, nu poate să intre întru Împărăția lui Dumnezeu [ἐὰν μή τις γεννηθῇ ἐξ ὕδατος καὶ πνεύματος, οὐ δύναται εἰσελθεῖν εἰς τὴν βασιλείαν τοῦ θεου]” [In. 3, 5, BYZ].

Iar a treia naștere, cea mântuitoare, e aceasta despre care vorbește Iov și spune că moartea îi este tată. Pentru că, așa cum la nașterea trupească, omul născându-se, iese din întunecatele închisori ale pântecelui maicii sale și vede strălucita lumină a soarelui, iar la a doua naștere, el iese din baia duhovnicească a Sfântului Botez, și se face din omul care era în întunericul necredinței, un om care vine la lumina cunoașterii lui Dumnezeu, și e strălucit și luminat de lumina cea cu trei străluciri a Preasfintei Treimi, tot la fel, și la cea din urmă naștere, care este mântuitoare, la a treia, sufletul omului se naște și iese din întunericul și din tina trupului, ca dintr-o pușcărie întunecată, și merge să vadă lumina cea strălucitoare și slava cea fericită a vieții celei de-a pururea.

[Și] pe această naștere a mântuirii a dorit să o vadă și Prorocul David, atunci când a spus: „Scoate din temniță sufletul meu, [ca] să se mărturisească numelui Tău, Doamne [ἐξάγαγε ἐκ φυλακῆς τὴν ψυχήν μου τοῦ ἐξομολογήσασθαι τῷ ὀνόματί σου κύριε]!” [Ps. 141, 8, LXX]. La fel a spus și Fericitul Pavel: „Doresc să mă eliberez din trupul acesta și să fiu împreună cu Hristos” [Filip. 1, 23].

[De aceea], această a 3-a naștere este cu mult mai bună și mai folositoare decât celelalte [două]. Căci nașterea trupească se numește naștere întunecată, iar nașterea cea duhovnicească, a Sfântului Botez, se numește naștere luminată. Și de aceea Sfântul Botez e numit luminare și cei botezați se numesc cei luminați.

Însă a treia naștere, adică moartea, cea mântuitoare, este fără de greșeală și fără de primejdie pentru omul credincios și drept. Căci el nu mai poate să păcătuiască după moarte.

De aceea, să alergăm cu toții, noi, credincioșii, și să mergem împreună cu prietenii noștri și cu rudeniile și să îl petrecem până la groapă sau până la Biserică [pe cel adormit], dimpreună cu adunarea preoților cucernici, [dimpreună] cu mulțime de creștini credincioși, cu cântări sfinte, cu făclii aprinse și cu tămâiere și cu toate doxologiile și podoabele cele luminate!

[Căci] prin această naștere s-a născut astăzi și sufletul cel curat al acestui fericit frate (N), care a murit. Și de vreme ce și-a dat obșteasca datorie, [atunci] să-l îngropăm după rânduiala cea creștinească! Să-l petrecem la groapă pe cel ce s-a despărțit de noi în această viață și să nădăjduim că îl vom vedea în cealaltă! Să îi dăm cu toții iertare și să ne rugăm cu toții, din tot sufletul nostru, [zicând]: Dumnezeu să-l ierte!

De vreme ce a viețuit ca un om și a petrecut cu noi în această lume și poate că a amărât sau a scârbit pe cineva cu cuvântul sau cu fapta. De aceea, cu toții să zicem: Dumnezeu să-l ierte!

Căci această călătorie o vom face cu toții. [De aceea să ne rugăm pentru el], pentru ca și noi să câștigăm, după moarte, această iertare de la cei vii. [Fapt pentru care] să zicem și a treia oară: Dumnezeu să-l ierte! Iar pe noi să ne miluiască, ca un bun și iubitor de oameni. Amin.

Did you like this? Share it: